ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1019/2012

Asupra recursului de față, Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Cadrul procesual Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel București, reclamanta Asociația Națională împotriva Corupției, Abuzurilor și pentru Drepturile Omului - Filiala Vaslui, în contradictoriu cu pârâții CNSAS și P.L., a solicitat anularea Adresei nr. 3537 din 10 din 31 martie 2011 și a Adeverinței nr. 6986 din 9 iunie 2009, emise de instituția pârâtă, și constatarea calității de colaborator sau lucrător al Securității a pârâtului persoană fizică. În cadrul acestui litigiu, reclamanta a invocat excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 1 din O.U.G. nr. 120 din 22 decembrie 2011 și art. 131 alin. (2) din Legea nr. 304/2004, în raport cu prevederile art. 115/6, art. 124/1 - 3, art. 126/2/5 teza 1/6, art. 1/3 - 5, art. 16/1 - 2, art. 21/1 - 3, art. 52/3, art. 53/1, art. 73/3, art. 148/2 - 4 din Constituție.

2. Hotărârea Curții de Apel Prin încheierea de ședință din data de 6 ianuarie 2012, Curtea de Apel București a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate invocate. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că excepția de neconstituționalitate invocată de reclamantă, vizează dispozițiile art. 1 din O.U.G. nr. 120/2011 și art. 131 alin. (2) din Legea nr. 304/2004, respectiv dispoziții care privesc înregistrarea ședințelor de judecată prin mijloace audio-video.

Având în vedere că, potrivit art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia, iar potrivit alin. (5) al aceluiași text de lege, dacă excepția este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanța respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curții Constituționale, instanța de fond a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale, constatând că dispozițiile a căror neconstituționalitate se invocă nu au legătură cu soluționarea cauzei.

3. Recursul declarat de reclamantă Reclamanta a atacat cu recurs încheierea menționată, arătând că excepția de neconstituționalitate are legătură cu cauza și îndeplinește toate condițiile de admisibilitate și a enunțat unele dintre principiile care călăuzesc activitatea sistemului judiciar: justiția este monopol al statului; justiția este unică, iar judecătorii trebuie să fie independenți; este interzisă înființarea de instanțe extraordinare; principiul independenței judecătorilor și supunerea lor numai legii, consacrat în text art. 124alin. (3) din Constituție, exclude ideea subordonării acestora față de instituții sau persoane din afara ori dinăuntrul sistemului judiciar. În drept, recurenta – reclamantă a invocat prevederile art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 și art. 304 - 312 C. proc.

civ. 4. Apărările intimaților Niciunul dintre intimați nu a formulat întâmpinare, conform art. 308 alin. (2) C. proc. civ.: Intimatul - pârât P.L. a depus la dosar note scrise, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat și obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată, arătând, în esență, că soluția de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale este legală și temeinică, de vreme ce excepția de neconstituționalitate nu a fost motivată și este irelevantă în soluționarea cauzei. II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând cauza prin prisma prevederilor art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul nu este fondat. 1. Argumente relevante Excepția de neconstituționalitate pe care a invocat-o recurenta – reclamantă în fața instanței de judecată vizează prevederile art. 1 din O.U.G.

nr. 120/2011 și ale art. 131 alin. (2) din Legea nr. 304/2004, care au ca obiect de reglementare gestionarea bugetului curților de apel, tribunalelor și judecătoriilor de către ministerul justiției și prorogarea termenului stabilit pentru punerea în aplicare a normelor privind înregistrarea ședințelor de judecată. Potrivit art. 29 alin. (1) - (3) din Legea nr. 47/1992: „(1) Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia.

(2) Excepția poate fi ridicată la cererea uneia dintre părți sau, din oficiu, de către instanța de judecată ori de arbitraj comercial. De asemenea, excepția poate fi ridicată de procuror în fața instanței de judecată, în cauzele la care participă. (3) Nu pot face obiectul excepției prevederile constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale”. În temeiul alin. (6) al aceluiași articol, dacă excepția este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) și (3) instanța respinge cererea de sesizare a Curții Constituționale, printr-o încheiere motivată. În raport cu aceste prevederi ale legii, încheierea recurată este legală și temeinică, judecătorul fondului constatând în mod corect că normele a căror neconstituționalitate se invocă nu au legătură cu soluționarea cauzei.

Relevanța excepției de neconstituționalitate se verifică în raport cu obiectul acesteia, cu chestiunile litigioase supuse dezbaterii și cu stadiul litigiului, nefiind îndeplinită condiția legăturii cu soluționarea cauzei atunci când nu poate fi identificat un interes procesual concret pe care partea l-ar putea obține prin declanșarea controlului de constituționalitate. Or, nici în fața primei instanțe, nici în recurs, autoarea excepției nu a prezentat argumentele pentru care dispozițiile generale legate de administrarea bugetului instanțelor și de înregistrarea ședințelor de judecată ar avea o legătură directă cu obiectul cauzei deduse judecății și cu soluționarea acesteia. 2.Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc.

civ., recursul formulat potrivit art. 29 alin. (6) din Legea nr. 1992 va fi respins ca nefondat. În temeiul art. 274 alin. (1) C. proc. civ., recurenta - reclamantă va fi obligată să-i plătească intimatului - pârât P.L. cheltuieli de judecată în cuantum de 1.000 RON, constând în onorariul de avocat, conform chitanței aflate la fila 23 a dosarului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul formulat de Asociația Națională împotriva Corupției, Abuzurilor și pentru Drepturile Omului - Filiala Vaslui împotriva Încheierii din 6 ianuarie 2012 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Obligă recurenta la plata sumei de 1.000 RON către intimatul P.L., reprezentând cheltuieli de judecată. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 februarie 2012 . Procesat de GGC - LM