ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1209/2009

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 49 din 10 iunie 2008, Tribunalul Teleorman, în baza art. 20 C. pen., raportat la art. 174 – art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 74 – art. 76 C. pen., a condamnat pe inculpatul D.C., la pedeapsa de 3 ani închisoare, în condițiile art. 71 și 64 lit. a) și b) C. pen. S-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., în condițiile art. 65 C. pen. S-a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă Spitalul județean de urgență Alexandria și inculpatul a fost obligat la plata sumei de 2.798,49 lei cu titlu de despăgubiri, reprezentând cheltuieli de spitalizare, plus penalitățile de întârziere aferente debitului, cu începere de la data rămânerii definitive a hotărârii judecătorești și până la achitarea integrală.

S-a admis, în parte, acțiunea civilă formulată de partea vătămată A.L. și inculpatul a fost obligat la plata sumei de 2500 lei către acesta, cu titlu de daune morale. Pentru a pronunța această soluție, prima instanță, pe baza probelor administrate, a reținut următoarea situație de fapt: La data de 23 septembrie 2007, între partea vătămată A.L. și inculpatul D.C. a avut loc o altercație generată de faptul că partea vătămată din neatenție, l-a lovit pe inculpat care era așezat la o masă în incinta unui local. Pe fondul aceluiași incident, partea vătămată l-a prins pe inculpat cu mâinile de obraji, apoi a început să-l lovească cu capul de faianță. După acest incident, inculpatul a părăsit localul și s-a deplasat către locuința sa.

Știind că partea vătămată trebuia să treacă prin fața locuinței sale pentru a ajunge la domiciliu, inculpatul s-a înarmat cu o secure și a ieșit din curte. În momentul în care partea vătămată s-a apropiat de el, inculpatul a lovit-o cu securea la mână, lovitură în urma căreia partea vătămată a căzut de pe bicicleta cu care se deplasa. Profitând de faptul că partea vătămată era căzută la pământ, inculpatul a continuat să o lovească cu securea, cu preponderență în zona capului, cauzându-i leziuni care i-au pus viața în primejdie. Din raportul de constatare medico-legală rezultă că partea vătămată a prezentat leziuni de violență produse prin lovire cu corp dur ce pot data din 23 septembrie 2007, ce au necesitat pentru vindecare circa 45 - 50 zile de îngrijiri medicale și care au pus în primejdie viața părții vătămate.

Împotriva acestei sentințe, în termen legal a declarat apel inculpatul care a criticat-o pentru netemeinicie sub aspectul pedepsei aplicate. Prin decizia penală nr. 255 din 21 octombrie 2008, Curtea de Apel București a admis apelul declarat de inculpat, a desființat, în parte, sentința atacată și rejudecând cauza, în baza art. 81 C. pen., a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, pe un termen de încercare de 5 ani, potrivit dispozițiilor art. 82 C. pen. În baza art. 71 C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. În temeiul art. 65 C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe timp de 2 ani.

Conform art. 71 alin. (5) C. pen., s-a dispus suspendarea pedepsei accesorii și au fost menținute, în rest, dispozițiile sentinței apelate. Pentru a pronunța această soluție, instanța de apel a reținut că nu s-a făcut o judicioasă individualizare a pedepsei, întrucât nu au fost apreciate vârsta și datele ce caracterizează pe făptuitor și care justificau aplicarea unei modalități de executare, neprivativă de libertate. În termen legal, împotriva acestei ultime hotărâri a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, care prin motivele scrise, a susținut în esență, următoarele: - omisiunea instanței de apel de a se pronunța cu privire la criticile formulate de inculpat în apel, atât în scris cât și oral, raportat la modul în care prima instanță a soluționat pretențiile formulate de părțile civile, caz de casare înscris în art. 385 9 alin. (1) pct. 10 C. proc.

pen.; - netemeinicia soluției pronunțată de instanța de apel în ce privește individualizarea modalității de executare a pedepsei, care în raport de împrejurările faptei se impunea a fi prin privare de libertate. Sub acest aspect, procurorul a cerut stabilirea modalității de executare în conformitate cu art. 86 1 C. pen., a fost invocat cazul de casare înscris în art. 385 9 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., în susținerea acestei ultime critici. Examinând hotărârea recurată în raport de criticile prezentate cât și de cazurile de casare invocate, se constată că decizia recurată este supusă casării în temeiul cazului de casare înscris în art. 385 9 alin. (1) pct. 10 C. proc. pen.

Într-adevăr, din examinarea cererii de apel formulată în scris de inculpat rezultă că acesta a înțeles să critice hotărârea primei instanțe atât cu privire la latura penală, referitor la modalitatea de executare care a cerut a fi cea reglementată prin art. 81 C. pen., cât și la latura civilă a cauzei. Din cuprinsul cererii rezultă neîndoios că inculpatul a formulat critici care vizează atât pretențiile acordate părților civile Spitalului județean Alexandria și, respectiv, Spitalului clinic de urgență Sf. Pantelimon, cât și părții vătămate, constituită parte civilă A.L. Mai mult, inculpatul nu numai că a prezentat instanței de apel nemulțumirile sale legate de modul de soluționare a laturii civile, dar a înțeles să prezinte și să discute actele care justificau, în opinia sa, aceste critici pe care, prin apărător din oficiu, le-a reluat cu ocazia dezbaterii în fond a cauzei, așa cum rezultă din practicaua hotărârii atacate.

În aceste condiții, împrejurarea că instanța de apel nu a prezentat și discutat în considerentele hotărârii atacate criticile formulate de inculpat în ce privește soluționarea acțiunii civile adiacentă acțiunii penale, echivalează cu o nepronunțare asupra unei cereri esențiale, de natură să garanteze drepturile acestuia. Cu atât mai mult cu cât, omisiunea instanței de apel de a se pronunța asupra unor motive de apel, încalcă prevederile art. 378 alin. (3) C. proc. pen., potrivit cărora, instanța de apel este datoare să devolueze fondul cauzei și în același timp, să se pronunțe asupra tuturor motivelor de apel invocate, care privesc atât latura penală, cât și civilă a cauzei.

În consecință, nepronunțându-se asupra unor motive de apel care privesc latura civilă a cauzei și care constituie, în sensul legii, cereri esențiale de natură să garanteze drepturile părților și să influențeze soluția procesului, decizia instanței de apel este supusă casării în temeiul art. 385 9 alin. (1) pct. 10 C. proc. pen., cu trimiterea cauzei pentru rejudecare, la aceeași instanță. Așa fiind, în temeiul art. 385 15 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., recursul declarat de inculpat se va admite, hotărârea atacată va fi casată numai cu privire la latura civilă a cauzei, iar cauza trimisă spre rejudecare, numai în aceste limite. În rest, critica vizând modalitatea de executare a pedepsei dispusă de instanța de apel nu este fondată.

În considerarea dispozițiilor art. 72 C. pen., cât și ale art. 52 C. pen., se impunea, ca alături de pericolul faptei, să fie examinate și vârsta și datele personale ale inculpatului, numai în acest fel, pedeapsa putând să-și atingă scopul prevăzut de lege. Lipsa antecedentelor penale, vârsta, starea precară de sănătate a inculpatului, dar și atitudinea violentă și necorespunzătoare a părții vătămate impuneau stabilirea unei modalități neprivative de libertate, așa cum corect a stabilit instanța de apel, aspect sub care soluția se va menține, iar critica formulată se va respinge. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (6) C. proc. pen., onorariul pentru avocatul desemnat din oficiu inculpatului se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București împotriva deciziei penale nr. 255/ A din 22 octombrie 2008 a Curții de Apel București, secția I penală, privind pe inculpatul D.C. Casează decizia penală atacată numai cu privire la latura civilă a cauzei. Trimite cauza spre rejudecare, în limitele arătate, la Curtea de Apel București. Menține dispozițiile privind latura penală a cauzei. Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 100 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 1 aprilie 2009.