ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1209/2009

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 49

din 10 iunie 2008, Tribunalul Teleorman, în baza art. 20 C. pen., raportat la art.

174 – art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 74 – art. 76 C. pen., a

condamnat pe inculpatul D.C., la pedeapsa de 3 ani închisoare, în condițiile art.

71 și 64 lit. a) și b) C. pen.

S-au interzis inculpatului

drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., în condițiile art. 65 C.

pen.

S-a admis acțiunea civilă

formulată de partea civilă Spitalul județean de urgență Alexandria și

inculpatul a fost obligat la plata sumei de 2.798,49 lei cu titlu de

despăgubiri, reprezentând cheltuieli de spitalizare, plus penalitățile de

întârziere aferente debitului, cu începere de la data rămânerii definitive a

hotărârii judecătorești și până la achitarea integrală.

S-a admis, în parte,

acțiunea civilă formulată de partea vătămată A.L. și inculpatul a fost obligat

la plata sumei de 2500 lei către acesta, cu titlu de daune morale.

Pentru a pronunța această

soluție, prima instanță, pe baza probelor administrate, a reținut următoarea situație

de fapt:

La data de 23 septembrie 2007,

între partea vătămată A.L. și inculpatul D.C. a avut loc o altercație generată

de faptul că partea vătămată din neatenție, l-a lovit pe inculpat care era

așezat la o masă în incinta unui local.

Pe fondul aceluiași

incident, partea vătămată l-a prins pe inculpat cu mâinile de obraji, apoi a

început să-l lovească cu capul de faianță.

După acest incident,

inculpatul a părăsit localul și s-a deplasat către locuința sa. Știind că

partea vătămată trebuia să treacă prin fața locuinței sale pentru a ajunge la

domiciliu, inculpatul s-a înarmat cu o secure și a ieșit din curte.

În momentul în care partea

vătămată s-a apropiat de el, inculpatul a lovit-o cu securea la mână, lovitură

în urma căreia partea vătămată a căzut de pe bicicleta cu care se deplasa.

Profitând de faptul că partea vătămată era căzută la pământ, inculpatul a

continuat să o lovească cu securea, cu preponderență în zona capului,

cauzându-i leziuni care i-au pus viața în primejdie.

Din raportul de constatare

medico-legală rezultă că partea vătămată a prezentat leziuni de violență

produse prin lovire cu corp dur ce pot data din 23 septembrie 2007, ce au

necesitat pentru vindecare circa 45 - 50 zile de îngrijiri medicale și care au

pus în primejdie viața părții vătămate.

Împotriva acestei sentințe,

în termen legal a declarat apel inculpatul care a criticat-o pentru

netemeinicie sub aspectul pedepsei aplicate.

Prin decizia penală nr. 255

din 21 octombrie 2008, Curtea de Apel București a admis apelul declarat de

inculpat, a desființat, în parte, sentința atacată și rejudecând cauza, în baza

art. 81 C. pen., a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, pe un

termen de încercare de 5 ani, potrivit dispozițiilor art. 82 C. pen.

În baza art. 71 C. pen.,

s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a

și lit. b) C. pen.

În temeiul art. 65 C. pen.,

s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a

și lit. b) C. pen., pe timp de 2 ani.

Conform art. 71 alin. (5) C.

pen., s-a dispus suspendarea pedepsei accesorii și au fost menținute, în rest,

dispozițiile sentinței apelate.

Pentru a pronunța această

soluție, instanța de apel a reținut că nu s-a făcut o judicioasă

individualizare a pedepsei, întrucât nu au fost apreciate vârsta și datele ce

caracterizează pe făptuitor și care justificau aplicarea unei modalități de

executare, neprivativă de libertate.

În termen legal, împotriva

acestei ultime hotărâri a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel

București, care prin motivele scrise, a susținut în esență, următoarele:

- omisiunea instanței de

apel de a se pronunța cu privire la criticile formulate de inculpat în apel,

atât în scris cât și oral, raportat la modul în care prima instanță a soluționat

pretențiile formulate de părțile civile, caz de casare înscris în art. 385

9

alin. (1) pct. 10 C. proc. pen.;

- netemeinicia soluției

pronunțată de instanța de apel în ce privește individualizarea modalității de

executare a pedepsei, care în raport de împrejurările faptei se impunea a fi

prin privare de libertate.

Sub acest aspect, procurorul

a cerut stabilirea modalității de executare în conformitate cu art. 86

1

C. pen., a fost invocat cazul de casare înscris în art. 385

9

alin.

(1) pct. 14 C. proc. pen., în susținerea acestei ultime critici.

Examinând hotărârea recurată

în raport de criticile prezentate cât și de cazurile de casare invocate, se

constată că decizia recurată este supusă casării în temeiul cazului de casare

înscris în art. 385

9

alin. (1) pct. 10 C. proc. pen.

Într-adevăr, din examinarea cererii

de apel formulată în scris de inculpat rezultă că acesta a înțeles să critice

hotărârea primei instanțe atât cu privire la latura penală, referitor la

modalitatea de executare care a cerut a fi cea reglementată prin art. 81 C.

pen., cât și la latura civilă a cauzei.

Din cuprinsul cererii

rezultă neîndoios că inculpatul a formulat critici care vizează atât

pretențiile acordate părților civile Spitalului județean Alexandria și,

respectiv, Spitalului clinic de urgență Sf. Pantelimon, cât și părții vătămate,

constituită parte civilă A.L.

Mai mult, inculpatul nu

numai că a prezentat instanței de apel nemulțumirile sale legate de modul de

soluționare a laturii civile, dar a înțeles să prezinte și să discute actele

care justificau, în opinia sa, aceste critici pe care, prin apărător din

oficiu, le-a reluat cu ocazia dezbaterii în fond a cauzei, așa cum rezultă din

practicaua hotărârii atacate.

În aceste condiții,

împrejurarea că instanța de apel nu a prezentat și discutat în considerentele

hotărârii atacate criticile formulate de inculpat în ce privește soluționarea

acțiunii civile adiacentă acțiunii penale, echivalează cu o nepronunțare asupra

unei cereri esențiale, de natură să garanteze drepturile acestuia.

Cu atât mai mult cu cât,

omisiunea instanței de apel de a se pronunța asupra unor motive de apel,

încalcă prevederile art. 378 alin. (3) C. proc. pen., potrivit cărora, instanța

de apel este datoare să devolueze fondul cauzei și în același timp, să se pronunțe

asupra tuturor motivelor de apel invocate, care privesc atât latura penală, cât

și civilă a cauzei.

În consecință,

nepronunțându-se asupra unor motive de apel care privesc latura civilă a cauzei

și care constituie, în sensul legii, cereri esențiale de natură să garanteze

drepturile părților și să influențeze soluția procesului, decizia instanței de

apel este supusă casării în temeiul art. 385

9

alin. (1) pct. 10 C.

proc. pen., cu trimiterea cauzei pentru rejudecare, la aceeași instanță.

Așa fiind, în temeiul art. 385

15

pct. 2 lit. a) C. proc. pen., recursul declarat de inculpat se va admite, hotărârea

atacată va fi casată numai cu privire la latura civilă a cauzei, iar cauza

trimisă spre rejudecare, numai în aceste limite.

În rest, critica vizând

modalitatea de executare a pedepsei dispusă de instanța de apel nu este

fondată.

În considerarea

dispozițiilor art. 72 C. pen., cât și ale art. 52 C. pen., se impunea, ca

alături de pericolul faptei, să fie examinate și vârsta și datele personale ale

inculpatului, numai în acest fel, pedeapsa putând să-și atingă scopul prevăzut

de lege.

Lipsa antecedentelor penale,

vârsta, starea precară de sănătate a inculpatului, dar și atitudinea violentă

și necorespunzătoare a părții vătămate impuneau stabilirea unei modalități

neprivative de libertate, așa cum corect a stabilit instanța de apel, aspect

sub care soluția se va menține, iar critica formulată se va respinge.

Văzând și dispozițiile art. 192

alin. (6) C. proc. pen., onorariul pentru avocatul desemnat din oficiu inculpatului

se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București împotriva deciziei penale nr. 255/

A din 22 octombrie 2008 a Curții de Apel București, secția I penală, privind pe

inculpatul D.C.

Casează decizia penală

atacată numai cu privire la latura civilă a cauzei.

Trimite cauza spre

rejudecare, în limitele arătate, la Curtea de Apel București.

Menține dispozițiile privind

latura penală a cauzei.

Onorariul apărătorului

desemnat din oficiu, în sumă de 100 lei, se va plăti din fondul Ministerului

Justiției și Libertăților Cetățenești.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 1 aprilie 2009.