ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 959/2009

Asupra recursului de față ; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele : Prin sentința penală nr. 117/F din 10 septembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Vâlcea, a fost respinsă ca nefondată plângerea formulată de petentul B.A. împotriva rezoluției din 25 iulie 2007 dată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Vâlcea, în Dosarul nr. 19/P/2008. Petentul s-a plâns împotriva rezoluției prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de agenții de poliție V.M. și B.P. de la Posturile de Poliție Vaideeni și Tomșani – județul Vâlcea, pe care i-a reclamat pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 215 alin. (1), (3), art. 246, art. 264, art. 288 și 291 C. pen. Recursul declarat împotriva sentinței a fost soluționat de secția penală de la Curtea de Apel Pitești, care, prin Decizia nr. 40/R din 15 ianuarie 2009, l-a respins ca nefondat.

Nemulțumit și de această hotărâre, prin cererea din 19 ianuarie 2009, înregistrată la Curtea de Apel Pitești la 22 ianuarie 2009, petentul a declarat recurs. A cerut casarea deciziei deoarece nu s-a ținut cont de probele trimise pentru termenul din 15 ianuarie când s-a judecat recursul. A mai cerut rejudecarea cauzei și a propus și alte probe ce ar urma să fie administrate. Recursul este inadmisibil. Prin introducerea în codul de procedură penală a art. 278 1 C. proc. pen., prin Legea nr. 281/2003 legiuitorul a reglementat plângerea în fața judecătorului împotriva rezoluțiilor sau ordonanțelor procurorului de netrimitere în judecată. În alin. (10) al art. 278 1 C. proc. pen.

se prevede că hotărârea judecătorească pronunțată potrivit alin. (8) lit. a) și b) poate fi atacată „cu recurs” de procuror, de persoana care a făcut plângerea, de persoana față de care s-a dispus neînceperea urmăririi penale, scoaterea de sub urmărire penală sau încetarea urmăririi penale, precum și de orice altă persoană ale cărei interese legitime sunt vătămate. Rezultă din cele de mai sus că singura cale prevăzută de legiuitor pentru controlul unei hotărâri pronunțată în procedura reglementată de art. 278 1 C. proc. pen. este recursul. Împotriva hotărârii (deciziei) pronunțate în recurs, nu se poate declara recurs așa cum a procedat petentul. A admite un astfel de procedeu ar însemna a admite recursul la recurs, cale de atac neprevăzută în Codul de procedură penală.

Acest lucru rezultă și din dispozițiile art. 385 1 alin. (1) lit. e) C. proc. pen. potrivit căruia pot fi atacate cu recurs numai deciziile pronunțate ca instanțe de apel, de tribunale și curți de apel, ori în speță decizia pronunțată de secția penală a Curții de Apel Pitești este dată într-un recurs și nu apel. În temeiul art. 385 15 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., recursul va fi respins ca inadmisibil, iar în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. recurentul obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petiționarul B.A. împotriva Deciziei penale nr. 40/R din 15 ianuarie 2009 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie. Obligă recurentul petiționarul la plata sumei de 10 lei cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 17 martie 2009.