ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 988/2009

Deliberând asupra recursului de față, Din actele și lucrările dosarului, constată următoarele: La data de 3 noiembrie 2003, reclamanta SC W.B.

SA i-a chemat în judecată pe pârâții SC C. SRL, Consiliul Local al Municipiului Tulcea și Municipiul Tulcea – prin Primar, solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună anularea parțială a contractului de concesiune nr. G 15181 din 20 septembrie 2002, încheiat între pârâta SC C. SRL și Primăria Municipiului Tulcea, pentru suprafața de 164,23 mp, să fie obligată pârâta SC C. SRL Tulcea să lase reclamantei în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 164,23 mp, compusă din suprafața de 78,61 mp teren, ocupată de centrala termică a magazinului D., de 13,92 mp teren, afectată rampei și accesului în centrala termică și 71,70 mp teren, din zona teraselor de acces, prin eliberarea deîndată a acestor suprafețe și desființarea terasei de vară amplasată abuziv și nelegal pe terasa magazinului D.; să fie obligată pârâta SC C. SRL TULCEA să demoleze construcția aflată deasupra centralei termice, a magaziei, a rampei de descărcare și a hidroforului și să se dispună evacuarea pârâtei SC C. SRL TULCEA din spațiul rezultat din acoperirea terasei punctului termic, ca efect al constatării nelegale a minutei nr. 1324 din 27 octombrie 1995, încheiată între SC C. SRL și fosta SC D. SA TULCEA, cu plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința civilă nr. 282 din 20 februarie 2006, Tribunalul Tulcea a respins ca nefondată excepția lipsei calității procesuale pasive a Municipiului Tulcea și a Consiliului Local al Municipiului Tulcea și a admis în parte acțiunea reclamantei împotriva pârâților. A fost respins ca nefondat capătul de cerere din acțiune privind anularea contractului de concesiune nr. G 15181 din 20 septembrie 2002, încheiat între Consiliul Local al Municipiului Tulcea și SC C. SRL și a fost obligată pârâta SC C. SRL să lase reclamantei în deplină proprietate și liniștită posesie suprafețele de teren delimitate în schița la raportul de expertiză, cu culoare galbenă: S1 = 59,96 mp, S2 = 49,61 mp, din suprafața identificată cu S3 numai suprafața hașurată și colorată cu galben – 13,50 mp și suprafața identificată cu S4 - 24,09 mp.

Au fost respinse ca nefondate capetele de cerere privind demolarea construcției aflate deasupra centralei termice, a magaziei, a rampei de descărcare și a hidrolorului, cel privind evacuarea din spațiul rezultat din acoperirea terasei punctului termic și cel privind constatarea nelegalității minutei nr. 1324 din 1995, încheiate între SC C. SRL și fosta SC D. SA TULCEA.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că reclamanta, în calitate de succesoare a SC D. SA TULCEA și urmare a eliberării certificatului de atestare a dreptului de proprietate pentru suprafața de 2800,81, intabulat prin încheierea nr. 6517 din 28 octombrie 2003 a BCF, este îndreptățită a revendica suprafețele de teren ocupate fără drept de pârâta SC C. SRL, așa cum acestea rezultă din raportul de expertiză efectuat în cauză (colorat cu culoare galbenă), reținându-se și că art. 1 Cap. II din Contractul de concesiune nr. G15181 din 20 septembrie 2002 încheiat între Primăria Tulcea și SC C. SRL a fost modificat, în sensul diminuării suprafeței concesionate de la 475,78 mp la 359,16 mp, pârâta fiind obligată să lase reclamantei în deplină proprietate și liniștită posesie suprafețele respective.

În ce privește solicitarea privind anularea parțială a contractului de concesiune pentru suprafața de 164,23 mp, s-a reținut că acest capăt de cerere este nefondat, întrucât din expertiza efectuată în cauză rezultă că din suprafața totală de 468,86 mp, concesionată inițial pârâtei SC C. SRL, o suprafață de 122, 53 mp se suprapune cu suprafața de 122,53 mp din suprafața pentru care s-a stabilit titlul de proprietate al reclamantei și cu care a fost diminuat obiectul contractului de concesiune prin actul adițional nr. 22227 din 10 decembrie 2003, reclamanta neputând invoca nulitatea reală a contractului.

Referitor la capătul de cerere privind demolarea construcției aflate deasupra centralei termice, a magaziei, a rampei de descărcare și a hidroforului, s-a reținut că pârâta SC C. SRL nu poate fi obligată să demoleze construcția aflată deasupra centralei termice și nici să evacueze acest spațiu, deoarece aceasta în temeiul dreptului de utilizare a acestui spațiu (minuta pagina 30 dosar) a executat lucrările conform înțelegerii cu SC D. SA în acest sens, convenția fiindu-i opozabilă reclamantei. Cu privire la capătul de cerere privind demolarea rampei de descărcare și a hidroforului, s-a reținut că nu s-au produs dovezi din care să rezulte existența acestora, spațiile pe care le ocupă și condițiile în care au fost ridicate.

Cu privire la cererea privind constatarea nelegalității minutei nr. 1324 din 27 octombrie 1995, încheiată între SC C. SRL și SC D. SA, s-a reținut că reclamanta nu a expus motivul pentru care solicită aceasta și nu a întemeiat-o în drept. Prin decizia civilă nr. 146/COM din 22 iunie 2007, Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal, a admis apelul declarat de reclamantă împotriva sentinței tribunalului, pe care a schimbat-o în parte, în sensul că a admis și capătul de cerere privind evacuarea pârâtei din spațiul rezultat din acoperirea terasei punctului termic. Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței apelate. Intimata a fost obligată la plata sumei de 4040 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către apelantă.

În motivarea acestei soluții, curtea de apel a reținut următoarele: În apel s-a administrat proba cu supliment la raportul de expertiză, din care rezultă că (fila 67) pe terenul reclamantei se află magazia construită de SC C. SRL Tulcea pe șarpanta terasei punctului termic; având în vedere aceste condiții, instanța de apel a admis și capătul de cerere privind evacuarea pârâtei din spațiul rezultat din acoperirea terasei punctului termic. Aceasta, deoarece dată fiind existența construcțiilor, instanța a constatat că reclamanta, în calitate de proprietară a terenului, este îndreptățită a solicita evacuarea din construcțiile aflate pe acesta și a căror proprietară este, în aplicarea art. 489 C. civ.

Astfel, în cauză, în ceea ce privește înscrisul aflat la fila 30 dosar fond, intitulat „minută” și cu care pârâta intimată SC C. SRL a considerat că face dovada proprietății asupra construcțiilor efectuând lucrările urmare înțelegerii cu fostul proprietar, a constatat că susținerea este nefondată. Înscrisul numit „minută” (fila 30 dosar fond) urmat de adițional, cuprinde înțelegerea conform căreia SC D. SA, „dă în schimb spre utilizare spațiul ce va rezulta din acoperirea în șarpantă a terasei punctului termic”, din incinta magazinului D.. În actul adițional nr. 1/c, minuta nr. 1324 din 27 octombrie 1995 s-a prevăzut la art.5 că SC C. SRL datorează lunar suma de 250 000 lei în schimbul dreptului de utilizare a spațiului rezultat în urma reamenajării.

Acest înscris reprezintă un contract de locațiune și cuprinde toate elementele în acest sens, mai puțin termenul pentru care este încheiat. Reclamanta apelantă, în calitate de proprietară a centralei termice a notificat pârâtei denunțarea locațiunii fără termen (notificare 371 din 26 iunie 2003) solicitând evacuarea sa din spațiul deținut, așadar nu mai are obligația de a respecta locațiunea făcută înainte de vânzare. Cum intimata pârâtă a fost constructor de bună credință, efectuând lucrări cu acordul proprietarului de atunci asupra spațiului, cererea privind demolarea construcțiilor nu poate fi admisă. Instanța a decis în schimb admiterea cererii de evacuare a pârâtei intimate SC C. SRL din spațiul rezultat prin acoperirea terasei punctului termic, deoarece, pentru cele sus expuse, aceasta îl ocupă fără titlu, locațiunea fiind denunțată de apelanta proprietară.

Împotriva deciziei curții de apel a declarat recurs pârâta SC C. SRL Tulcea, criticând-o pentru netemeinice și nelegalitate în temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ. și solicitând admiterea recursului și modificarea deciziei recurate, în sensul respingerii acțiunii, ca nefondate. Fără o sistematizare și dezvoltare a motivelor de recurs, în raport de dispozițiile expres și limitativ prevăzute de art. 304 C. proc.

civ., astfel cum impun aceste dispoziții legale pentru a putea fi invocate drept temei legal de modificare sau casare, recurenta-pârâtă susține următoarele: În mod greșit instanța de apel a admis apelul declarat de reclamantă, a schimbat în parte sentința tribunalului și a dispus evacuarea pârâtei din spațiul rezultat din acoperirea terasei punctului termic, apreciind că pârâta nu a făcut dovada dreptului de proprietate asupra construcțiilor cu „minuta” din 27 octombrie 1995 încheiată de aceasta cu SC D. SA; de asemenea, instanța de apel a interpretat în mod greșit această convenție a părților, ca fiind un contract de locațiune fără termen, când în realitate „minuta” respectivă este un contract nenumit (atipic), căruia urma să i se aplice regulile generale privitoare la contracte sau convenții, iar nu dispozițiile speciale ale contractului de locațiune, această problemă nefiind de altfel pusă în discuția părților; în fine, situația de fapt prezentată în suplimentul la raportul de expertiză dispus în apel nu corespunde realității, deoarece expertul nu a determinat corect care este în plan suprafața de teren aflată în proprietate reclamantei, în funcție de titlul de proprietate al acesteia și nu a stabilit cu cât s-a diminuat suprafața concesionată de pârâtă ca urmare a obținerii titlului de proprietate de către reclamantă.

Recursul nu este fondat. Din examinarea hotărârilor pronunțate în cauză, în raport de actele dosarului și de dispozițiile legale incidente, se constată următoarele: În mod corect ambele instanțe care s-au pronunțat în cauză au reținut că reclamanta, în calitate de succesoare a SC D. SA Tulcea și având în vedere certificatul de atestare a dreptului de proprietate pentru suprafața de 2800,81 mp, intabulat, este îndreptățită să revendice suprafețele de teren ocupate fără drept de pârâta SC C. SRL, așa cum rezultă acestea din raportul de expertiză efectuat în cauză și tot corect, pârâta a fost obligată să-i lase reclamantei în deplină proprietate și liniștită posesie suprafețele de teren respective.

Pentru ca reclamanta să se bucure de liniștita posesie se impunea însă obligarea pârâtei la evacuarea suprafețelor de teren ce aparțin reclamantei și acest lucru s-a realizat prin decizia pronunțată de instanța de apel, care analizând actele dosarului și dând relevanță în mod judicios expertizelor dispuse în cauză, a admis apelul reclamantei și a corectat (schimbat) soluția primei instanțe, în sensul că a admis și capătul de cerere privind evacuarea pârâtei din spațiul rezultat din acoperirea terasei punctului termic.

Decizia curții de apel este legală și va fi menținută, atât pentru faptul că, astfel cum s-a arătat mai sus, reclamanta în calitate de proprietară a terenului este îndreptățită să solicite evacuarea pârâtei din construcțiile aflate pe acest teren, cât și pentru faptul că înscrisul intitulat minută reprezintă un contract de locațiune, așa cum corect a reținut și instanța de apel, cuprinzând toate elementele, mai puțin termenul și întrucât reclamanta, în calitate de proprietară a notificat-o pe pârâtă privind denunțarea locațiunii fără termen, solicitând evacuarea acesteia, ea nu mai are obligația de a respecta locațiunea. Aceste aspecte au fost supuse dezbaterii părților, iar acestea și-au putut expune punctul de vedere.

În ce privește criticile aduse de recurentă suplimentului raportului de expertiză efectuat în apel, în sensul că acesta nu ar conține date reale, întrucât nu s-au refăcut măsurătorile de fața locului și, totodată, ar exista evidente contradicții, se constată că ele nu pot face obiectul examinării instanței de recurs, deoarece vizează netemeinicia hotărârii atacate, or, instanța de recurs, în raport de dispozițiile art. 304 C. proc. civ., nu poate analiza decât motivele de nelegalitate, ce pot atrage modificarea sau casarea hotărârii recurate. În consecință, reținându-se că pârâta nu a formulat în recurs nicio critică întemeiată care să determine modificarea deciziei pronunțate de instanța de apel, aceasta va fi menținută, ca fiind legală și se va respinge recursul pârâtei, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta S.C. C. S.R.L. Tulcea împotriva deciziei nr. 146/COM din 22 iunie 2007 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, de contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 martie 2009.