ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4321/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel București

reclamanta P.C. a solicitat în contradictoriu cu

Ministerul

Muncii Solidarității Sociale și Familiei obligarea pârâtului la plata sumelor

reprezentând prima de concediu pe anii 2001-2004 actualizată cu indicele de

inflație de la data nașterii dreptului, la data plății efective la care se

adaugă și daunele interese aferente potrivit art. 161 alin. (4) C. muncii.

În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că

în calitate de funcționar public are dreptul potrivit art. 34 alin. (2) din

Legea nr. 188/1999 la primă de concediu, plata acesteia fiind suspendată

succesiv prin legile bugetare.

Prin sentința civilă nr. 1011 din 12 aprilie

2007, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și

fiscal, a respins excepția prescripției parțiale a dreptului material la

acțiune.

A admis în parte acțiunea formulată de

reclamanta P.C. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Muncii, Solidarității

Sociale și Familiei.

A obligat pârâtul la plata către reclamantă a

sumelor reprezentând prime de concediu pentru anii 2001, 2002, 2003 și 2004

actualizate cu rata inflației la data plății efective.

A respins cererea de acordare a daunelor

interese.

Pentru a pronunța această soluție instanța de

fond a reținut

că reclamanta în calitatea sa de funcționar

public are dreptul la o primă de concediu potrivit art. 34 alin. (2) din Legea

nr. 188/1999.

Deși plata acestui drept a fost suspendată în

mod succesiv prin legile anuale de aprobare a bugetului de stat, acest fapt nu

echivalează cu înlăturarea însuși a acestui drept.

Verificând prescripția dreptului la acțiune

pentru perioada 2001-2002, s-a constatat că aceasta nu operează, pentru că

suspendarea dreptului la plata primelor de concediu face inoperantă curgerea

termenului de prescripție conform art. 7 alin. (3) din Decretul nr. 167/1958

privind prescripția extinctivă.

Pentru neîndeplinirea condițiilor prevăzute

de art. 161 alin. (4) C. muncii, a respins cererea privind daunele interese

solicitate.

Împotriva sentinței sus menționate a declarat

recurs Ministerul Muncii, Familiei și Egalității de Șanse.

În motivarea recursului s-a arătat că

aplicarea prevederilor referitoare la acordarea primei cu ocazia plecării în

concediu de odihnă din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor

publici a fost suspendată succesiv, prin legile bugetului de stat, legi

adoptate și completate potrivit prevederilor Constituției României.

Recursul este nefondat

Obiectul cauzei îl constituie încălcarea

dreptului la prima de concediu conferit inițial de art. 33 alin. (2) din Legea

nr. 188/1999 [art. 35 alin. (2), în forma actuală a legii].

Faptul că prin ordonanțe de urgență aplicarea

acestui drept a fost suspendată succesiv timp de mai bine de 5 ani, nu

echivalează cu stingerea dreptului respectiv, fiind mai degrabă o expresie a

încălcării prevederilor legale în materie.

Ordonanțele de suspendare a acordării

dreptului sus­menționat au încetat să producă efecte la începutul anului 2007,

astfel încât acțiunea apare justificată, așa cum a constatat de altfel și

instanța de fond.

Normele de suspendare menționate anterior

contravin art. 41 și art. 53 din Constituție întrucât dreptul de remunerare a

muncii, ce intră în conținutul dreptului la muncă, nu poate fi restrâns în mod

discriminatoriu și contrar echității impuse de o societate democratică.

Ele contravin și prevederilor art. 38 C.

muncii din care rezultă că un drept derivând dintr-un raport juridic de muncă o

dată câștigat nu mai poate fi anulat.

Având în vedere considerentele prevăzute și

faptul că sentința instanței de fond este legală și temeinică, urmează ca în

temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul declarat în cauză să fie

respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Ministerul

Muncii, Familiei și Egalității de Șanse împotriva sentinței civile nr. 1011 din

12 aprilie 2007 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 noiembrie

2007.