ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1019/2012

Asupra recursului de

față,

Din examinarea

lucrărilor din dosar a constatat următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel

București, reclamanta Asociația Națională împotriva Corupției, Abuzurilor și

pentru Drepturile Omului - Filiala Vaslui, în contradictoriu cu pârâții CNSAS

și P.L., a solicitat anularea Adresei nr. 3537 din 10 din 31 martie 2011 și a

Adeverinței nr. 6986 din 9 iunie 2009, emise de instituția pârâtă, și

constatarea calității de colaborator sau lucrător al Securității a pârâtului

persoană fizică.

În cadrul acestui litigiu, reclamanta a invocat

excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 1 din O.U.G. nr. 120 din

22 decembrie 2011 și art. 131 alin. (2) din Legea nr. 304/2004, în raport cu

prevederile art. 115/6, art. 124/1 - 3, art. 126/2/5 teza 1/6, art. 1/3 - 5,

art. 16/1 - 2, art. 21/1 - 3, art. 52/3, art. 53/1, art. 73/3, art. 148/2 - 4

din Constituție.

de Apel

Prin încheierea de

ședință din data de 6 ianuarie 2012, Curtea de Apel București a respins cererea

de sesizare a Curții Constituționale cu soluționarea excepției de

neconstituționalitate invocate.

Pentru a pronunța

această hotărâre, instanța a reținut că excepția de neconstituționalitate

invocată de reclamantă, vizează dispozițiile art. 1 din O.U.G. nr. 120/2011 și

art. 131 alin. (2) din Legea nr. 304/2004, respectiv dispoziții care privesc

înregistrarea ședințelor de judecată prin mijloace audio-video.

Având în vedere că,

potrivit art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, Curtea Constituțională decide

asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj

comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei

dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu

soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul

acestuia, iar potrivit alin. (5) al aceluiași text de lege, dacă excepția este

inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanța

respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curții Constituționale,

instanța de fond a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale,

constatând că dispozițiile a căror neconstituționalitate se invocă nu au

legătură cu soluționarea cauzei.

de reclamantă

Reclamanta a atacat

cu recurs încheierea menționată, arătând că excepția de neconstituționalitate

are legătură cu cauza și îndeplinește toate condițiile de admisibilitate și a

enunțat unele dintre principiile care călăuzesc activitatea sistemului

judiciar: justiția este monopol al statului; justiția este unică, iar

judecătorii trebuie să fie independenți; este interzisă înființarea de instanțe

extraordinare; principiul independenței judecătorilor și supunerea lor numai

legii, consacrat în text art. 124alin. (3) din Constituție, exclude ideea

subordonării acestora față de instituții sau persoane din afara ori dinăuntrul

sistemului judiciar.

În drept, recurenta –

reclamantă a invocat prevederile art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 și

art. 304 - 312 C. proc. civ.

intimaților

Niciunul dintre

intimați nu a formulat întâmpinare, conform art. 308 alin. (2) C. proc. civ.:

Intimatul - pârât

P.L. a depus la dosar note scrise, prin care a solicitat respingerea recursului

ca nefondat și obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată,

arătând, în esență, că soluția de respingere a cererii de sesizare a Curții

Constituționale este legală și temeinică, de vreme ce excepția de

neconstituționalitate nu a fost motivată și este irelevantă în soluționarea

cauzei.

II. Considerentele Înaltei

Curți asupra recursului

Examinând cauza prin

prisma prevederilor art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată

că recursul nu este fondat.

relevante

Excepția de

neconstituționalitate pe care a invocat-o recurenta – reclamantă în fața instanței

de judecată vizează prevederile art. 1 din O.U.G. nr. 120/2011 și ale art. 131

alin. (2) din Legea nr. 304/2004, care au ca obiect de reglementare gestionarea

bugetului curților de apel, tribunalelor și judecătoriilor de către ministerul

justiției și prorogarea termenului stabilit pentru punerea în aplicare a

normelor privind înregistrarea ședințelor de judecată.

Potrivit art. 29

alin. (1) - (3) din Legea nr. 47/1992:

„(1) Curtea

Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor

judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei

legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în

vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și

oricare ar fi obiectul acestuia.

(2) Excepția poate fi

ridicată la cererea uneia dintre părți sau, din oficiu, de către instanța de

judecată ori de arbitraj comercial. De asemenea, excepția poate fi ridicată de

procuror în fața instanței de judecată, în cauzele la care participă.

(3) Nu pot face

obiectul excepției prevederile constatate ca fiind neconstituționale printr-o

decizie anterioară a Curții Constituționale”.

În temeiul alin. (6)

al aceluiași articol, dacă excepția este inadmisibilă, fiind contrară

prevederilor alin. (1), (2) și (3) instanța respinge cererea de sesizare a

Curții Constituționale, printr-o încheiere motivată.

În raport cu aceste

prevederi ale legii, încheierea recurată este legală și temeinică, judecătorul

fondului constatând în mod corect că normele a căror neconstituționalitate se

invocă nu au legătură cu soluționarea cauzei.

Relevanța excepției

de neconstituționalitate se verifică în raport cu obiectul acesteia, cu

chestiunile litigioase supuse dezbaterii și cu stadiul litigiului, nefiind

îndeplinită condiția legăturii cu soluționarea cauzei atunci când nu poate fi

identificat un interes procesual concret pe care partea l-ar putea obține prin

declanșarea controlului de constituționalitate.

Or, nici în fața

primei instanțe, nici în recurs, autoarea excepției nu a prezentat argumentele

pentru care dispozițiile generale legate de administrarea bugetului instanțelor

și de înregistrarea ședințelor de judecată ar avea o legătură directă cu

obiectul cauzei deduse judecății și cu soluționarea acesteia.

2.Temeiul legal al

soluției adoptate în recurs

Având în vedere

considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul

formulat potrivit art. 29 alin. (6) din Legea nr. 1992 va fi respins ca

nefondat.

În temeiul art. 274

alin. (1) C. proc. civ., recurenta - reclamantă va fi obligată să-i plătească

intimatului - pârât P.L. cheltuieli de judecată în cuantum de 1.000 RON,

constând în onorariul de avocat, conform chitanței aflate la fila 23 a

dosarului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de Asociația Națională

împotriva Corupției, Abuzurilor și pentru Drepturile Omului - Filiala Vaslui

împotriva Încheierii din 6 ianuarie 2012 a Curții de Apel București, secția a

VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Obligă recurenta la

plata sumei de 1.000 RON către intimatul P.L., reprezentând cheltuieli de

judecată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 24 februarie 2012 .

Procesat de GGC - LM