ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2625/2009
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2625/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea formulată la 24 aprilie 2008, reclamanții G.C., O.G., K.V. și G.N.G. au chemat în judecată Autoritatea Națională
de Reglementare și Monitorizare a Achizițiilor Publice, solicitând anularea
Notei de Constatare din 15 ianuarie 2008 și a procesului verbal de sancționare
contravențională din 16 ianuarie 2008.
La 14 mai 2008, reclamanții
și-au precizat acțiunea în sensul formulării ei și în contradictoriu cu M.A.D.R.
- agenția de plăți și intervenție pentru agricultură.
În motivarea cererii
reclamanții au susținut că prin „nota” contestată s-au reținut în sarcina lor,
în mod nejustificat, o serie de abateri de la îndatoririle ce le reveneau în
calitate de membrii ai Comisiei de evaluare pentru licitația organizată de
Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură în perioada august -
octombrie 2007 privind atribuirea contractului de furnizare produse „Achiziții
autoturisme pentru activități specifice”.
Prin sentința civilă nr.
3060 din 11 noiembrie 2008, Curtea de Apel București, secția a VIII-a, a
respins acțiunea ca fiind inadmisibilă, motivat de faptul că nota de control, a
cărei anulare s-a solicitat, nu este în fapt un act administrativ astfel cum
este definit de dispozițiile art. 2 lit. c) din Legea nr. 554/2004.
Împotriva acestei sentințe
au declarat recurs reclamanții întemeiat în drept pe dispozițiile art. 304 pct.
9 C. proc. civ.
În esență recurenții au
arătat că Autoritatea Națională de Reglementare și Monitorizare a Achizițiilor
Publice este organizată conform art. 1 din H.G. nr. 525/2007 că o instituție cu
personalitate juridică aflată în subordinea Guvernului României, și care are ca
și atribuții supravegherea modului în care funcționează sistemul de achiziții
publice și de atribuire a contractelor de achiziții, fiind obligați în același
timp să aplice și sancțiuni.
În acest sens, recurenții au
arătat că Nota de Control a cărei anulare au solicitat-o, prin constatările pe
care le conține cu privire la organizarea, desfășurarea licitației organizate
în perioada august – octombrie 2007, precum și cu privire la activitatea
comisiei de evaluare, le-a produs prejudicii grave atât în plan material cât și
moral prin dosarele disciplinare și penale ce le au fost întocmite.
Recursul nu este fondat.
Potrivit dispozițiilor art. 2
lit. c) din Legea nr. 554/2004, actul administrativ ce poate fi supus cenzurii
instanței de contencios administrativ, este „actul unilateral cu caracter individual
sau normativ, emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în
vederea executării legii ori a organizării executării legii, dând naștere,
modificând sau stingând raporturi juridice”.
Astfel fiind cum Nota de
Control ce face obiectul prezentei cauze, rezumă în fapt concluziile organului
de control asupra modului în care au fost respectate reglementările legale cu
privire la planificarea achizițiilor publice și etapele premergătoare inițierii
procedurii de atribuire: cu privire la formele de publicitate, întocmirea
documentației de atribuire precum și cu privire la activitatea comisiei de
evaluare; legal și temeinic s-a apreciat că prin ea însăși note de control nu
produce efecte juridice și ca atare nu poate fi calificată ca fiind act
administrativ în sensul dispozițiilor art. 2 lit. c) din Legea nr. 554/2004.
Susținerea recurenților
reclamanți potrivit căreia această notă poate constitui temeiul unor sancțiuni
cu caracter disciplinar, sau al formării unor dosare penale, nu justifică
controlul legalității ei, atâta vreme cât în baza ei nu a fost emis nici un act
administrativ care să dea naștere la o obligație în sarcina lor sau să le
impună vreo sancțiune.
În raport de aceste
considerente și având în vedere dispozițiile art. 312 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat
de G.C., O.G., K.V., G.N.G. împotriva sentinței nr. 3060 din 11 noiembrie 20098 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și
fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 15 mai 2009.