ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1209/2009
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1209/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)
Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din
dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 49
din 10 iunie 2008, Tribunalul Teleorman, în baza art. 20 C. pen., raportat la art.
174 – art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 74 – art. 76 C. pen., a
condamnat pe inculpatul D.C., la pedeapsa de 3 ani închisoare, în condițiile art.
71 și 64 lit. a) și b) C. pen.
S-au interzis inculpatului
drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., în condițiile art. 65 C.
pen.
S-a admis acțiunea civilă
formulată de partea civilă Spitalul județean de urgență Alexandria și
inculpatul a fost obligat la plata sumei de 2.798,49 lei cu titlu de
despăgubiri, reprezentând cheltuieli de spitalizare, plus penalitățile de
întârziere aferente debitului, cu începere de la data rămânerii definitive a
hotărârii judecătorești și până la achitarea integrală.
S-a admis, în parte,
acțiunea civilă formulată de partea vătămată A.L. și inculpatul a fost obligat
la plata sumei de 2500 lei către acesta, cu titlu de daune morale.
Pentru a pronunța această
soluție, prima instanță, pe baza probelor administrate, a reținut următoarea situație
de fapt:
La data de 23 septembrie 2007,
între partea vătămată A.L. și inculpatul D.C. a avut loc o altercație generată
de faptul că partea vătămată din neatenție, l-a lovit pe inculpat care era
așezat la o masă în incinta unui local.
Pe fondul aceluiași
incident, partea vătămată l-a prins pe inculpat cu mâinile de obraji, apoi a
început să-l lovească cu capul de faianță.
După acest incident,
inculpatul a părăsit localul și s-a deplasat către locuința sa. Știind că
partea vătămată trebuia să treacă prin fața locuinței sale pentru a ajunge la
domiciliu, inculpatul s-a înarmat cu o secure și a ieșit din curte.
În momentul în care partea
vătămată s-a apropiat de el, inculpatul a lovit-o cu securea la mână, lovitură
în urma căreia partea vătămată a căzut de pe bicicleta cu care se deplasa.
Profitând de faptul că partea vătămată era căzută la pământ, inculpatul a
continuat să o lovească cu securea, cu preponderență în zona capului,
cauzându-i leziuni care i-au pus viața în primejdie.
Din raportul de constatare
medico-legală rezultă că partea vătămată a prezentat leziuni de violență
produse prin lovire cu corp dur ce pot data din 23 septembrie 2007, ce au
necesitat pentru vindecare circa 45 - 50 zile de îngrijiri medicale și care au
pus în primejdie viața părții vătămate.
Împotriva acestei sentințe,
în termen legal a declarat apel inculpatul care a criticat-o pentru
netemeinicie sub aspectul pedepsei aplicate.
Prin decizia penală nr. 255
din 21 octombrie 2008, Curtea de Apel București a admis apelul declarat de
inculpat, a desființat, în parte, sentința atacată și rejudecând cauza, în baza
art. 81 C. pen., a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, pe un
termen de încercare de 5 ani, potrivit dispozițiilor art. 82 C. pen.
În baza art. 71 C. pen.,
s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a
și lit. b) C. pen.
În temeiul art. 65 C. pen.,
s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a
și lit. b) C. pen., pe timp de 2 ani.
Conform art. 71 alin. (5) C.
pen., s-a dispus suspendarea pedepsei accesorii și au fost menținute, în rest,
dispozițiile sentinței apelate.
Pentru a pronunța această
soluție, instanța de apel a reținut că nu s-a făcut o judicioasă
individualizare a pedepsei, întrucât nu au fost apreciate vârsta și datele ce
caracterizează pe făptuitor și care justificau aplicarea unei modalități de
executare, neprivativă de libertate.
În termen legal, împotriva
acestei ultime hotărâri a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel
București, care prin motivele scrise, a susținut în esență, următoarele:
- omisiunea instanței de
apel de a se pronunța cu privire la criticile formulate de inculpat în apel,
atât în scris cât și oral, raportat la modul în care prima instanță a soluționat
pretențiile formulate de părțile civile, caz de casare înscris în art. 385
9
alin. (1) pct. 10 C. proc. pen.;
- netemeinicia soluției
pronunțată de instanța de apel în ce privește individualizarea modalității de
executare a pedepsei, care în raport de împrejurările faptei se impunea a fi
prin privare de libertate.
Sub acest aspect, procurorul
a cerut stabilirea modalității de executare în conformitate cu art. 86
1
C. pen., a fost invocat cazul de casare înscris în art. 385
9
alin.
(1) pct. 14 C. proc. pen., în susținerea acestei ultime critici.
Examinând hotărârea recurată
în raport de criticile prezentate cât și de cazurile de casare invocate, se
constată că decizia recurată este supusă casării în temeiul cazului de casare
înscris în art. 385
9
alin. (1) pct. 10 C. proc. pen.
Într-adevăr, din examinarea cererii
de apel formulată în scris de inculpat rezultă că acesta a înțeles să critice
hotărârea primei instanțe atât cu privire la latura penală, referitor la
modalitatea de executare care a cerut a fi cea reglementată prin art. 81 C.
pen., cât și la latura civilă a cauzei.
Din cuprinsul cererii
rezultă neîndoios că inculpatul a formulat critici care vizează atât
pretențiile acordate părților civile Spitalului județean Alexandria și,
respectiv, Spitalului clinic de urgență Sf. Pantelimon, cât și părții vătămate,
constituită parte civilă A.L.
Mai mult, inculpatul nu
numai că a prezentat instanței de apel nemulțumirile sale legate de modul de
soluționare a laturii civile, dar a înțeles să prezinte și să discute actele
care justificau, în opinia sa, aceste critici pe care, prin apărător din
oficiu, le-a reluat cu ocazia dezbaterii în fond a cauzei, așa cum rezultă din
practicaua hotărârii atacate.
În aceste condiții,
împrejurarea că instanța de apel nu a prezentat și discutat în considerentele
hotărârii atacate criticile formulate de inculpat în ce privește soluționarea
acțiunii civile adiacentă acțiunii penale, echivalează cu o nepronunțare asupra
unei cereri esențiale, de natură să garanteze drepturile acestuia.
Cu atât mai mult cu cât,
omisiunea instanței de apel de a se pronunța asupra unor motive de apel,
încalcă prevederile art. 378 alin. (3) C. proc. pen., potrivit cărora, instanța
de apel este datoare să devolueze fondul cauzei și în același timp, să se pronunțe
asupra tuturor motivelor de apel invocate, care privesc atât latura penală, cât
și civilă a cauzei.
În consecință,
nepronunțându-se asupra unor motive de apel care privesc latura civilă a cauzei
și care constituie, în sensul legii, cereri esențiale de natură să garanteze
drepturile părților și să influențeze soluția procesului, decizia instanței de
apel este supusă casării în temeiul art. 385
9
alin. (1) pct. 10 C.
proc. pen., cu trimiterea cauzei pentru rejudecare, la aceeași instanță.
Așa fiind, în temeiul art. 385
15
pct. 2 lit. a) C. proc. pen., recursul declarat de inculpat se va admite, hotărârea
atacată va fi casată numai cu privire la latura civilă a cauzei, iar cauza
trimisă spre rejudecare, numai în aceste limite.
În rest, critica vizând
modalitatea de executare a pedepsei dispusă de instanța de apel nu este
fondată.
În considerarea
dispozițiilor art. 72 C. pen., cât și ale art. 52 C. pen., se impunea, ca
alături de pericolul faptei, să fie examinate și vârsta și datele personale ale
inculpatului, numai în acest fel, pedeapsa putând să-și atingă scopul prevăzut
de lege.
Lipsa antecedentelor penale,
vârsta, starea precară de sănătate a inculpatului, dar și atitudinea violentă
și necorespunzătoare a părții vătămate impuneau stabilirea unei modalități
neprivative de libertate, așa cum corect a stabilit instanța de apel, aspect
sub care soluția se va menține, iar critica formulată se va respinge.
Văzând și dispozițiile art. 192
alin. (6) C. proc. pen., onorariul pentru avocatul desemnat din oficiu inculpatului
se va plăti din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București împotriva deciziei penale nr. 255/
A din 22 octombrie 2008 a Curții de Apel București, secția I penală, privind pe
inculpatul D.C.
Casează decizia penală
atacată numai cu privire la latura civilă a cauzei.
Trimite cauza spre
rejudecare, în limitele arătate, la Curtea de Apel București.
Menține dispozițiile privind
latura penală a cauzei.
Onorariul apărătorului
desemnat din oficiu, în sumă de 100 lei, se va plăti din fondul Ministerului
Justiției și Libertăților Cetățenești.
Definitivă.
Pronunțată în ședință
publică, azi 1 aprilie 2009.