ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1440/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 3 octombrie 2007, reclamantul A.D.C.

a chemat în judecată pârâtul M.A., solicitând anularea ordinului ministrului apărării nr. MP 548 din 05 mai 2007, obligarea pârâtului la emiterea unui nou ordin, prin care să se dispună trecerea reclamantului în rezervă începând cu data de 28 februarie 2007, să se dispună măsura recalculării pensiei militare de stat prin adăugarea „soldei de merit" la baza de calcul, în cuantumul de care beneficia la 28 februarie 2007 și să fie obligat pârâtul să achite diferența dintre cuantumul pensiei militare de stat calculată conform pct. 3 al acțiunii și cel al pensiei militare de stat de care beneficiază la data introducerii acțiunii, precum și diferența dintre cuantumul plăților compensatorii calculate conform pct. 3 și cel al plăților compensatorii încasate în urma Ordinului nr. MP 548 din 05 mai 2007. A mai solicitat obligarea pârâtului la plata daunelor morale în cuantum de 5.000 RON.

În motivarea acțiunii, a arătat că, la data de 21 februarie 2007, a formulat cererea CO-642 din 21 februarie 2007, prin care solicita Comandantului UM 02515 CO București ca, începând cu data de 28 februarie 2007, să treacă în rezervă. În ședința din 26 februarie 2007, Comisia de selecție nr. 4 a S.M.G. i-a returnat cererea, refuzată indirect și nemotivat. Deși a contestat această hotărâre, a primit un răspuns nefavorabil și nemotivat, pârâtul cu rea intenție, neavând decât un singur scop - acela de a-i crea un prejudiciu financiar evident și consistent. Reclamantul a susținut că pârâtul nu a invocat nici un motiv care să aibă legătură cu criteriile legale, precum necesarul de personal al armatei, fondurile alocate măsurilor de protecție socială a personalului disponibilizat, iar susținerea acestuia că structura la care era încadrat se afla în plin proces de restructurare este falsă.

Cu privire la data de 28 februarie 2007, reclamantul a arătat că este data limită până la care cadrele militare nominalizate în anul anterior, cel mult 30% din numărul total de posturi prevăzute în statele de organizare, beneficiază de salariu de merit. A mai precizat că a formulat un memoriu înaintat ministrului apărării, prin care solicita ca rezolvarea primului memoriu să fie dată în sarcina oricărei structuri centrale a M.A., cu excepția S.M.G., dar nu i s-a trimis răspunsul final la aceste memorii. Pârâtul a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția inadmisibilității solicitărilor referitoare la drepturile de pensie și la plățile compensatorii, având în vedere că reclamantul și-a întemeiat cererea pe dispozițiile Legii 554/2004, iar aceste drepturi nu intră în sfera de reglementare cuprinsă în această lege.

Dacă instanța ar aprecia că respectivele drepturi pot face obiectul unui litigiu de contencios administrativ, pârâtul consideră că cererile 3 și 4 din acțiune sunt premature, nefiind soluționate primele două capete de cerere. Pe fondul cauzei, referitor la capetele 1 și 2 din acțiune, s-a solicitat respingerea lor ca nefondate, întrucât reclamantul nu contestă legalitatea actului și temeiurile de drept, ci faptul că trecerea sa în rezervă a fost întârziată, nefiind trecut cu data de 28 februarie 2007, când beneficia de soldă de merit. Reclamantul omite să menționeze că trecerea în rezervă s-a făcut la cererea sa, pârâtul nefiind obligat într-un anumit termen să-i rezolve favorabil cererea. Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 2835 din 27 octombrie 2008, a respins excepția inadmisibilității și pe cea a prematurității capetelor 3 și 4 din acțiune și a respins acțiunea, ca neîntemeiată.

Instanța a apreciat că excepția inadmisibilității capetelor 3 și 4 din acțiune este neîntemeiată, deoarece, chiar dacă acestea nu se înscrie în ipotezele reglementate de art. 8 din Legea nr. 554/2004, ele pot fi analizate de instanța de contencios administrativ, deoarece au un caracter accesoriu cererilor de anulare a ordinului de trecere în rezervă. Cu privire la excepția prematurității invocată, prima instanță a reținut că soluția se impune, întrucât nesoluționarea capetelor 1 și 2 din acțiune nu atrage prematuritatea solicitărilor de la pct. 3 și 4, ele având un caracter accesoriu, iar formularea lor fiind consecința firească a solicitărilor principale. Pe fondul cauzei, s-a reținut că emiterea ordinului contestat concordă cu a doua cerere a reclamantului, din 6 aprilie 2007, în care se indică drept dată a trecerii în rezervă, data intrării în vigoare a statului de organizare a C.N.M.C.

S-a mai menționat că, în sarcina pârâtului, nu se poate reține încălcarea vreunei prevederi legale la momentul emiterii ordinului contestat, ținând cont și de faptul că nu s-a dovedit că, în cauză, ar fi vorba despre o unitate militară aflată în reorganizare. Împotriva sus menționatei sentințe a declarat recurs, în termenul legal, reclamantul A.D.C., în ceea ce privește soluția de respingere a acțiunii, ca neîntemeiată, solicitând, în temeiul prevederilor art. 312 alin. (2), coroborate cu cele ale art. 304 pct. 9 și ale art. 304 1 C. proc.

civ., modificarea în parte a hotărârii atacate, în sensul admiterii acțiunii, cu consecința anulării ordinului nr. MP548 din 5 mai 2007, prin care a fost trecut în rezervă începând cu data de 14 aprilie 2007 și obligarea pârâtului ca, în termen de 30 de zile de la pronunțarea deciziei, să emită un nou ordin, prin care să se dispună trecerea sa în rezervă începând cu data de 28 februarie 2007 și să-i plătească daune morale în cuantum de 5000 lei, precum și cheltuieli de judecată. Recurentul a susținut că motivele sale de recurs vizează pretinse omisiuni sau constatări eronate ale unor elemente atât de fapt, cât și de drept determinante, pe baza cărora prima instanță și-a întemeiat, în mod greșit, hotărârea.

Astfel, s-a arătat, în esență, că instanța a omis să analizeze și să se pronunțe asupra temeiniciei și legalității hotărârii Comisiei de selecție nr. 4 a S.M.G. din data de 26 februarie 2007, care a refuzat avizarea favorabilă a primului raport de trecere în rezervă, a constatat în mod eronat că susținerea potrivit căreia unitatea militară în care își desfășura activitatea se afla în plin proces de reorganizare, nu a fost dovedită și a reținut în mod greșit că trecerea lui în rezervă s-ar fi făcut la solicitarea sa, când, în fapt, acest lucru s-a produs la inițiativa M.A. Analizând sentința atacată în raport cu actele și lucrările dosarului, cu criticile formulate de recurent, precum și cu reglementările legale incidente, inclusiv cele ale art. 304 1 C. proc.

civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat. Obiectul prezentei acțiuni îl constituie, în principal, anularea ordinului M.A. nr. MP 548 din 5 mai 2007, prin care recurentul reclamant a fost trecut în rezervă începând cu data de 14 aprilie 2007, obligarea intimatului pârât să emită un nou ordin prin care să se dispună trecerea sa în rezervă, începând cu data de 28 februarie 2007, cu consecința recalculării pensiei și achitării diferențelor la drepturile bănești cuvenite și a achitării despăgubirilor pentru daunele morale cauzate. Pretinsa vătămare a recurentului reclamant, de a nu fi trecut în rezervă începând cu data de 28 februarie 2007, data formulării primei cereri în acest sens și când beneficia de soldă de merit este însă consecința avizului negativ exprimat prin hotărârea Comisiei de Selecție nr. 4 a S.M.G.

din ședința de la 26 februarie 2007 și nicidecum a ordinului atacat în cauză. Despre respectivul aviz, recurentul a fost înștiințat prin adresa din 4 aprilie 2007 (fila 25 dosar fond) însă nu a dovedit că a atacat, în instanță, potrivit legii, acest prim act, care a generat efectele care îl nemulțumesc. Prin urmare, critica sa, potrivit căreia prima instanță nu ar fi analizat legalitatea și temeinicia hotărârii din 26 februarie 2007, este neîntemeiată, aceste aspecte excedând cadrului procesual. Nici în ceea ce privește aspectul dacă unitatea se afla sau nu în plin proces de reorganizare critica recurentului nu este fondată, deoarece această împrejurare se putea analiza numai într-o eventuală acțiune având ca obiect anularea primului aviz, cel nefavorabil.

Și, oricum, după cum a reținut în mod corect instanța fondului, nu s-au adus dovezi concludente din care să reiasă că unitatea s-a fi aflat într-o asemenea situație. De asemenea, s-a susținut în mod eronat de către recurent că trecerea sa în rezervă s-ar fi făcut la inițiativa M.A., cu toate că, la dosar, se afla solicitarea pe care acesta a formulat-o în acest sens. Deși a menționat că Ordinul nr. 548/2007, prin care i s-a admis cererea, este nelegal, recurentul nu a arătat ce dispoziții legale s-au încălcat prin acest act administrativ atacat. Având în vedere că, în raport cu cele expuse, instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, în baza art. 312 alin. (1) teza a doua C. proc.

civ., Înalta Curte va respinge prezentul recurs, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamantul A.D.C. împotriva sentinței civile nr. 2835 din 27 octombrie 2008 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 martie 2009.