ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 15.05.2009

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2625/2009

HOTĂRÂRE
15.05.2009
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2625/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată la 24 aprilie 2008, reclamanții G.C., O.G., K.V. și G.N.G. au chemat în judecată Autoritatea Națională

de Reglementare și Monitorizare a Achizițiilor Publice, solicitând anularea

Notei de Constatare din 15 ianuarie 2008 și a procesului verbal de sancționare

contravențională din 16 ianuarie 2008.

La 14 mai 2008, reclamanții

și-au precizat acțiunea în sensul formulării ei și în contradictoriu cu M.A.D.R.

- agenția de plăți și intervenție pentru agricultură.

În motivarea cererii

reclamanții au susținut că prin „nota” contestată s-au reținut în sarcina lor,

în mod nejustificat, o serie de abateri de la îndatoririle ce le reveneau în

calitate de membrii ai Comisiei de evaluare pentru licitația organizată de

Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură în perioada august -

octombrie 2007 privind atribuirea contractului de furnizare produse „Achiziții

autoturisme pentru activități specifice”.

Prin sentința civilă nr.

3060 din 11 noiembrie 2008, Curtea de Apel București, secția a VIII-a, a

respins acțiunea ca fiind inadmisibilă, motivat de faptul că nota de control, a

cărei anulare s-a solicitat, nu este în fapt un act administrativ astfel cum

este definit de dispozițiile art. 2 lit. c) din Legea nr. 554/2004.

Împotriva acestei sentințe

au declarat recurs reclamanții întemeiat în drept pe dispozițiile art. 304 pct.

9 C. proc. civ.

În esență recurenții au

arătat că Autoritatea Națională de Reglementare și Monitorizare a Achizițiilor

Publice este organizată conform art. 1 din H.G. nr. 525/2007 că o instituție cu

personalitate juridică aflată în subordinea Guvernului României, și care are ca

și atribuții supravegherea modului în care funcționează sistemul de achiziții

publice și de atribuire a contractelor de achiziții, fiind obligați în același

timp să aplice și sancțiuni.

În acest sens, recurenții au

arătat că Nota de Control a cărei anulare au solicitat-o, prin constatările pe

care le conține cu privire la organizarea, desfășurarea licitației organizate

în perioada august – octombrie 2007, precum și cu privire la activitatea

comisiei de evaluare, le-a produs prejudicii grave atât în plan material cât și

moral prin dosarele disciplinare și penale ce le au fost întocmite.

Recursul nu este fondat.

Potrivit dispozițiilor art. 2

lit. c) din Legea nr. 554/2004, actul administrativ ce poate fi supus cenzurii

instanței de contencios administrativ, este „actul unilateral cu caracter individual

sau normativ, emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în

vederea executării legii ori a organizării executării legii, dând naștere,

modificând sau stingând raporturi juridice”.

Astfel fiind cum Nota de

Control ce face obiectul prezentei cauze, rezumă în fapt concluziile organului

de control asupra modului în care au fost respectate reglementările legale cu

privire la planificarea achizițiilor publice și etapele premergătoare inițierii

procedurii de atribuire: cu privire la formele de publicitate, întocmirea

documentației de atribuire precum și cu privire la activitatea comisiei de

evaluare; legal și temeinic s-a apreciat că prin ea însăși note de control nu

produce efecte juridice și ca atare nu poate fi calificată ca fiind act

administrativ în sensul dispozițiilor art. 2 lit. c) din Legea nr. 554/2004.

Susținerea recurenților

reclamanți potrivit căreia această notă poate constitui temeiul unor sancțiuni

cu caracter disciplinar, sau al formării unor dosare penale, nu justifică

controlul legalității ei, atâta vreme cât în baza ei nu a fost emis nici un act

administrativ care să dea naștere la o obligație în sarcina lor sau să le

impună vreo sancțiune.

În raport de aceste

considerente și având în vedere dispozițiile art. 312 C. proc. civ.

Respinge recursul declarat

de G.C., O.G., K.V., G.N.G. împotriva sentinței nr. 3060 din 11 noiembrie 20098 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și

fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 15 mai 2009.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2008-02-19
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 628/2008
1 C. proc. civ., reclamantei nefiindu-i comunicate cererea de chemare în judecată și actele depuse în susținerea acesteia. De asemenea, hotărârea este dată cu aplicarea greșită a legii, întrucât nota de control care s-a limitat să constate
ÎCCJ 2009-01-14
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 108/2009
ce face obiectul prezentului litigiu, din 13 martie 2006. Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs în termen legal, reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și invocând motivul de modificare prevăzut de art. 304 pct
ÎCCJ 2008-03-27
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1281/2008
re referitor la suspendarea executării H.G. nr. 532/2006, susținând că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, precum și respingerea capătului de cerere privind anularea hotărârii Guvernului, susținând că
ÎCCJ 2008-01-10
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 53/2008
. o) și p) din Legea nr. 554/2004 care să-i fi fost vătămat prin actul administrativ individual atacat. În consecință, instanța de fond a respins acțiunea și a admis cererile de intervenție accesorie formulate de P.M. și Autoritatea Naționa
ÎCCJ 2008-06-17
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 575/2009
recurs pentru următoarele considerente: Recurenta A.N.A.F. a susținut neîntemeiat că nu are legitimare procesuală în cauză, deși a fost parte la judecarea dosarului la instanța de fond și a formulat apărări pe fondul pricinii, fără a invoca
Sursă