ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2508/2009

Deliberând asupra recursurilor de față pe baza lucrărilor și materialului din dosarul cauzei constată următoarele: 1. Tribunalul Bistrița-Năsăud, secția penală, prin sentința penală nr. 299 din 28 decembrie 2007, soluționând în fond acțiunea penală, în conformitate cu dispozițiile art. 345 alin. (2) C. proc. pen. a condamnat pe inculpații: - L.T., pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat, prevăzut de art. 174 C. pen. rap. la art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., art. 74 lit. c) și art. 76 lit. a) C. pen., la pedeapsa principală de 10 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.; în baza disp.

art. 7 din Legea nr. 543/2002, s-a revocat beneficiul grațierii condiționate pentru restul de 688 zile închisoare din pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată acestuia prin sentința penală nr. 355 din 15 octombrie 2001 a Judecătoriei Vatra Dornei, urmând ca inculpatul să execute acest rest de pedeapsă alăturat pedepsei aplicate în prezenta cauză, astfel încât, în final, inculpatul va executa pedeapsa rezultantă de 10 ani și 688 zile închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen. S-a făcut aplic. art. 71 și art. 64 lit. a) și b) C. pen. - R.C.A., pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de omor calificat, prev. de art. 20 C. pen., rap. la art. 174 și art. 175 lit. i) C. pen., cu aplic.

art. 37 lit. a) C. pen., art. 73 lit. b), art. 74 lit. c) și art. 76 lit. b) C. pen., la pedeapsa de 4 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen.; în baza disp. art. 7 din Legea nr. 543/2002 și art. 83 C. pen., s-a revocat beneficiul grațierii și suspendării condiționate pentru pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1051 din 25 iulie 2002 a Judecătoriei Bistrița, urmând ca inculpatul să execute această pedeapsă alăturat celei aplicate în prezenta cauză, astfel încât inculpatul va executa pedeapsa rezultantă de 6 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen. Potrivit disp. art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa rezultantă aplicată perioada executată de la 12 iunie 2002 la 26 iulie 2002, în baza condamnării anterioare prin sentința penală nr. 1051 din 25 iulie 2002 a Judecătoriei Bistrița.

S-a făcut aplic. art. 71 și art. 64 lit. a) și b) C. pen. - C.A., pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală, prev. de art. 181 C. pen., la pedeapsa de 6 luni închisoare. În baza disp. art. 82 C. pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei stabilind, potrivit disp. art. 82 C. pen., un termen de încercare de 2 ani și 6 luni. S-au pus în vedere inculpatului disp. art. 83 C. pen. Potrivit disp. art. 71 alin. (6) C. pen. pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii s-a suspendat și executarea pedepselor accesorii. În temeiul disp. art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea specială de la inculpatul C.A., a furcii corp-delict folosită de acesta la săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală, în dauna părții vătămate L.M.

În baza disp. art. 14 C. proc. pen. rap. la art. 998 C. civ., s-a dispus obligarea inculpaților la plata despăgubirilor civile astfel: - inculpatul L.T., suma de 1.033.09 lei în favoarea Spitalului Clinic Județean Cluj și suma de 927,27 lei în favoarea Spitalului Județean Bistrița Năsăud; - inculpatul R.C.A., suma de 288,05 lei în favoarea Spitalului Județean Bistrița Năsăud: S-a constatat că părțile vătămate M.L., L.V. și L.M. nu s-au constituit părți civile în cauză. S-a acordat av. C.D. suma de 200 lei cu titlu de onorariu avocațial, iar av. M.B. suma de 150 lei cu același titlu, sume ce s-au suportat din fondurile Ministerului Justiției. Inculpații au fost obligați la câte 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care câte 100 lei cu titlu de onorariu avocațial.

Instanța a reținut în fapt că inculpatul L.T. domiciliază în comuna Teaca sat Pintic având ca nepot pe coinculpatul R.C.A. care a fost bătut la începutul lunii iunie 2003 de către partea vătămată L.V. fiul natural al victimei C.H., având domiciliul în aceeași localitate; din acest motiv, la un moment dat când s-au întâlnit, inculpatul L.T. i-a reproșat victimei C.H. incidentul amintit, iar aceasta l-a jignit, situație în care între cele două familii de rromi s-a instalat o stare conflictuală. În seara zilei de 22 iunie 2003 în jurul orei 20 00 partea vătămată, L.M., fratele inculpatului L.T., însoțit de concubina acestuia martora M.S.M. și de învinuitul L.C.O.

a trecut prin apropierea casei victimei C.H., care stătea în drumul public având asupra sa o bâtă ciobănească (1,3 m x 5/7 cm); partea vătămată l-a abordat reproșându-i starea conflictuală creată de fiul său, partea vătămată L.V.; victima i-a răspuns că fiul său „a ieșit doar în permisie din pușcărie și că se poate întoarce oricând în acel loc” transmițând astfel ideea că nu va exista o împăcare între cele două familii, discuția amintită fiind auzită și de inculpatul C.A., un alt fiu al victimei C.H. care s-a apropiat de tatăl său, având în mână la rândul său o furcă, iar din acest moment incidentul a decurs astfel: a) victima C.H. s-a deplasat către partea vătămată L.M. lovind-o cu bâta în cap și dezechilibrând-o iar concomitent a intervenit și inculpatul C.A.

care i-a aplicat părții vătămate o altă lovitură cu furca în cap, determinând astfel căderea sa la pământ; b) la locul respectiv alarmat de membrii familiei a sosit și inculpatul L.T., având asupra sa o sapă, s-a așezat peste fratele acestuia partea vătămată L.M. și pentru a-l apăra a aplicat mai multe lovituri cu sapa în direcția inculpatului C.A., pe care l-a tăiat la mână, rupându-i coada furcii; în aceste condiții victima C.H. și inculpatul C.A., dezarmat, s-au retras în defensivă la o distanță de circa 2-3 metri iar inculpatul L.T., profitând de încetarea atacului celor doi, a aruncat cu forță cu sapa în direcția grupului amintit, lovind cu aceasta în cap pe victima C.H. care a căzut inconștient, în stradă în apropierea stâlpului de beton din intersecția respectivă; au intervenit în ajutor inculpatul C.A.

și martora C.C. care l-au transportat în locuința acestuia situată în apropiere; deplasându-se de la locul faptei, în urma părții vătămate L.M. și a celor care-l însoțeau, inculpatul L.T. s-a întâlnit cu martorul G.I. față de care a afirmat că „l-a lovit rău pe C.H. și că este posibil să moară”; c) spre locul respectiv auzind scandalul s-a deplasat și partea vătămată L.V., înarmată cu un topor; în apropierea stâlpului de beton din intersecție, l-a întâlnit pe inculpatul R.C.A. neînarmat; partea vătămată a aplicat o lovitură cu toporul în direcția acestuia, dar a lovit în stâlp, scăpând toporul la pământ; mai rapid fiind inculpatul R.C.A., a pus mâna pe topor și i-a aplicat părții vătămate mai multe lovituri în cap și peste corp până ce acesta și-a pierdut cunoștința; a fost ridicată și transportată pentru primele îngrijiri în locuința acestora de martorele C.G., soră și R.G.R., fiica sa; de asemenea, inculpatul R.C.A.

s-a întâlnit cu martorul G.I., față de care a recunoscut că „i-a dat lui L.V. cât i-a trebuit”. În aceiași noapte victima C.H. a fost internată în regim de urgență în Spitalul Județean Bistrița-Năsăud, transferată ulterior la Clinica de Neurochirurgie II Cluj-Napoca, iar, apoi din nou în Spitalul Județean Bistrița-Năsăud, iar în final externată, în final decedând la domiciliul acesteia la data de 5 august 2003. Au primit îngrijiri medicale, fiind spitalizate și părțile vătămate L.V., L.M. și inculpatul C.A.; partea vătămată L.V. a fost internată în cadrul Secției Chirurgie a Spitalului Județean Bistrița-Năsăud în perioada 23-30 iunie 2003 cu diagnosticul: „traumatism acut deschis, plagă penetrantă hemitorace drept, plagă nepenetrantă hemitorace drept, contuzie umăr drept, TCCA deschis parietooccipitală dreaptă și temporală stângă”.

Din raportul de constatare medico-legala nr. 1401/11/1/67 din 21 iulie 2003 privind pe victima C.H. rezultă că aceasta a prezenta leziuni corporale traumatice în zona capului, care au necesitat o intervenție chirurgicală, cauzate prin lovire cu corp dur și/sau corp tăietor - despicator, necesitând 65-70 de zile de îngrijiri medicale pentru vindecare, leziuni care i-au pus viața în primejdie (f.16); ulterior decesului victimei s-a realizat un nou raport de constatare medico-legală nr. 1932/111/284 din 11 noiembrie 2003 din care rezultă că moartea victimei a fost violentă, aceasta datorându-se insuficienței respiratorii acute, consecința unei bronhopneumonii survenite în evoluția unui traumatism cranio-cerebral, cu fractura calotei craniene și hemoragiei meningo-cerebrale.

Actul medico-legal a mai conchis în sensul că leziunile tanatogeneratoare s-au putut produce prin lovire activă cu corp tăietor - despicător și că între leziuni și deces există legătură de cauzalitate directă, condiționată (f. 19). Din raportul de constatare medico-legală nr. 1476/ll/a/66 din 2 iulie 2003 întocmit de Serviciul medico legal județean Bistrița Năsăud, rezultă că partea vătămată L.V. prezenta leziuni corporale traumatice în zona capului și a hemitoracelui drept, leziuni produse prin lovire cu corp dur, tăietor - înțepător și tăietor – despicător, necesitând 28-30 de zile de îngrijiri medicale pentru vindecare care au pus în primejdie viața victimei (f.30); certificatul medico-legal nr. 1385/I/a/541 din 23 iunie 2003 eliberat părții vătămate L.M.

atesta că aceasta a prezentat leziuni corporale traumatice produse prin lovire cu corp dur, ce au necesitat 28-30 de zile de îngrijiri medicale pentru vindecare datând din 22 iunie 2003(f.36). Audiați la urmărirea penală și cercetarea judecătorească inculpații L.T. și R.C.A., au recunoscut participarea activ-agresivă în altercația ce a avut loc în seara zilei de 22 iunie 2003; în schimb, inculpatul C.A. a negat acțiunea agresivă comisă împotriva părții vătămate L.M. susținând că a intervenit în ajutorul tatălui său, fără să lovească însă pe cineva, ocazie cu care a fost lovit, cu sapa de către partea vătămată (versiunea inculpatului este confirmată de rudele sale - mama sa M.L. și sora sa, C.C.).

Recunoașterile inculpaților L.T. și R.C.A. (susținerile inculpatului C.A. au fost confirmate în funcție de relatările părților vătămate și ale martorilor L.C.O., M.S.M., L.D., R.T., C.L.G., L.I.C., C.L.M., C.D.A., L.A. și L.S.A., atestând în mod univoc conduita activ agresivă a tuturor inculpaților. Concludentă în acest sens este declarația martorului G.I. martor obiectiv, neimplicat în scandal și care nu se află în relații de rudenie cu vreuna dintre cele două familii, care s-a întâlnit imediat după consumarea celor 2 incidente atât cu inculpatul L.T. cât și cu inculpatul R.C.A., ocazie cu care ambii inculpați au recunoscut faptul că au agresat, primul pe victima C.H., iar cel de al doilea pe partea vătămată L.V.

(f. 108 dos. urm. pen.; f. 145 dos. instanță). Aceste probe în acuzare se coroborează și cu proba materială ridicată de la fața locului, constând în restul din coada furcii cu care fusese înarmat inculpatul C.A. și pe care inculpatul L.T. a rupt-o lovind cu sapa, împrejurare ce contrazice versiunea lui C.A., care a susținut că nu a avut furca asupra sa (f.15 dos. urm. pen.). Fapta astfel reținută în sarcina inculpatului L.T. de a aplica o lovitură cu sapa, de la mică distanță victimei C.H., cauzându-i leziuni ce au produs decesul acesteia, întrunește în drept elementele constitutive ale infracțiunii de omor calificat prev. de art. 174 C. pen., rap. la art. 175 lit. i) C. pen.

Inculpatul a comis fapta în condițiile recidivei postcondamnatorii, raportat la pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată acestuia prin sentința penală nr. 355 din 15 octombrie 2002 a Judecătoriei Vatra Dornei, pedeapsă din executarea căreia inculpatul a fost liberat la data de 5 decembrie 2002 ca urmare a aplicării dispozițiilor Legii nr. 543/2002, cu un rest de pedeapsă de 688 zile închisoare. în consecință, în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 37 lit. a) C. pen. Fapta reținută în sarcina inculpatului R.C.A., de a aplica lovituri cu toporul părții vătămate L.V. și de a-i cauza astfel leziuni corporale traumatice care i-a pus în pericol viața, constituie tentativă la infracțiunea de omor calificat, prev. de art. 20 C. pen., rap.

la art. 174 C. pen. cu aplicarea art. 175 lit. i) C. pen. Și acest inculpat este recidivist postcondamnatoriu raportat la pedeapsa de 2 ani închisoare, aplicată acestuia prin sentința penală nr. 1051 din 25 iulie 2002 a Judecătoriei Bistrița, a cărei executare a fost suspendată condiționat pentru un termen de încercare de 4 ani. Inculpatul a fost arestat preventiv în perioada 12 iunie - 26 iulie 2002, dată la care a fost pus în libertate ca urmare a pronunțării suspendării executării pedepsei. Ulterior, pedeapsa aplicată acestuia a fost grațiată condiționat potrivit dispozițiilor Legii nr. 543/2002. Ca urmare, având în vedere că inculpatul a comis fapta dedusă judecății în prezenta cauză în termenul de încercare al suspendării condiționate, față de acesta sunt aplicabile dispozițiile art. 37 lit. a) C. pen.

În fine, fapta inculpatului C.A. de a aplica lovituri cu furca părții vătămate L.M., cauzându-i astfel leziuni corporale traumatice pentru a căror vindecare au fost necesare 28-30 de zile de îngrijiri medicale, întrunește în drept elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală prev. de art. 181 C. pen. Având în vedere conduita constant sinceră a inculpaților L.T. și R.C.A. și atitudinea corespunzătoare adoptată de aceștia ulterior săvârșirii faptelor, concretizată prin prezentarea lor în fața organelor autorității și prin relatarea obiectivă a contribuției lor la comiterea infracțiunilor, ajutând astfel la stabilirea unei corecte stări de fapt, în favoarea acestora s-a reținut circumstanța atenuantă prev. de art. 74 lit. c) C. pen., cu consecința reducerii pedepselor aplicate sub limita minimă prevăzută de lege.

În plus, în favoarea inculpatului R.C.A., s-a reținut și circumstanța atenuantă prev. de art. 73 lit. b) C. pen., deoarece acesta a comis fapta sub stăpânirea unei puternice tulburări, determinată de o provocare din partea lui L.V., produsă prin violență. În concret, partea vătămată a fost cea care s-a îndreptat înspre inculpat și a încercat să îl lovească pe acesta cu toporul, iar ca urmare a acestui fapt, inculpatul a reacționat pe moment, sub imperiul tulburării astfel create. Instanța a respins însă incidența în cauză a legitimei apărări, cauză ce înlătură caracterul penal al faptelor prevăzute de art. 44 alin. (2) C. pen. cu motivarea că în ceea ce îl privește pe inculpatul L.T., acesta a aplicat lovitura cu sapa în condițiile în care victima C.H.

se retrăsese la aproximativ 2-3 metrii distanță, fără ca asupra inculpatului să se mai exercite un atac material, direct, imediat și injust (iar inculpatul R.C.A. a aplicat lovituri cu toporul părții vătămate L.V. în momentul în care aceasta era dezarmată, respectiv după consumarea atacului îndreptat împotriva sa, când o asemenea reacție violentă nu se mai justifica). II. În cauză au declarat în termen apeluri prin apărătorii acestora la instanța de fond în condițiile art. 361 alin. (1), art. 362 alin. (2) teza a II-a și art. 363 alin. (1) C. proc. pen. inculpații L.T. și R.C.A. Inculpatul-apelant L.T. a criticat sentința pentru nelegalitate și netemeinicie, cu solicitarea în principal de a-i fi schimbată încadrarea juridică a faptei în infracțiunea praeterintenționată de lovituri cauzatoare de moarte prev. de art. 183 C. pen.

iar în subsidiar de a i se atenua condamnarea apreciată a fi prea aspră, în raport cu situația de fapt excepțională în care a comis agresiunea aflată la limita vinovăției penale [fiind ascultat la cererea sa în apel în condițiile art. 378 alin. (1) art. 6, art. 70, art. 71 și art. 171 alin. (1) și (2) C. proc. pen. inculpatul L.T. și-a modificat parțial declarațiile anterioare susținând că a fost constrâns să recurgă la o apărare violentă pentru a înlătura comportarea activ agresivă în derulare a victimei și inculpatului C.A. [„... l-au văzut doborât la pământ pe L.M. (fratele meu) fiind lovit de C.A. și victima C.H. (.) m-am apropiat de L.M. ca să-l apăr, m-am pus peste el și ca să îl apăr și să mă apăr și pe mine am luat o sapă din apropiere (.) ... victima C.H.

s-a apropiat de mine având în mână o bâtă, a îndreptat-o spre mine și atunci am aruncat cu sapa spre C.H… ”]. Inculpatul-apelant R.C.A. a susținut că a fost greșit condamnat de prima instanță întrucât a săvârșit fapta în condițiile legitimei apărări depășite, impunându-se achitarea sa în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. e) C. proc. pen. și art. 44 alin. (3) C. pen. audiat la rândul său în apel în condițiile procedurale anterior arătate a declarat că [„… l-am văzut pe L.V. cu un topor în mână, m-am ferit de acesta după un stâlp de beton, însă L. a aruncat cu toporul spre mine care a căzut la 2 m distanță; am observat că L. avea și un cuțit în mână (.) i-am spus să nu vină spre mine și pentru că mi-a fost frică (.) am luat toporul de jos (.) acesta tot înainta, astfel că de frică l-am lovit o dată în zona capului...”].

La cererea în apărare formulată de inculpați, instanța de control judiciar a încuviințat reexaminarea actelor medico-legale și medicale privind pe numitul C.H. în vârstă de 58 ani care a decedat la data de 5 august 2003 stabilind următoarele obiective: a) cauzele decesului victimei și b) dacă există legătură de cauzalitate între afecțiunile respiratorii ale victimei și decesul acesteia/respectiv între traumatismul cranio-cerebral cu fractura calotei craniene, suferit în 22 iunie 2003 și deces. Prin raportul de expertiză medico-legală nr. 7874/III/c/5 din 19 decembrie 2008 efectuat de IML Cluj-Napoca (f. 38) s-a concluzionat că: (i) moartea numitului C.H.

este violentă; ea se datorează bronhopneumoniei complicată cu piotorace, survenită în evoluția unui traumatism cranio-cerebral la un bolnav cu multiple tare organice și (ii) între leziunile suferite în data de 22 iunie 2003 și deces există o legătură de cauzalitate indirectă, condiționată de nesesizarea semnelor și simptomelor bronhopneumniei și a piotoracelui apărute ulterior externării de pe secția Neurologie a Spitalului Județean Bistrița-Năsăud din data de 14 iulie 2003 și neprezentarea la medic în vederea investigațiilor și tratamentului de specialitate.

Analizând materialul probator administrat pe parcursul întregului proces penal instanța de apel a confirmat existența faptelor ilicite deduse judecății ca fiind comise la data și împrejurările reținute în sentința atacată, de natură a exclude schimbarea încadrării juridice în infracțiunea praeterintenționată de loviri cauzatoare de moarte/ori incidența legitimei apărări - (în ambele variante prevăzute de art. 44 alin. (2) și (3) C. pen. – respectiv: (i) inculpatul L.T. în cursul altercației din 22 iunie 2003 în loc public a aruncat cu sapa în direcția capului victimei de la distanța de 2-3 m – după retragerea acesteia în defensivă/dezarmarea inculpatului C.A. având ca urmare producerea unui TCC cu fractura calotei craniene „leziuni de violență ce i-au și cauzat decesul ulterior intervenit la 5 august 2003, fiind realizate astfel elementele constitutive ale infracțiunii de omor calificat prev. de art. 174, art. 175 lit. i) C. pen.

cu intenție indirectă iar (ii) inculpatul R.C.A. în cadrul aceleiași altercații violente i-a aplicat părții vătămate L.V. lovituri repetate cu toporul în cap/peste corp până și-a pierdut conștiința - producându-i leziuni ce au necesitat 28-30 zile îngrijiri medicale și i-au pus viața în primejdie - după ce aceasta fusese dezarmată, activitate ilicită comisă cu vinovăție sub forma intenției indirecte ce realizează elementele constitutive ale tentativei la infracțiunea de omor calificat prev. de art. 20 rap. la art. 174, art. 175 lit. i) C. pen. Pedepsele principale de 10 ani închisoare și respectiv 6 ani închisoare, sub minimul legal special prevăzut de lege, stabilite prin reținere de circumstanțe atenuante judiciare/legale prevăzute de art. 74 lit. c) art. 73 lit. b) C. pen.

în condițiile în care aceștia au comis infracțiuni de omor calificat/tentativă la omor calificat în stare de recidivă post-condamnatorie prevăzută de art. 37 lit. a) C. pen., au fost apreciate ca fiind în concordanță cu criteriile de individualizare din art. 72 C. pen., reducerea mai accentuată a cuantumului acestora către minimul special legal prevăzut de lege fiind nejustificată. Ca atare au fost menținute în totalitate rezolvările juridice adoptate prin sentința atacată, apelurile inculpaților respingându-se ca nefondate în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. cu consecința obligării acestora potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen. la plata sumei de 600 lei fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare statului.

III. Împotriva deciziei amintite au declarat în termen recurs inculpații L.T. și R.C.A., reiterând criticile de nelegalitate/netemeinicie din apel circumscrise cazurilor de casare prevăzute de art. 385 9 alin. (1) pct. 18, 17 și 14 C. proc. pen.. Criticile amintite sunt neîntemeiate. Este stabilit în cauză – inclusiv cu recunoașterea inculpaților la urmărirea penală și cercetarea judecătorească în primă instanță – cu suprimarea vieții victimei C.H., punerea în primejdie a vieții părții vătămate L.V. în cadrul altercației violente dintre cele două familii de rromi din seara zilei de 22 iunie 2003, a avut loc în ulița satului în împrejurări de fapt de natură a exclude schimbarea încadrării juridice în infracțiunea praeterintenționată prevăzută de art. 183 C. pen.

ori existența legitimei apărări în ambele variante prevăzută de art. 44 alin. (2) și (3) C. pen. astfel: a) inculpatul L.T. – după ce victima s-a retras în defensivă, iar fiul acestuia inculpatul C.A. a fost dezarmat a aruncat de la mică distanță (3 metri), cu intensitate sporită un obiect apt de a ucide (o sapă : lungime cozii 1,35 m. diametru cozii 2,5 cm., lungimea părții tăioase 22,5 cm. și lățimea metalică 14 cm) spre capul victimei C.H., producându-i TCC acut cu fractura calotei craniene, leziuni de violență aflate în legătură de cauzalitate indirectă cu decesul ulterior intervenit la 5 august 2003, acțiune violentă materialitatea căreia rezultă că a prevăzut și acceptat urmările anterior arătate fiind realizate astfel elementele constitutive ale infracțiunii de omor calificat prev. de art. 174, art. 175 lit. i) C. pen., iar; b) inculpatul R.C.A.

în cadrul aceleiași altercații violente, după ce aceasta fusese dezarmată, a aplicat părții vătămate L.V. lovituri repetate cu toporul în cap și peste corp până ce aceasta și-a pierdut cunoștința producându-i fracturi, traumatisme și alte leziuni grave ce au necesitat 28-30 zile îngrijiri medicale și punerea în primejdie a vieții, acțiune violentă comisă cu intenție directă ce realizează infracțiuni constitutive ale tentativei în omor calificat prevăzută de art. 20, art. 174, art. 175 lit. i) C. pen. Concludentă sub aspecul intenției indirecte – ca formă a vinovăției inculpaților în comiterea infracțiunii de omor calificat / tentativă la omor calificat sus-menționate – este declarația martorului G.I.

cu care s-au întâlnit în imediata apropiere a locului faptei și față de care inculpații au recunoscut că „l-am lovit rău pe C.H. și este posibil să moară” / „i-am dat lui L.V. cât i-a trebuit”. Pedepsele principale de 10 ani închisoare și respectiv 6 ani închisoare – stabilite sub minimele legale de 15 ani închisoare și respectiv 7 ani și 6 luni închisoare prin reținere de circumstanțe atenuante judiciare/legale prevăzute de art. 74 lit. c) art. 73 lit. b) C. pen. – în condițiile în care inculpații-recurenți au comis infracțiunea în cauză de omor calificat/tentativă la omor calificat în stare de recidivă post-condamnatorie prevăzută de art. 37 lit. a) C. pen. sunt în concordanță cu criteriile de neindividualizare din art. 72 C. pen.

– și asigură finalitatea din art. 52 C. pen. – reducerea acestora mai accentuată către minimul general legal fiind nejustificată. În consecință, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. recursurile inculpaților se vor respinge ca nefondate cu obligarea acestora potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen. la plata sumei de câte 400 lei – din care suma de câte 200 lei reprezentând onorariu apărător din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești, cu titlu de cheltuieli judiciare statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E: Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații L.T. și R.C.A. împotriva deciziei penale nr. 24/A din 18 februarie 2009 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori. Obligă recurenții inculpați să plătească statului suma de câte 400 lei cheltuieli judiciare, din care suma de câte 200 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 30 iunie 2009.