ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 220/2009

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 49 din 30 ianuarie 2007, Tribunalul Arad a condamnat pe inculpatul Ș.D., la pedeapsa de 8 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de omor calificat prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 – art. 175 lit. c) C. pen., și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. S-a confiscat de la inculpat o șurubelniță și o coadă de topor, s-a constatat că partea vătămată Ș.L. nu s-a constituit parte civilă. A obligat inculpatul să plătească părții civile Spitalul Clinic județean de Urgență Timișoara – Clinica de Neurochirurgie, suma de 3386 lei. Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut următoarele: Inculpatul Ș.D.

este căsătorit cu partea vătămată Ș.L. și au împreună doi copii, care au mers SUA împreună cu mama părții vătămate. În România, între părți au avut loc mai multe conflicte, legate de situația copiilor. Pe fondul acestor neînțelegeri, la data de 18 mai 2005 Ș.L. i-a comunicat că și-a cumpărat bilet de avion și va pleca singură în SUA și nu se va mai întoarce. Enervat de hotărârea soției, inculpatul Ș.D. a lovit-o cu o coadă de topor și a înțepat-o cu o șurubelniță, iar când aceasta a căzut la pământ, a continuat să-i aplice multiple lovituri. Partea vătămată a reușit să iasă din curte, dar inculpatul a urmărit-o, continuând să o lovească cu coada de topor în cap și în alte zone ale corpului. La intervenția organelor de poliție, partea vătămată Ș.L.

a fost transportată la spital, fiind internată în perioada 18 mai – 10 iunie 2005 cu diagnosticul de traumatism cranio-facial, contuzie cerebrală medie, edem difuz arbitar cu fractură perete extern orbită stânga, hemoragie subarahnoidiană, fractură oase proprii nazale. Urmare acestor leziuni, a fost necesar tratament de specialitate oftalmologic datorită parezei de nerv ochi stâng și ortopedic. Conform raportului de expertiză medico-legală întocmit de S.M.L. Arad, leziunile se puteau produce prin loviri cu sau de corpuri dure și necesită pentru vindecare 65 de zile îngrijiri medicale dacă nu apar complicații, iar viața părții vătămate a fost pusă în pericol. În cursul urmăririi penale și judecătorești, inculpatul Ș.D.

a susținut că nu a lovit partea vătămată în zona capului, leziunile fiind produse urmare căderii acesteia și lovirii de tocul ușii, aspect infirmat de declarațiile martorilor P.M., S.A., I.C. și P.M.C. cât și actul medico-legal. Întrucât partea vătămată a prezentat în instanță un act medico-legal eliberat de S.M.L. Timișoara, din care rezultă că leziunile au necesitat 25 de zile îngrijiri medicale și nu se menționează dacă viața i-a fost pusă sau nu în pericol, s-a solicitat instituției emitente să precizeze dacă i-au pus sau nu viața în primejdie și dacă, în raport de natura leziunilor, acestea puteau fi produse prin cădere și lovire de tocul metalic al ușii. Raportul de expertiză întocmit a concluzionat că s-au reevaluat leziunile traumatice și evoluează, iar viața părții vătămate Ș.L.

nu a fost pusă în primejdie. Avizul Comisiei Superioare medico-legale precizează că, leziunile meningo-crebrale atestate și tratamentul aplicat pledează pentru încadrarea acestora în noțiunea de punere a vieții în primejdie. Instanța a considerat că fapta inculpatului care, deși nu a urmărit moartea victimei prin folosirea unor obiecte apte a o produce, prin intensitatea leziunilor aplicate într-o zonă vitală, totuși a acceptat și producerea ei, constituie infracțiunea de tentativă de omor calificat, înlăturând apărarea inculpatului prin care a solicitat reținerea circumstanței atenuante a scuzei provocării prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen. Apelul declarat de inculpat a fost admis de Curtea de Apel Timișoara, care prin decizia penală nr. 44/ A din 5 martie 2008 a schimbat încadrarea juridică a faptei din infracțiunea prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 – art. 175 lit. c) C. pen., în infracțiunea de vătămare corporală prevăzută de art. 181 C. pen.

și l-a condamnat pe inculpatul Ș.D. la pedeapsa de 3 ani închisoare cu suspendarea condiționată a executării pedepsei pe perioada termenului de încercare de 5 ani. Înlătură interzicerea dreptului prevăzut de art. 64 lit. a) C. pen. Apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad, prin care s-a solicitat majorarea pedepsei, a fost respins ca nefondat. Cu ocazia judecării apelului, partea vătămată Ș.L. a depus mai multe acte medicale și examinarea R.M.N., solicitând efectuarea unei noi expertize medico-legale care să se pronunțe cu privire la numărul de îngrijiri medicale necesare vindecării cât și asupra împrejurării dacă i-au pus sau nu viața în primejdie. Prin raportul de expertiză medico-legală nr. 3484 din 1 februarie 2008, I.M.L.

Timișoara a concluzionat că timpul de îngrijiri medicale urmare leziunilor produse la 18 mai 2005 a fost de 25 zile, iar acestea nu i-au pus viața în primejdie. Instanța de apel a apreciat că, anterior agresiunii cu șurubelnița, inculpatul a aplicat părții vătămate lovituri cu o bâtă peste picioare, iar aceasta s-a dezechilibrat și a dat cu capul de o masă aflată în atelier, leziunile create nefiind apte a-i pune viața în pericol. Raportul de expertiză medico-legală nr. 3484 din 1 februarie 2008 a concluzionat că partea vătămată a prezentat o afecțiune vasculară cerebrală congenitală cu simptomatologie frustă, pe fondul căreia s-a intricat un traumatism care a determinat manifestări clinice necaracteristice, a căror etiologie a fost greu de stabilit, iar leziunile nu i-au pus viața în primejdie.

Pe baza acestor acte, instanța de apel a motivat că în momentul comiterii faptei, inculpatul nu a acceptat producerea rezultatului socialmente periculos, respectiv posibilitatea de a ucide victima, iar obiectele folosite nu puteau produce un asemenea rezultat, astfel că infracțiunea comisă întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală. Împotriva deciziei a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, întemeiat pe dispozițiile art. 385 9 pct. 17 și 14 C. proc. pen. S-a criticat decizia sub aspectul greșitei încadrări juridice a faptei comisă de inculpatul Ș.D., probele administrate în cauză fiind edificatoare în a aprecia că inculpatul a săvârșit infracțiunea de tentativă la omor calificat și nu vătămare corporală gravă.

Noua expertiză medico-legală, efectuată la 1 februarie 2008 de I.M.L. Timișoara nu poate răsturna concluziile actelor medicale anteriore, inclusiv avizul Comisiei Superioare medico-legală ale căror concluzii sunt în sensul că leziunile produse au necesitat 60 - 65 zile îngrijiri medicale și au pus viața părții vătămate Ș.L. în primejdie. De altfel, nu s-au prezentat acte medicale noi, care să justifice o nouă interpretare, cu excepția unui buletin de interpretare imagistică prin rezonanță magnetică din 18 mai 2008, care evidențiază o hidrocefalee constituțională preexistentă traumatismului cerebral, diagnostic evidențiat și în expertizele anterioare. Multiplele lovituri aplicate de inculpat părții vătămate, cu corpuri apte a produce moartea, în zonă vitală și cu intensitate au fost de natură a-i pune viața în pericol, afecțiunile preexistente fiind cauze asociate.

Recursul declarat de parchet este fondat. Decizia curții de apel se bazează pe un raport de expertiză medico-legală nou ce consemnează aspecte deja evidențiate în raportul de expertiză medico-legală Timișoara și care au fost avute în vedere de comisia superioară de medicină legală care precizează că leziunile traumatice meningo-cerebrale atestate de actele medicale, precum și tratamentul aplicat, pledează pentru încadrarea acesteia în materia juridică de punere a vieții în primejdie, înlăturând nejustificat concluziile Comisiei superioare medico-legale.

Din examinarea cauzei, rezultă că partea vătămată a fost lovită cu un corp contondent, în zonă vitală, capul, fiindu-i produse leziuni grave, traumatism cranio-facial, contuzie cerebrală medie, edem difuz cerebral, traumatism cu fractură perete extern orbită dreapta, fractură oase proprii nazale, ce au putut fi produse prin lovituri repetate și cu intensitate, ceea ce duce la concluzia fără echivoc, coroborat cu concluziile actelor medicale enunțate, că inculpatul, chiar dacă nu a dorit moartea victimei, a acceptat-o. Rezoluția pe baza căreia a acționat inculpatul este dovedită cu elemente exterioare faptei sale, lovituri puternice, repetate, în zonă vitală, demonstrate de gravitatea leziunilor, așa cum rezultă din actele medico-legale.

Acționând în modul descris, inculpatul a prevăzut rezultatul faptei sale și, chiar dacă nu l-a urmărit, a acceptat producerea lui. Se constată, astfel, că încadrarea juridică corectă a faptei este cea dată de prima instanță, în tentativă de omor calificat. Față de aceste considerente, Înalta Curte va admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, va casa decizia atacată și va menține sentința penală nr. 49 din 30 ianuarie 2007 a Tribunalului Arad, secția penală

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara împotriva deciziei penale nr. 44/ A din 5 martie 2008 a Curții de Apel Timișoara, secția penală, privind pe inculpatul Ș.D. Casează decizia atacată și menține sentința penală nr. 49 din 30 ianuarie 2007 a Tribunalului Arad, secția penală. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 26 ianuarie 2009.