ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 988/2009

Deliberând asupra recursului de față,

Din actele și lucrările dosarului,

constată următoarele:

La data de 3 noiembrie 2003, reclamanta SC

W.B. SA i-a chemat în judecată pe pârâții SC C. SRL, Consiliul Local al

Municipiului Tulcea și Municipiul Tulcea – prin Primar, solicitând ca, prin

hotărârea ce se va pronunța, să se dispună anularea parțială a contractului de

concesiune nr. G 15181 din 20 septembrie 2002, încheiat între pârâta SC C. SRL

și Primăria Municipiului Tulcea, pentru suprafața de 164,23 mp, să fie obligată

pârâta SC C. SRL Tulcea să lase reclamantei în deplină proprietate și liniștită

posesie suprafața de 164,23 mp, compusă din suprafața de 78,61 mp teren,

ocupată de centrala termică a magazinului D., de 13,92 mp teren, afectată

rampei și accesului în centrala termică și 71,70 mp teren, din zona teraselor

de acces, prin eliberarea deîndată a acestor suprafețe și desființarea terasei

de vară amplasată abuziv și nelegal pe terasa magazinului D.; să fie obligată

pârâta SC C. SRL TULCEA să demoleze construcția aflată deasupra centralei

termice, a magaziei, a rampei de descărcare și a hidroforului și să se dispună

evacuarea pârâtei SC C. SRL TULCEA din spațiul rezultat din acoperirea terasei

punctului termic, ca efect al constatării nelegale a minutei nr. 1324 din 27

octombrie 1995, încheiată între SC C. SRL și fosta SC D. SA TULCEA, cu plata cheltuielilor

de judecată.

Prin sentința civilă nr. 282 din 20

februarie 2006, Tribunalul Tulcea a respins ca nefondată excepția lipsei

calității procesuale pasive a Municipiului Tulcea și a Consiliului Local al

Municipiului Tulcea și a admis în parte acțiunea reclamantei împotriva

pârâților.

A fost respins ca nefondat capătul de

cerere din acțiune privind anularea contractului de concesiune nr. G 15181 din

20 septembrie 2002, încheiat între Consiliul Local al Municipiului Tulcea și SC

C. SRL și a fost obligată pârâta SC C. SRL să lase reclamantei în deplină

proprietate și liniștită posesie suprafețele de teren delimitate în schița la

raportul de expertiză, cu culoare galbenă: S1 = 59,96 mp, S2 = 49,61 mp, din

suprafața identificată cu S3 numai suprafața hașurată și colorată cu galben –

13,50 mp și suprafața identificată cu S4 - 24,09 mp.

Au fost respinse ca nefondate capetele de

cerere privind demolarea construcției aflate deasupra centralei termice, a

magaziei, a rampei de descărcare și a hidrolorului, cel privind evacuarea din

spațiul rezultat din acoperirea terasei punctului termic și cel privind

constatarea nelegalității minutei nr. 1324 din 1995, încheiate între SC C. SRL

și fosta SC D. SA TULCEA.

Pentru a pronunța această sentință,

instanța de fond a reținut că reclamanta, în calitate de succesoare a SC D. SA

TULCEA și urmare a eliberării certificatului de atestare a dreptului de

proprietate pentru suprafața de 2800,81, intabulat prin încheierea nr. 6517 din

28 octombrie 2003 a BCF, este îndreptățită a revendica suprafețele de teren

ocupate fără drept de pârâta SC C. SRL, așa cum acestea rezultă din raportul de

expertiză efectuat în cauză (colorat cu culoare galbenă), reținându-se și că

art. 1 Cap. II din Contractul de concesiune nr. G15181 din 20 septembrie 2002

încheiat între Primăria Tulcea și SC C. SRL a fost modificat, în sensul

diminuării suprafeței concesionate de la 475,78 mp la 359,16 mp, pârâta fiind

obligată să lase reclamantei în deplină proprietate și liniștită posesie

suprafețele respective.

În ce privește solicitarea privind

anularea parțială a contractului de concesiune pentru suprafața de 164,23 mp,

s-a reținut că acest capăt de cerere este nefondat, întrucât din expertiza

efectuată în cauză rezultă că din suprafața totală de 468,86 mp, concesionată inițial

pârâtei SC C. SRL, o suprafață de 122, 53 mp se suprapune cu suprafața de

122,53 mp din suprafața pentru care s-a stabilit titlul de proprietate al

reclamantei și cu care a fost diminuat obiectul contractului de concesiune prin

actul adițional nr. 22227 din 10 decembrie 2003, reclamanta neputând invoca

nulitatea reală a contractului.

Referitor la capătul de cerere

privind demolarea construcției aflate deasupra centralei termice, a magaziei, a

rampei de descărcare și a hidroforului, s-a reținut că pârâta SC C. SRL nu

poate fi obligată să demoleze construcția aflată deasupra centralei termice și

nici să evacueze acest spațiu, deoarece aceasta în temeiul dreptului de

utilizare a acestui spațiu (minuta pagina 30 dosar) a executat lucrările conform

înțelegerii cu SC D. SA în acest sens, convenția fiindu-i opozabilă

reclamantei.

Cu privire la capătul de cerere

privind demolarea rampei de descărcare și a hidroforului, s-a reținut că nu

s-au produs dovezi din care să rezulte existența acestora, spațiile pe care le

ocupă și condițiile în care au fost ridicate.

Cu privire la cererea privind

constatarea nelegalității minutei nr. 1324 din 27 octombrie 1995, încheiată

între SC C. SRL și SC D. SA, s-a reținut că reclamanta nu a expus motivul

pentru care solicită aceasta și nu a întemeiat-o în drept.

Prin decizia civilă nr. 146/COM din

22 iunie 2007, Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și

fluvială, contencios administrativ și fiscal, a admis apelul declarat de

reclamantă împotriva sentinței tribunalului, pe care a schimbat-o în parte, în

sensul că a admis și capătul de cerere privind evacuarea pârâtei din spațiul

rezultat din acoperirea terasei punctului termic.

Au fost menținute celelalte

dispoziții ale sentinței apelate.

Intimata a fost obligată la plata

sumei de 4040 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către apelantă.

În motivarea acestei soluții, curtea

de apel a reținut următoarele:

În apel s-a administrat proba cu

supliment la raportul de expertiză, din care rezultă că (fila 67) pe terenul

reclamantei se află magazia construită de SC C. SRL Tulcea pe șarpanta terasei punctului

termic; având în vedere aceste condiții, instanța de apel a admis și capătul de

cerere privind evacuarea pârâtei din spațiul rezultat din acoperirea terasei punctului

termic.

Aceasta, deoarece dată fiind

existența construcțiilor, instanța a constatat că reclamanta, în calitate de

proprietară a terenului, este îndreptățită a solicita evacuarea din

construcțiile aflate pe acesta și a căror proprietară este, în aplicarea art. 489

C. civ.

Astfel, în cauză, în ceea ce

privește înscrisul aflat la fila 30 dosar fond, intitulat „minută” și cu care

pârâta intimată SC C. SRL a considerat că face dovada proprietății asupra construcțiilor

efectuând lucrările urmare înțelegerii cu fostul proprietar, a constatat că

susținerea este nefondată.

Înscrisul numit „minută” (fila 30

dosar fond) urmat de adițional, cuprinde înțelegerea conform căreia SC D. SA,

„dă în schimb spre utilizare spațiul ce va rezulta din acoperirea în șarpantă a

terasei punctului termic”, din incinta magazinului D..

În actul adițional nr. 1/c, minuta

nr. 1324 din 27 octombrie 1995 s-a prevăzut la art.5 că SC C. SRL datorează

lunar suma de 250 000 lei în schimbul dreptului de utilizare a spațiului

rezultat în urma reamenajării.

Acest înscris reprezintă un contract

de locațiune și cuprinde toate elementele în acest sens, mai puțin termenul

pentru care este încheiat.

Reclamanta apelantă, în calitate de

proprietară a centralei termice a notificat pârâtei denunțarea locațiunii fără

termen (notificare 371 din 26 iunie 2003) solicitând evacuarea sa din spațiul

deținut, așadar nu mai are obligația de a respecta locațiunea făcută înainte de

vânzare.

Cum intimata pârâtă a fost

constructor de bună credință, efectuând lucrări cu acordul proprietarului de

atunci asupra spațiului, cererea privind demolarea construcțiilor nu poate fi

admisă.

Instanța a decis în schimb admiterea

cererii de evacuare a pârâtei intimate SC C. SRL din spațiul rezultat prin

acoperirea terasei punctului termic, deoarece, pentru cele sus expuse, aceasta

îl ocupă fără titlu, locațiunea fiind denunțată de apelanta proprietară.

Împotriva deciziei curții de apel a

declarat recurs pârâta SC C. SRL Tulcea, criticând-o pentru netemeinice și

nelegalitate în temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ. și

solicitând admiterea recursului și modificarea deciziei recurate, în sensul

respingerii acțiunii, ca nefondate.

Fără o sistematizare și dezvoltare a

motivelor de recurs, în raport de dispozițiile expres și limitativ prevăzute de

art. 304 C. proc. civ., astfel cum impun aceste dispoziții legale pentru a

putea fi invocate drept temei legal de modificare sau casare, recurenta-pârâtă

susține următoarele:

În mod greșit instanța de apel a

admis apelul declarat de reclamantă, a schimbat în parte sentința tribunalului

și a dispus evacuarea pârâtei din spațiul rezultat din acoperirea terasei

punctului termic, apreciind că pârâta nu a făcut dovada dreptului de

proprietate asupra construcțiilor cu „minuta” din 27 octombrie 1995 încheiată

de aceasta cu SC D. SA; de asemenea, instanța de apel a interpretat în mod

greșit această convenție a părților, ca fiind un contract de locațiune fără

termen, când în realitate „minuta” respectivă este un contract nenumit

(atipic), căruia urma să i se aplice regulile generale privitoare la contracte

sau convenții, iar nu dispozițiile speciale ale contractului de locațiune,

această problemă nefiind de altfel pusă în discuția părților; în fine, situația

de fapt prezentată în suplimentul la raportul de expertiză dispus în apel nu

corespunde realității, deoarece expertul nu a determinat corect care este în

plan suprafața de teren aflată în proprietate reclamantei, în funcție de titlul

de proprietate al acesteia și nu a stabilit cu cât s-a diminuat suprafața

concesionată de pârâtă ca urmare a obținerii titlului de proprietate de către

reclamantă.

Recursul nu este fondat.

Din examinarea hotărârilor

pronunțate în cauză, în raport de actele dosarului și de dispozițiile legale

incidente, se constată următoarele:

În mod corect ambele instanțe care

s-au pronunțat în cauză au reținut că reclamanta, în calitate de succesoare a

SC D. SA Tulcea și având în vedere certificatul de atestare a dreptului de

proprietate pentru suprafața de 2800,81 mp, intabulat, este îndreptățită să

revendice suprafețele de teren ocupate fără drept de pârâta SC C. SRL, așa cum

rezultă acestea din raportul de expertiză efectuat în cauză și tot corect,

pârâta a fost obligată să-i lase reclamantei în deplină proprietate și

liniștită posesie suprafețele de teren respective.

Pentru ca reclamanta să se bucure de

liniștita posesie se impunea însă obligarea pârâtei la evacuarea suprafețelor

de teren ce aparțin reclamantei și acest lucru s-a realizat prin decizia

pronunțată de instanța de apel, care analizând actele dosarului și dând

relevanță în mod judicios expertizelor dispuse în cauză, a admis apelul

reclamantei și a corectat (schimbat) soluția primei instanțe, în sensul că a

admis și capătul de cerere privind evacuarea pârâtei din spațiul rezultat din

acoperirea terasei punctului termic.

Decizia curții de apel este legală

și va fi menținută, atât pentru faptul că, astfel cum s-a arătat mai sus,

reclamanta în calitate de proprietară a terenului este îndreptățită să solicite

evacuarea pârâtei din construcțiile aflate pe acest teren, cât și pentru faptul

că înscrisul intitulat minută reprezintă un contract de locațiune, așa cum

corect a reținut și instanța de apel, cuprinzând toate elementele, mai puțin

termenul și întrucât reclamanta, în calitate de proprietară a notificat-o pe

pârâtă privind denunțarea locațiunii fără termen, solicitând evacuarea

acesteia, ea nu mai are obligația de a respecta locațiunea.

Aceste aspecte au fost supuse

dezbaterii părților, iar acestea și-au putut expune punctul de vedere.

În ce privește criticile aduse de

recurentă suplimentului raportului de expertiză efectuat în apel, în sensul că

acesta nu ar conține date reale, întrucât nu s-au refăcut măsurătorile de fața

locului și, totodată, ar exista evidente contradicții, se constată că ele nu

pot face obiectul examinării instanței de recurs, deoarece vizează netemeinicia

hotărârii atacate, or, instanța de recurs, în raport de dispozițiile art. 304 C.

proc. civ., nu poate analiza decât motivele de nelegalitate, ce pot atrage

modificarea sau casarea hotărârii recurate.

În consecință, reținându-se că

pârâta nu a formulat în recurs nicio critică întemeiată care să determine

modificarea deciziei pronunțate de instanța de apel, aceasta va fi menținută,

ca fiind legală și se va respinge recursul pârâtei, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de pârâta S.C. C. S.R.L. Tulcea împotriva deciziei nr. 146/COM din 22

iunie 2007 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială,

de contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 25 martie 2009.