ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7328/2009

Potrivit

încheierii ce face obiectul recursului de fată, a fost respinsă cererea

pârâților privind înregistrarea ședinței de judecată, cu motivarea că, prin

modificarea art. III, Titlul XVI din Legea nr. 247/2005, termenul de la care se

aplică dispoz. art. 13

1

referitoare la înregistrarea ședinței de

judecată a fost prelungit succesiv (prin O.U.G. nr. 50/2006, O.U.G. nr.

154/2004 și O.U.G. nr. 137/2008), până la 1 ianuarie 2010 și în plus, sala nu

dispune de suport tehnic, pentru a face posibilă înregistrarea ședinței.

Prin aceeași

încheiere s-a luat act de invocarea, orală, a unei excepții de

neconstituționalitate, acordându-se termen pentru formularea în scris, în

vederea comunicării părților.

Prin motivele

de recurs formulate împotriva acestei încheieri, pârâții au susținut că

înregistrarea tuturor ședințelor de judecată se impune pentru asigurarea unui

proces corect, iar invocarea pretextului logistic are drept consecință lipsa de

transparență.

În drept, au

fost invocate dispoz. art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Legea nr. 47/1992.

Potrivit art. 316, cu

referire la art. 282

1

C. proc. civ., împotriva încheierilor

premergătoare nu se poate exercita calea de atac decât odată cu fondul, în

afară de cazul când prin ele s-a întrerupt cursul judecății.

De asemenea,

potrivit art. 23 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 „Secțiile Înaltei Curți de

Casație și Justiție soluționează și recursurile declarate împotriva hotărârilor

nedefinite sau a actelor judecătorești, de orice natură, care nu pot fi atacate

pe nici o altă cale, iar cursul judecății a fost întrerupt în fața curților de

apel".

În speță, a

fost atacată cu recurs o încheiere pronunțată în cadrul judecății unui recurs,

prin care s-au luat măsuri premergătoare (fără întreruperea cursului

judecății), astfel încât din punct de vedere al textelor legale menționate, ea

nu este supusă căii de atac.

În ce

privește invocarea Legii nr. 47/1992, aceasta nu este incidență la speță,

pentru a face admisibil recursul în condițiile art. 29 din acest act normativ.

Astfel,

potrivit art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992, poate fi atacată cu recurs

încheierea instanței prin care s-a respins cererea de sesizare a Curții

Constituționale.

În speță,

încheierea ce face obiect al recursului nu s-a pronunțat asupra excepției de

neconstituționalitate, pentru a fi supusă controlului judiciar, ci doar a

consemnat invocarea excepției, acordând termen în vederea dezbaterii acesteia.

F

ață de considerentele arătate, rezultă că

exercitarea recursului s-a făcut în afara cadrului legal, care nu permite să

constituie obiect al acestei căi de atac o încheiere premergătoare, pronunțată

în cursul judecății recursului.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D

E C I D E

Respinge ca

inadmisibil recursul declarat de pârâții I.T. și I.V. împotriva încheierii din

27 ianuarie 2009 a Curții de Apel Timișoara, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 iulie

2009.