ÎCCJ, Secția penală

Asupra plângerii de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin plângerea înregistrată

pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție sub nr. 6950/1/2009, petiționarul

A.I. critică modul în care magistrații au soluționat plângerile sale

anterioare, făcând referire la rezoluția nr. 6877/3411/VIII/1/2009 dată de

Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire

penală și criminalistică.

În conținutul plângerii se

invocă încălcarea dispozițiilor art. 52 din legea fundamentală, dar și

prevederile art. 277 C. proc. pen.

Înalta Curte, examinând

plângerea formulată în conformitate cu dispozițiile art. 278

1

alin.

(7) C. proc. pen., pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei,

constată că aceasta este inadmisibilă, pentru următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor art. 278

1

alin. (1) C. proc. pen., după respingerea plângerii făcută conform art. 275 –

art. 278 C. proc. pen., împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale

sau a ordonanței ori, după caz, a rezoluției de clasare, de scoatere de sub

urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale, date de procuror, persoana vătămată,

precum și orice alte persoane ale căror interese legitime au fost vătămate, pot

face plângere, în termen de 20 zile de la data comunicării, la judecătorul

căreia i-ar reveni competența să judece cauza în primă instanță.

Din analiza dispozițiilor

legale enunțate rezultă că legiuitorul a stabilit care dintre soluțiile date de

procuror pot fi atacate în instanță, acestea limitându-se doar la rezoluțiile

de netrimitere în judecată.

În cauza dedusă judecății,

din actele dosarului, rezultă că prin rezoluția atacată procurorul a dispus,

conform art. 222 C. proc. pen. și art. 223 C. proc. pen., respingerea, ca

inadmisibilă, a plângerii formulate de petiționarul A.I.

Procurorul reține, în

esență, că nu sunt întrunite elementele unei plângeri sau ale unui denunț, în

sensul cerut de legea procesual penală, petiționarul formulând numai simple

afirmații fără a invoca probe din care să rezulte că persoana reclamată este

autorul faptelor la care se face referire.

În atare condiții, cum plângerea

petiționarului A.I. nu vizează o soluție de netrimitere în judecată, aceasta

urmează a fi respinsă ca fiind inadmisibilă.

În baza art. 192 alin. (2) C.

proc. pen., petiționarul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către

stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E

Respinge, ca inadmisibilă,

plângerea formulată de petiționarul A.I., împotriva rezoluției nr. 6877/3411/VIII/1/2009

a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de

urmărire penală și criminalistică.

Obligă petiționarul la plata

sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Cu recurs în 10 zile de la

comunicare.

Pronunțată în ședință

publică, azi 07 octombrie 2009.