ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3669/2015

Decizia nr. 3669/2015

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:

Prin sentința civilă nr. 1396 din 7.05.2014 a Curții de Apel București a fost admisă excepția privind inadmisibilitatea acțiunii reclamantului A., în contradictoriu cu Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, și, în consecință, a fost respinsă, ca inadmisibilă, acțiunea reclamantului, prin care s-a solicitat obligarea pârâtului să permită reclamantului accesul la propriul dosar de urmărit de Securitate.

Împotriva hotărârii pronunțată de instanța de fond a formulat recurs reclamantul A.

Recurentul a invocat motivele de recurs prevăzute de dispozițiile art. 488 pct. 6 și 8 C. proc. civ., arătând că hotărârea atacată cuprinde motive contradictorii și a fost dată cu aplicarea greșită a normelor de drept material.

Astfel, arată că, în mod cu totul nejustificat, instanța de fond reține că în nota de constatare întocmită de pârâtă este menționat „singurul dosar al cărui titular este reclamantul”, respectiv dosarul de rețea nr. R212964, precum și faptul că „dosarele care fac obiectul prezentei cereri de chemare în judecată, respectiv D3776 și D3800 fac parte din fondul documentar și nu conțin documente referitoare la persoana reclamantului”.

Recurentul susține că toate împrejurările anterioare perioadei de colaborare cuprind informații necesare pentru a putea beneficia în continuare de drepturile oferite de calitatea de luptător pentru victoria Revoluției din decembrie 1989 și că prima instanță a refuzat să verifice cele două dosare menționate și afirmațiile pârâtei, potrivit cărora aceste dosare nu ar cuprinde documente care să îl privească. Astfel, i-a fost încălcat dreptul de acces la dosarul său de urmărit, dinaintea perioadei de colaborare cu Securitatea.

Intimatul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

S-a arătat că nu pot fi primite de instanța de recurs susținerile recurentului potrivit cărora instanța fondului ar fi refuzat să verifice cele două dosare, inclusiv afirmația intimatului-pârât că „acestea nu cuprind documente” referitoare la persoana domnului A.

Intimatul a precizat că rezultatul verificărilor desfășurate conform procedurilor prevăzute la art. 24 și 25 din Hotărârea nr. 2/2008 privind adoptarea Regulamentului de organizare și funcționare al Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității și care au presupus consultarea efectivă a celor două dosare solicitate de către un funcționar public, în scopul identificării oricăror documente care se referă la persoana petentului, i-a fost comunicat reclamantului prin adresa de răspuns nr. P 3144/august 2013, și anume că nu au fost identificate documente referitoare la persoana sa.

Instanța de fond, în mod temeinic și legal, a apreciat că obligația de a face ce privește derularea verificărilor ca urmare a solicitării depuse de reclamant în scopul identificării unor înscrisuri întocmite de fosta Securitate pe numele acestuia a fost pe deplin îndeplinită.

S-a arătat că susținerile recurentului sunt nefondate și față de obiectul cererii de chemare în judecată. În Dosarul nr. x/2/2012 al Curții de Apel București a fost pronunțată sentința nr. 5011 din 17.09.2012, prin care s-a constatat calitatea de colaborator a recurentului, hotărâre care a rămas definitivă prin decizia nr. 543 din 6.02.2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

4.1. Cu privire la examinarea recursului în completul filtru

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 4.03.2015, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ., republicat.

Recurentul-reclamant a depus punct de vedere referitor la concluziile raportului întocmit asupra admisibilității în principiu a recursului.

Prin Încheierea din data de 10 iunie 2015 completul de filtru a constatat, în raport de conținutul raportului întocmit în cauză, că cererea de recurs îndeplinește condițiile de admisibilitate și, pe cale de consecință, a declarat recursul formulat ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) C. proc. civ., republicat, și a fixat termen de judecată pe fond a recursului.

4.2. Cu privire la fondul recursului. Soluția instanței de recurs

4.2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante

Analizând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte nu poate primi criticile formulate de recurentul-reclamant, motiv pentru care soluția pronunțată de instanța de fond va fi menținută, având în vedere considerentele ce urmează.

O primă mențiune care trebuie făcută este aceea că, deși conform dispozitivului sentinței, prima instanță a respins cererea ca inadmisibilă, din considerente rezultă că a fost analizat fondul cererii.

Înalta Curte reține că recurentul-reclamant a sesizat instanța de judecată cu cererea de obligare a intimatului-pârât Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității Statului de a-i permite accesul la dosarele fond documentar nr. D3776 și D3800, invocând refuzul nejustificat al acestei instituții de a-i permite accesul la eventualele documente care îl privesc din cele două dosare fond documentar.

Din actele dosarului a rezultat că recurentului-reclamant i-a fost comunicat de către intimat că, după efectuarea verificărilor în evidența dosarelor preluate în arhiva C.N.S.A.S., nu au fost identificate documente care să îl privească pe reclamant, în cele două dosare fond documentar.

În conformitate cu prevederile art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 24/2008 orice cetățean român sau cetățean străin care după 1945 a avut cetățenie română, are dreptul de acces la propriul dosar întocmit de securitate, precum și la alte documente și informații care privesc propria persoană, potrivit prezentei ordonanțe și în conformitate cu prevederile legii privind protejarea informațiilor care privesc siguranța națională. Acest drept se exercită la cerere și constă în studierea nemijlocită a dosarului și eliberarea de copii de pe actele dosarului și de pe alte înscrisuri care privesc propria persoană; alin. (2) - accesul vizează toate tipurile de informații culese sau exploatate de Securitate, prin acțiuni conexe sau prin emiterea de acte, dispoziții ori alte tipuri de înscrisuri.

Din analiza textului de lege rezultă faptul că este acordat accesul numai la propriul dosar întocmit de Securitate ori la documente și informații care privesc propria persoană, iar din actele dosarului rezultă că intimatul a pus la dispoziția recurentului-reclamant dosarul de colaborator - nr. R 212964.

Intimatul-pârât a analizat cererea recurentului-reclamant cu privire la dosarele fond documentar D3776 și D3800 și i-a comunicat, după verificările întreprinse în conformitate cu prevederile art. 24, 25 din Regulamentul de organizare și funcționare al C.N.S.A.S., adoptat prin Hotărârea nr. 2/2008, că acestea nu conțin documente referitoare la persoana sa (adresa nr. 3144/12 din 2 august 2013).

Din această perspectivă, Înalta Curte constată că răspunsul transmis de autoritatea pârâtă sesizată nu echivalează cu un refuz nejustificat de soluționare a cererii, în sensul prevederilor legale.

În conformitate cu dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004, prin refuzul nejustificat de a soluționa o cerere se înțelege exprimarea explicită, cu exces de putere, a voinței de a nu rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim.

Definiția excesului de putere este dată de art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004, constând în exercitarea dreptului de apreciere, aparținând administrației publice, prin încălcarea drepturilor și libertăților cetățenilor.

În cauza de față, refuzul pârâtului de rezolvare favorabilă a cererii reclamantului este justificat de împrejurarea că în cele două dosare fond documentar, nu au fost identificate documente care să îl privească pe reclamant, motiv pentru care Înalta Curte constată că în mod corect prima instanță a respins acțiunea reclamantului, întrucât soluția dată cererii acestuia a avut un temei legal, iar împrejurarea că acesta este nemulțumit de răspunsul primit nu echivalează cu un refuz nejustificat de rezolvare a cererii, conform art. 2 alin. (2) din Legea nr. 554/2004.

În analiza pretinsului refuz nejustificat de soluționare a cererii, instanța de contencios administrativ nu se substituie în atribuțiile autorității administrative, în speță ale C.N.S.A.S., de a efectua verificările în evidențele proprii, precum și la instituțiile deținătoare de arhivă, spre a stabili dacă pe numele petiționarului au fost identificate dosare sau documente.

Nici celelalte critici formulate de recurentul-reclamant nu pot fi reținute, întrucât hotărârea instanței de fond a fost motivată în fapt și în drept, nu cuprinde motive contradictorii și au fost aplicate corect dispozițiile legale raportat la situația de fapt reținută, motiv pentru care soluția de respingere a cererii este corectă.

4.2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat, constatând că nu există motive de reformare a sentinței, potrivit art. 488 C. proc. civ., republicat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 1396 din 7 mai 2014 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 noiembrie 2015.