ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1614/2009

Asupra recursului penale de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 20/F din 3 martie 2009 Curtea de Apel Pitești a respins ca nefondată plângerea formulată de petiționarul B.A. împotriva ordonanței din 9 octombrie 2008 dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești, în dosarul nr. 208/P/2008.

A obligat petiționarul la 300 lei cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut:

Prin ordonanța din 9 octombrie 2008, dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești, în dosarul nr. 208/P/2008, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de C.F., V.C., M.I., G.A., P.V. și L.M., cercetați sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art. 246, art. 248, art. 291 și art. 264 C. pen., constatându-se că nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestor infracțiuni.

Pentru a dispune astfel, organul de urmărire penală a reținut că petiționarul B.A. a formulat plângere penală împotriva intimaților - magistrați la Tribunalul Vâlcea, nemulțumit de soluția pronunțată prin sentința penală nr. 929 din 25 septembrie 2003 a Judecătoriei Horezu, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 852 din 10 noiembrie 2003 a Tribunalului Vâlcea, prin care s-a dispus, între altele, condamnarea sa pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 180 alin. (2) C. pen.; petiționarul consideră nelegale aceste hotărâri judecătorești, fiind de asemenea, nemulțumit de concluziile puse de procurorul de ședință cu ocazia dezbaterii în fond a cauzei.

Tot astfel, a reținut parchetul, că intimații au acționat în cadru legal, potrivit atribuțiunilor de serviciu, soluționând cauza conform actelor dosarului și dispozițiilor legale aplicate la speță.

Împotriva ordonanței procurorului, petiționarul a formulat plângere, susținând că în cauza în care a fost parte, magistrații față de care s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală au săvârșit infracțiunile reclamate.

Instanța de fond a apreciat că magistrații care au soluționat cauza respectivă au aplicat dispozițiile legale, hotărârile lor fiind supuse controlului judiciar, soluțiile pronunțate de acestea în exercitarea atribuțiunilor legale nu pot fi cenzurate pe cale administrativă sau pe alte căi decât cele prevăzute de lege.

În ceea ce-l privește pe magistratul procuror, instanța de fond a considerat că acesta nu se poate substitui instanței în pronunțarea unei hotărâri judecătorești, astfel încât nu s-a constatat săvârșirea unei infracțiuni de către magistrați.

Împotriva acestei sentințe a declarat, în termen legal, recurs petentul criticând-o pentru faptul că în dispozitivul acesteia numele petentului apare ca fiind B.I. în loc de B.E., că judecătorii care i-au soluționat cauzele, nu au motivat în nici un fel culpa sa, că este nevinovat și solicită desființarea tuturor înscrisurilor contestate, tragerea la răspundere penală a tuturor vinovaților, refacerea situației de drept și de fapt anterioare, obligarea făptuitorilor la un prejudiciu material de 15.000 lei și un leu prejudiciu moral. S-au atașat recursului și un set de acte.

Examinând recursul prin prisma criticilor formulate și din oficiu, conform art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen., constată că acesta este nefondat pentru următoarele considerente.

Judecând plângerea, instanța de fond a verificat rezoluția dată de procuror pe baza lucrărilor și materialului din dosarul cauzei, analizând amănunțit toate împrejurările și aspectele sesizate de petiționar, modul în care ele se regăsesc în dovezile efectuate și în concluziile stabilite de organele de urmărire penală.

În mod corect s-a stabilit că din actele premergătoare efectuate în cauză nu rezultă indicii de săvârșire a vreunei infracțiuni de către magistrații C.F., V.C., M.I., G.A., P.V. și L.M., respectiv infracțiunile prev. de art. 246, art. 248, art. 291 și art. 264 C. pen.

În cuprinsul plângerii sale, recurentul petent invocă anumite aspecte pe care le consideră de natură penală, din actele dosarului nu se desprinde ideea că magistrații au acționat în sensul de a vătăma interesele acestuia, ori de a soluționa cât mai eficient cauza dedusă judecății, soluția dispusă de magistrați este rezultatul interpretării logico-juridice a textelor de lege aplicabile în cauză.

Faptul că petentul este nemulțumit de modul cum magistrații au soluționat cauza sa și plângerile formulate împotriva acestora, nu e de natură să conducă la concluzia că în cauză au fost săvârșite fapte de natură penală, atâta timp cât la soluționarea acestora au fost avute în vedere probele pe care părțile au înțeles să le administreze în vederea dispunerii de către instanță a unei soluții legale și temeinice.

Concluziile susținute de către procuror nu constituie temei pentru tragerea la răspundere penală sau disciplinară a acestuia, acesta exercitându-și atribuțiile de serviciu potrivit legii, asigurând supremația legii.

În același sens a dispus și legiuitorul care reglementând statutul judecătorilor și procurorilor în art. 2 alin. (3) din Legea nr. 303/2004 a dispus că „judecătorii sunt independenți și se supun numai legii, trebuie să fie imparțiali.” Totodată, desființarea unei hotărâri judecătorești poate fi obținută prin exercitarea căilor de atac și nu ca urmare a răspunderii penale a judecătorului care a pronunțat-o.

Pentru aceste considerente, în mod întemeiat s-a dispus neînceperea urmăririi penală față de magistrații reclamați.

Faptul că în dispozitivul hotărârii în componența numelui său a apărut litera „i”, B.I.” în loc de „B.E.”, nu reprezintă un motiv de casare a hotărârii, acest fapt putând fi îndreptat printr-o cerere, conform art. 195 C. proc. pen.

Față de aceste considerente conform art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen. va respinge ca nefondat recursul petentului.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul B.A. împotriva sentinței penale nr. 20/F din 3 martie 2009 a Curții de Apel Pitești, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Obligă recurentul petiționar la plata sumei de 400 lei cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 30 aprilie 2009.