ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4912/2013

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Procedura în fața primei instanțe Prin acțiunea înregistrată la 4 octombrie 2010, reclamanții E.D.M. și E.N.G. au solicitat ca, în contradictoriu cu pârâții Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității și M.M.J. să fie anulată Decizia nr. 781 din 12 octombrie 2006 emisă de primul pârât, prin care s-a constatat că nu există date ori documente de la Serviciul Român de Securitate, din care să rezulte calitatea celui de-al doilea pârât de lucrător sau de colaborator al securității, în sensul legii. Reclamanții au solicitat și obligarea pârâtului Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității să prezinte lista cu specimene de semnătură ale celor care au semnat decizia contestată.

Prin cererea de completare a acțiunii, reclamanții au solicitat obligarea pârâtului Serviciul Român de Informații să transmită dosarul de informator al pârâtului M.M.J., motivând că la Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a fost transmis în mod premeditat un dosar care nu cuprinde elementele necesare pentru stabilirea activității pârâtului, persoana fizică, de colaborare cu poliția politică, în scopul înlăturării răspunderii sale penale pentru declarația de necolaborare cu securitatea, semnată de cel devenit parlamentar și ulterior, europarlamentar.

Prin cererea de precizare a acțiunii, depusă la data de 25 ianuarie 2012, reclamanții au solicitat introducerea în cauză a Primului Ministru și a Președintelui României, pentru că nu desecretizează dosarele privind pe cei care trebuie verificați în mod temeinic pentru a ocupa importante funcții în stat ori în foruri internaționale, funcții în care ar trebui să lupte pentru garantarea drepturilor omului și nu pentru valoarea drepturilor fundamentale ale românilor. Reclamanții au invocat și excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. III din Titlul XVI din Legea nr. 247/2005, susținând că sunt contrare prevederilor art. 124, art. 125, art. 126, art. 15, art. 16, art. 5, art. 6 și art. 24 din Constituția României.

2. Soluția instanței de fond Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a pronunțat Sentința civilă nr. 500 din 25 ianuarie 2012, prin care a admis cererea de sesizare a Curții Constituționale și a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. III Titlul XVI din Legea nr. 247/2005, constatând că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 29 alin. (1), alin. (2) și alin. (3) din Legea nr. 47/1992, republicată. Instanța de fond a respins că tardive cererile reclamanților de completare, întregire și precizare a acțiunii, cu motivarea că, acestea au fost formulate cu extinderea cadrului procesual și la alte părți cu depășirea termenului prevăzut de art. 132 C. proc.

civ. Prin aceeași sentință, a fost respinsă că nefondată acțiunea formulată de reclamanți, constatându-se legalitatea Deciziei nr. 781 din 12 octombrie 2006, prin care pârâtul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a constatat că pârâtul M.M.J. nu a fost agent/colaborator al poliției politice comuniste. Din înscrisurile avute în vedere de către emitentul actului contestat și care au fost depuse la dosarul cauzei, conform dispozițiilor art. 3 din O.U.G. nr. 24/2008, s-a reținut că nu au existat date sau documente care să ateste calitatea pârâtului de colaborator al securității. Astfel, s-a reținut că, din centralizatorul privind pe M.M.J.

- verificările din oficiu - Camera Deputaților cu nr. S/DI/I/695 din 26 septembrie 2006 și nr. S/BJ/351 din 2 octombrie 2006, rezultă că Direcția de Investigații a Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității, în urma cerificărilor în bazele de date: E - DI, SEAPP, DOIU, CECO, a consemnat că nu au rezultat date suplimentare referitoare la M.M.J. Față de această situație de fapt, în sensul că nu există niciun indiciu din care să se poată aprecia că ar mai exista și alte date ori informații despre pârâtul M.M.J. și care să nu fi fost înaintate de Serviciul Român de Informații la solicitarea Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității, instanța de fond a constatat că nu se bazează pe nicio probă susținerile reclamanților că asemenea documente nu au fost transmise în mod premeditat.

3. Calea de atac exercitată Împotriva acestei sentințe, precum și împotriva încheierii din data de 25 ianuarie 2012, prin care a fost respinsă cererea de recuzare a judecătorului fondului, au formulat recurs reclamanții E.N.G. și E.D.M. Încheierea din data de 25 ianuarie 2012 a fost criticată de recurenți, cu motivarea că a fost greșit respinsă cererea de recuzare pe care au formulat-o împotriva judecătorului fondului. Hotărârea pronunțată pe fondul cauzei a fost criticată pentru aplicarea greșită a legii, susținându-se că au fost greșit respinse atât cererea de chemare în judecată, cât și cererile depuse ulterior pentru completarea și precizarea acțiunii. Recurenții au arătat că, instanța de fond a interpretat greșit dispozițiile art. 132 C. proc.

civ., considerând fără temei că au fost tardiv formulate cererile de completare și de precizare a acțiunii, deși acestea au fost depuse înainte de prima zi de înfățișare. Recurenții au susținut că este nelegală și netemeinică și soluția de menținere a Deciziei nr. 781 din 12 octombrie 2006, act care se impunea să fie anulat și să se constate calitatea intimatului M.M.J. de colaborator cu poliția politică. II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând actele și lucrările dosarului, în raport și cu dispozițiile art. 304 și art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge prezentul recurs pentru următoarele considerente: Prin încheierea dată în ședința camerei de consiliu din 25 ianuarie 2012, cererea formulată de recurenții-reclamanți pentru recuzarea judecătorului fondului a fost soluționată în conformitate cu prevederile art. 31 C. proc.

civ. și în consecință, nu există un motiv întemeiat pentru a fi casată sau modificată. Hotărârea dată fondului pricinii este legală și temeinică, fiind pronunțată printr-o interpretare corectă a dispozițiilor legale în raport cu elementele de fapt concrete ale cauzei. Astfel, tardivitatea cererilor de completare, întregire și precizare a acțiunii a fost constatată de instanța de fond printr-o aplicare corectă a dispozițiilor art. 132 alin. (1) C. proc. civ., care prevăd că, la prima zi de înfățișare, instanța va putea da reclamantului un termen pentru întregirea sau modificarea cererii, precum și pentru a propune noi dovezi, caz în care se va dispune amânarea pricinii și comunicarea cererii modificate.

În sensul dispozițiilor art. 134 C. proc. civ., este socotită că fiind prima zi de înfățișare aceea în care părțile, legal citate, pot pune concluzii. În cauză, s-a reținut întemeiat că, față de data la care a fost formulată cererea de chemare în judecată - 4 octombrie 2010, urmată de formularea de apărări și de administrarea probei cu înscrisuri, la termenele din 16 noiembrie 2011 și de 25 ianuarie 2012, când s-au depus cererile de completare, pricina nu se mai afla la prima zi de înfățișare. Critica formulată de recurenți cu privire la soluția de respingere că tardive a cererilor completatoare este neîntemeiată, fiind rezultatul unei confuzii între acordarea mai multor termene și prima zi de înfățișare, care nu corespunde întotdeauna primului termen de judecată al cauzei.

Neefectuarea până la prima zi de înfățișare a actelor de procedură necesare pentru a întregi cadrul inițial al procesului atrage sancțiunea decăderii din dreptul de a le mai îndeplini și instanța de fond a stabilit judicios în prezenta cauză că, recurenții-reclamanți nu au respectat normele procedurale sus-menționate pentru completarea cererii lor de chemare în judecată, atât sub aspectul obiectului, cât și în ceea ce privește părțile în litigiu. De asemenea, se constată că este legală și temeinică soluția de respingere a acțiunii în anulare formulată de recurenții-reclamanți cu privire la Decizia nr. 781 din 12 octombrie 2006 emisă de Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității.

Instanța de fond a constatat corect legalitatea acestei decizii față de lipsa oricărei probe care să susțină afirmațiile recurenților-reclamanți, precum și faptul că, inexistența documentelor nu poate conduce la concluzia că intimatul M.M.J. ar fi fost agent/colaborator al securității. Pe baza înscrisurilor de la dosar, s-a reținut dimpotrivă că, intimatul M.M.J. a fost persoană urmărită informativ de securitate, fără însă a rezulta și situația că acesta ar fi fost colaborator sau agent al securității. Criticile din recurs cu privire la prorogarea până la data de 11 iulie 2013 a termenului pentru înregistrarea prin mijloace audio-video a ședințelor de judecată nu pot fi cercetate de instanța de control judiciar, întrucât acestea au constituit obiectul excepției de neconstituționalitate invocată de către recurenții-reclamanți cu privire la dispozițiile art. II din O.U.G.

nr. 23/2012 pentru modificarea și completarea Legii nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, precum și pentru prorogarea termenului prevăzut la art. III din Titlul XVI al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniul proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente. Această excepție de neconstituționalitate a fost respinsă că neîntemeiată prin Decizia nr. 637 din 14 iunie 2012 a Curții Constituționale, cu motivarea că, prorogarea termenului pentru înregistrarea prin mijloace audio-video a ședințelor de judecată s-a realizat în vederea unei bune administrări a justiției, că serviciu public, ținând seama de gravele consecințe de ordin procedural care ar putea apărea în activitatea de judecată, din cauza inexistenței suportului tehnic necesar și care ar putea fi invocate în cadrul proceselor aflate pe rolul instanțelor de judecată.

Pentru considerentele care au fost expuse, constatând că nu există motive de casare sau de modificare a sentinței și a încheierii atacate, în baza dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ. și art. 20 din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va respinge prezentul recurs că nefondat, fără a se mai impune examinarea celorlalte susțineri din recurs, care sunt străine de obiectul cauzei și nu se încadrează în motivele de recurs prevăzute de art. 304 C. proc. civ., reprezentând în realitate afirmații cu caracter general, prezentate de recurenții-reclamanți pentru exprimarea nemulțumirilor lor cu privire la modul de soluționare a altor dosare sau cereri.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de E.D.M. și E.N.G. împotriva Sentinței nr. 500 din 25 ianuarie 2012 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, și a încheierii din 25 ianuarie 2012 a aceleiași instanțe. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 aprilie 2013. Procesat de GGC - NN