ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1440/2009

Asupra recursului de față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea

înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 3 octombrie 2007, reclamantul

A.D.C. a chemat în judecată pârâtul M.A., solicitând anularea ordinului

ministrului apărării nr. MP 548 din 05 mai 2007, obligarea pârâtului la emiterea

unui nou ordin, prin care să se dispună trecerea reclamantului în rezervă

începând cu data de 28 februarie 2007, să se dispună măsura recalculării

pensiei militare de stat prin adăugarea „soldei de merit" la baza de

calcul, în cuantumul de care beneficia la 28 februarie 2007 și să fie obligat

pârâtul să achite diferența dintre cuantumul pensiei militare de stat calculată

conform pct. 3 al acțiunii și cel al pensiei militare de stat de care

beneficiază la data introducerii acțiunii, precum și diferența dintre cuantumul

plăților compensatorii calculate conform pct. 3 și cel al plăților

compensatorii încasate în urma Ordinului nr. MP 548 din 05 mai 2007.

A mai solicitat obligarea pârâtului la plata daunelor morale în cuantum

de 5.000 RON.

În motivarea acțiunii, a arătat că, la data de 21 februarie 2007, a

formulat cererea CO-642 din 21 februarie 2007, prin care solicita Comandantului

UM 02515 CO București ca, începând cu data de 28 februarie 2007, să treacă în

rezervă. În ședința din 26 februarie 2007, Comisia de selecție nr. 4 a S.M.G. i-a

returnat cererea, refuzată indirect și nemotivat.

Deși a contestat această hotărâre, a primit un răspuns nefavorabil și

nemotivat, pârâtul cu rea intenție, neavând decât un singur scop - acela de a-i

crea un prejudiciu financiar evident și consistent.

Reclamantul a susținut că pârâtul nu a invocat nici un motiv care să

aibă legătură cu criteriile legale, precum necesarul de personal al armatei,

fondurile alocate măsurilor de protecție socială a personalului disponibilizat,

iar susținerea acestuia că structura la care era încadrat se afla în plin

proces de restructurare este falsă.

Cu privire la data de 28 februarie 2007, reclamantul a arătat că este

data limită până la care cadrele militare nominalizate în anul anterior, cel

mult 30% din numărul total de posturi prevăzute în statele de organizare,

beneficiază de salariu de merit.

A mai precizat că a formulat un memoriu înaintat ministrului apărării,

prin care solicita ca rezolvarea primului memoriu să fie dată în sarcina oricărei

structuri centrale a M.A., cu excepția S.M.G., dar nu i s-a trimis răspunsul

final la aceste memorii.

Pârâtul a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția

inadmisibilității solicitărilor referitoare la drepturile de pensie și la

plățile compensatorii, având în vedere că reclamantul și-a întemeiat cererea pe

dispozițiile Legii 554/2004, iar aceste drepturi nu intră în sfera de

reglementare cuprinsă în această lege.

Dacă instanța ar aprecia că respectivele drepturi pot face obiectul

unui litigiu de contencios administrativ, pârâtul consideră că cererile 3 și 4

din acțiune sunt premature, nefiind soluționate primele două capete de cerere.

Pe fondul cauzei, referitor la capetele 1 și 2 din acțiune, s-a

solicitat respingerea lor ca nefondate, întrucât reclamantul nu contestă

legalitatea actului și temeiurile de drept, ci faptul că trecerea sa în rezervă

a fost întârziată, nefiind trecut cu data de 28 februarie 2007, când beneficia

de soldă de merit. Reclamantul omite să menționeze că trecerea în rezervă s-a

făcut la cererea sa, pârâtul nefiind obligat într-un anumit termen să-i rezolve

favorabil cererea.

Curtea

de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, prin

sentința civilă nr. 2835 din 27 octombrie 2008, a respins excepția

inadmisibilității și pe cea a prematurității capetelor 3 și 4 din acțiune și a

respins acțiunea, ca neîntemeiată.

Instanța

a apreciat că excepția inadmisibilității capetelor 3 și 4 din acțiune este

neîntemeiată, deoarece, chiar dacă acestea nu se înscrie în ipotezele

reglementate de art. 8 din Legea nr. 554/2004, ele pot fi analizate de instanța

de contencios administrativ, deoarece au un caracter accesoriu cererilor de

anulare a ordinului de trecere în rezervă.

Cu

privire la excepția prematurității invocată, prima instanță a reținut că

soluția se impune, întrucât nesoluționarea capetelor 1 și 2 din acțiune nu

atrage prematuritatea solicitărilor de la pct. 3 și 4, ele având un caracter

accesoriu, iar formularea lor fiind consecința firească a solicitărilor

principale.

Pe

fondul cauzei, s-a reținut că emiterea ordinului contestat concordă cu a doua

cerere a reclamantului, din 6 aprilie 2007, în care se indică drept dată a

trecerii în rezervă, data intrării în vigoare a statului de organizare a C.N.M.C.

S-a

mai menționat că, în sarcina pârâtului, nu se poate reține încălcarea vreunei

prevederi legale la momentul emiterii ordinului contestat, ținând cont și de

faptul că nu s-a dovedit că, în cauză, ar fi vorba despre o unitate militară

aflată în reorganizare.

Împotriva

sus menționatei sentințe a declarat recurs, în termenul legal, reclamantul A.D.C.,

în ceea ce privește soluția de respingere a acțiunii, ca neîntemeiată,

solicitând, în temeiul prevederilor art. 312 alin. (2), coroborate cu cele ale art.

304 pct. 9 și ale art. 304

1

C. proc. civ., modificarea în parte a

hotărârii atacate, în sensul admiterii acțiunii, cu consecința anulării

ordinului nr. MP548 din 5 mai 2007, prin care a fost trecut în rezervă începând

cu data de 14 aprilie 2007 și obligarea pârâtului ca, în termen de 30 de zile

de la pronunțarea deciziei, să emită un nou ordin, prin care să se dispună

trecerea sa în rezervă începând cu data de 28 februarie 2007 și să-i plătească

daune morale în cuantum de 5000 lei, precum și cheltuieli de judecată.

Recurentul

a susținut că motivele sale de recurs vizează pretinse omisiuni sau constatări

eronate ale unor elemente atât de fapt, cât și de drept determinante, pe baza

cărora prima instanță și-a întemeiat, în mod greșit, hotărârea. Astfel, s-a

arătat, în esență, că instanța a omis să analizeze și să se pronunțe asupra

temeiniciei și legalității hotărârii Comisiei de selecție nr. 4 a S.M.G. din

data de 26 februarie 2007, care a refuzat avizarea favorabilă a primului raport

de trecere în rezervă, a constatat în mod eronat că susținerea potrivit căreia

unitatea militară în care își desfășura activitatea se afla în plin proces de

reorganizare, nu a fost dovedită și a reținut în mod greșit că trecerea lui în

rezervă s-ar fi făcut la solicitarea sa, când, în fapt, acest lucru s-a produs

la inițiativa M.A.

Analizând

sentința atacată în raport cu actele și lucrările dosarului, cu criticile

formulate de recurent, precum și cu reglementările legale incidente, inclusiv

cele ale art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul

este nefondat.

Obiectul

prezentei acțiuni îl constituie, în principal, anularea ordinului M.A. nr. MP

548 din 5 mai 2007, prin care recurentul reclamant a fost trecut în rezervă

începând cu data de 14 aprilie 2007, obligarea intimatului pârât să emită un

nou ordin prin care să se dispună trecerea sa în rezervă, începând cu data de

28 februarie 2007, cu consecința recalculării pensiei și achitării diferențelor

la drepturile bănești cuvenite și a achitării despăgubirilor pentru daunele morale

cauzate.

Pretinsa

vătămare a recurentului reclamant, de a nu fi trecut în rezervă începând cu

data de 28 februarie 2007, data formulării primei cereri în acest sens și când

beneficia de soldă de merit este însă consecința avizului negativ exprimat prin

hotărârea Comisiei de Selecție nr. 4 a S.M.G. din ședința de la 26 februarie

2007 și nicidecum a ordinului atacat în cauză.

Despre

respectivul aviz, recurentul a fost înștiințat prin adresa din 4 aprilie 2007

(fila 25 dosar fond) însă nu a dovedit că a atacat, în instanță, potrivit legii,

acest prim act, care a generat efectele care îl nemulțumesc.

Prin

urmare, critica sa, potrivit căreia prima instanță nu ar fi analizat

legalitatea și temeinicia hotărârii din 26 februarie 2007, este neîntemeiată,

aceste aspecte excedând cadrului procesual.

Nici

în ceea ce privește aspectul dacă unitatea se afla sau nu în plin proces de

reorganizare critica recurentului nu este fondată, deoarece această împrejurare

se putea analiza numai într-o eventuală acțiune având ca obiect anularea

primului aviz, cel nefavorabil. Și, oricum, după cum a reținut în mod corect

instanța fondului, nu s-au adus dovezi concludente din care să reiasă că

unitatea s-a fi aflat într-o asemenea situație.

De

asemenea, s-a susținut în mod eronat de către recurent că trecerea sa în

rezervă s-ar fi făcut la inițiativa M.A., cu toate că, la dosar, se afla

solicitarea pe care acesta a formulat-o în acest sens.

Deși a

menționat că Ordinul nr. 548/2007, prin care i s-a admis cererea, este nelegal,

recurentul nu a arătat ce dispoziții legale s-au încălcat prin acest act

administrativ atacat.

Având

în vedere că, în raport cu cele expuse, instanța de fond a pronunțat o hotărâre

legală și temeinică, în baza art. 312 alin. (1) teza a doua C. proc. civ., Înalta

Curte va respinge prezentul recurs, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de reclamantul A.D.C. împotriva sentinței civile nr. 2835 din 27 octombrie 2008

a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și

fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 17 martie 2009.