ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 220/2009

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 49

din 30 ianuarie 2007, Tribunalul Arad a condamnat pe inculpatul Ș.D., la

pedeapsa de 8 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de

omor calificat prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 – art. 175 lit. c) C.

pen., și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C.

pen.

S-a confiscat de la inculpat

o șurubelniță și o coadă de topor, s-a constatat că partea vătămată Ș.L. nu s-a

constituit parte civilă.

A obligat inculpatul să

plătească părții civile Spitalul Clinic județean de Urgență Timișoara – Clinica

de Neurochirurgie, suma de 3386 lei.

Pentru a hotărî astfel,

tribunalul a reținut următoarele:

Inculpatul Ș.D. este

căsătorit cu partea vătămată Ș.L. și au împreună doi copii, care au mers SUA

împreună cu mama părții vătămate.

În România, între părți au

avut loc mai multe conflicte, legate de situația copiilor.

Pe fondul acestor

neînțelegeri, la data de 18 mai 2005 Ș.L. i-a comunicat că și-a cumpărat bilet

de avion și va pleca singură în SUA și nu se va mai întoarce.

Enervat de hotărârea soției,

inculpatul Ș.D. a lovit-o cu o coadă de topor și a înțepat-o cu o șurubelniță,

iar când aceasta a căzut la pământ, a continuat să-i aplice multiple lovituri.

Partea vătămată a reușit să

iasă din curte, dar inculpatul a urmărit-o, continuând să o lovească cu coada

de topor în cap și în alte zone ale corpului.

La intervenția organelor de

poliție, partea vătămată Ș.L. a fost transportată la spital, fiind internată în

perioada 18 mai – 10 iunie 2005 cu diagnosticul de traumatism cranio-facial,

contuzie cerebrală medie, edem difuz arbitar cu fractură perete extern orbită

stânga, hemoragie subarahnoidiană, fractură oase proprii nazale.

Urmare acestor leziuni, a

fost necesar tratament de specialitate oftalmologic datorită parezei de nerv

ochi stâng și ortopedic.

Conform raportului de

expertiză medico-legală întocmit de S.M.L. Arad, leziunile se puteau produce

prin loviri cu sau de corpuri dure și necesită pentru vindecare 65 de zile

îngrijiri medicale dacă nu apar complicații, iar viața părții vătămate a fost

pusă în pericol.

În cursul urmăririi penale

și judecătorești, inculpatul Ș.D. a susținut că nu a lovit partea vătămată în

zona capului, leziunile fiind produse urmare căderii acesteia și lovirii de

tocul ușii, aspect infirmat de declarațiile martorilor P.M., S.A., I.C. și P.M.C.

cât și actul medico-legal.

Întrucât partea vătămată a

prezentat în instanță un act medico-legal eliberat de S.M.L. Timișoara, din

care rezultă că leziunile au necesitat 25 de zile îngrijiri medicale și nu se menționează

dacă viața i-a fost pusă sau nu în pericol, s-a solicitat instituției emitente

să precizeze dacă i-au pus sau nu viața în primejdie și dacă, în raport de

natura leziunilor, acestea puteau fi produse prin cădere și lovire de tocul

metalic al ușii.

Raportul de expertiză

întocmit a concluzionat că s-au reevaluat leziunile traumatice și evoluează,

iar viața părții vătămate Ș.L. nu a fost pusă în primejdie.

Avizul Comisiei Superioare

medico-legale precizează că, leziunile meningo-crebrale atestate și tratamentul

aplicat pledează pentru încadrarea acestora în noțiunea de punere a vieții în

primejdie.

Instanța a considerat că

fapta inculpatului care, deși nu a urmărit moartea victimei prin folosirea unor

obiecte apte a o produce, prin intensitatea leziunilor aplicate într-o zonă

vitală, totuși a acceptat și producerea ei, constituie infracțiunea de

tentativă de omor calificat, înlăturând apărarea inculpatului prin care a

solicitat reținerea circumstanței atenuante a scuzei provocării prevăzută de art.

73 lit. b) C. pen.

Apelul declarat de inculpat

a fost admis de Curtea de Apel Timișoara, care prin decizia penală nr. 44/ A

din 5 martie 2008 a schimbat încadrarea juridică a faptei din infracțiunea

prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 – art. 175 lit. c) C. pen., în

infracțiunea de vătămare corporală prevăzută de art. 181 C. pen. și l-a

condamnat pe inculpatul Ș.D. la pedeapsa de 3 ani închisoare cu suspendarea

condiționată a executării pedepsei pe perioada termenului de încercare de 5

ani.

Înlătură interzicerea

dreptului prevăzut de art. 64 lit. a) C. pen.

Apelul declarat de Parchetul

de pe lângă Tribunalul Arad, prin care s-a solicitat majorarea pedepsei, a fost

respins ca nefondat.

Cu ocazia judecării

apelului, partea vătămată Ș.L. a depus mai multe acte medicale și examinarea R.M.N.,

solicitând efectuarea unei noi expertize medico-legale care să se pronunțe cu

privire la numărul de îngrijiri medicale necesare vindecării cât și asupra

împrejurării dacă i-au pus sau nu viața în primejdie.

Prin raportul de expertiză

medico-legală nr. 3484 din 1 februarie 2008, I.M.L. Timișoara a concluzionat că

timpul de îngrijiri medicale urmare leziunilor produse la 18 mai 2005 a fost de

25 zile, iar acestea nu i-au pus viața în primejdie.

Instanța de apel a apreciat

că, anterior agresiunii cu șurubelnița, inculpatul a aplicat părții vătămate

lovituri cu o bâtă peste picioare, iar aceasta s-a dezechilibrat și a dat cu

capul de o masă aflată în atelier, leziunile create nefiind apte a-i pune viața

în pericol.

Raportul de expertiză

medico-legală nr. 3484 din 1 februarie 2008 a concluzionat că partea vătămată a

prezentat o afecțiune vasculară cerebrală congenitală cu simptomatologie

frustă, pe fondul căreia s-a intricat un traumatism care a determinat manifestări

clinice necaracteristice, a căror etiologie a fost greu de stabilit, iar

leziunile nu i-au pus viața în primejdie.

Pe baza acestor acte,

instanța de apel a motivat că în momentul comiterii faptei, inculpatul nu a

acceptat producerea rezultatului socialmente periculos, respectiv posibilitatea

de a ucide victima, iar obiectele folosite nu puteau produce un asemenea

rezultat, astfel că infracțiunea comisă întrunește elementele constitutive ale

infracțiunii de vătămare corporală.

Împotriva deciziei a declarat

recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, întemeiat pe

dispozițiile art. 385

9

pct. 17 și 14 C. proc. pen.

S-a criticat decizia sub

aspectul greșitei încadrări juridice a faptei comisă de inculpatul Ș.D.,

probele administrate în cauză fiind edificatoare în a aprecia că inculpatul a

săvârșit infracțiunea de tentativă la omor calificat și nu vătămare corporală

gravă.

Noua expertiză

medico-legală, efectuată la 1 februarie 2008 de I.M.L. Timișoara nu poate

răsturna concluziile actelor medicale anteriore, inclusiv avizul Comisiei

Superioare medico-legală ale căror concluzii sunt în sensul că leziunile

produse au necesitat 60 - 65 zile îngrijiri medicale și au pus viața părții

vătămate Ș.L. în primejdie.

De altfel, nu s-au prezentat

acte medicale noi, care să justifice o nouă interpretare, cu excepția unui

buletin de interpretare imagistică prin rezonanță magnetică din 18 mai 2008,

care evidențiază o hidrocefalee constituțională preexistentă traumatismului

cerebral, diagnostic evidențiat și în expertizele anterioare.

Multiplele lovituri aplicate

de inculpat părții vătămate, cu corpuri apte a produce moartea, în zonă vitală

și cu intensitate au fost de natură a-i pune viața în pericol, afecțiunile

preexistente fiind cauze asociate.

Recursul declarat de parchet

este fondat.

Decizia curții de apel se

bazează pe un raport de expertiză medico-legală nou ce consemnează aspecte deja

evidențiate în raportul de expertiză medico-legală Timișoara și care au fost

avute în vedere de comisia superioară de medicină legală care precizează că

leziunile traumatice meningo-cerebrale atestate de actele medicale, precum și

tratamentul aplicat, pledează pentru încadrarea acesteia în materia juridică de

punere a vieții în primejdie, înlăturând nejustificat concluziile Comisiei

superioare medico-legale.

Din examinarea cauzei,

rezultă că partea vătămată a fost lovită cu un corp contondent, în zonă vitală,

capul, fiindu-i produse leziuni grave, traumatism cranio-facial, contuzie

cerebrală medie, edem difuz cerebral, traumatism cu fractură perete extern

orbită dreapta, fractură oase proprii nazale, ce au putut fi produse prin

lovituri repetate și cu intensitate, ceea ce duce la concluzia fără echivoc,

coroborat cu concluziile actelor medicale enunțate, că inculpatul, chiar dacă

nu a dorit moartea victimei, a acceptat-o.

Rezoluția pe baza căreia a

acționat inculpatul este dovedită cu elemente exterioare faptei sale, lovituri

puternice, repetate, în zonă vitală, demonstrate de gravitatea leziunilor, așa

cum rezultă din actele medico-legale.

Acționând în modul descris,

inculpatul a prevăzut rezultatul faptei sale și, chiar dacă nu l-a urmărit, a

acceptat producerea lui.

Se constată, astfel, că

încadrarea juridică corectă a faptei este cea dată de prima instanță, în

tentativă de omor calificat.

Față de aceste considerente,

Înalta Curte va admite recursul declarat de

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel

Timișoara, va casa decizia atacată și va menține sentința penală nr. 49 din 30

ianuarie 2007 a Tribunalului Arad, secția penală

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara împotriva deciziei penale nr. 44/

A din 5 martie 2008 a Curții de Apel Timișoara, secția penală, privind pe

inculpatul Ș.D.

Casează decizia atacată și

menține sentința penală nr. 49 din 30 ianuarie 2007 a Tribunalului Arad, secția

penală.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 26 ianuarie 2009.