ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 269/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată pe calea contenciosului administrativ reclamantul D.A. a contestat hotărârea nr. 69 din 16 aprilie 2008 a Casei Județene de Pensii Brăila, deoarece în mod nejustificat i-a fost refuzată recunoașterea calității de refugiat din motive etnice. În motivarea acțiunii sale, reclamantul a susținut că părinții săi au fost strămutați în anul 1940 și că s-au stabilit în localitatea Nicolae Bălcescu raionul Istria unde s-a și născut la 6 noiembrie 1944. Deși frații și părinții săi beneficiază de statutul de refugiați, acest statut și drepturile ce decurg din el i-au fost în mod nejustificat refuzate.

În dovedirea susținerilor sale, s-a folosit de proba cu înscrisuri, depunând la dosarul cauzei certificatul de naștere, certificatul de căsătorie, actul administrativ contestat și situație de avere a tatălui său D.E. Prin întâmpinare pârâta a susținut că reclamantului nu-i profită dispozițiunile Legii nr. 189/2000, deoarece acesta s-a născut în România în localitatea de refugiu a părinților săi, nefiind nici măcar conceput în Bulgaria. Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 90 din 24 iunie 2008, a admis acțiunea formulată de D.A., a desființat Hotărârea nr. 69 din 16 aprilie 2008 și a obligat autoritatea pârâtă să emită o nouă hotărâre de recunoaștere a drepturilor reclamantului de a beneficia de dispozițiile reparatorii prevăzute de Legea nr. 189/2000.

Pentru a hotărî astfel această instanță a reținut că reclamantul beneficiază de drepturile compensatorii prevăzute de Legea nr. 189/2000 în calitate de copil născut în perioada refugiului părinților săi, întrucât aceștia au suferit indirect consecințele refugiului. Împotriva hotărârii astfel pronunțate a formulat recurs Casa Județeană de Pensii Brăila criticând-o ca nelegală și netemeinică. Recurenta a susținut în esență că în mod greșit prima instanță a acordat drepturile compensatorii și reclamantului întrucât beneficiază de prevederile Legii nr. 189/2000 numai persoanele născute la data strămutării. Recursul este nefondat pentru următoarele considerente: În cauză nu se contestă că părinții reclamantului au fost strămutați, împrejurare ce rezultă din probele depuse la dosar și că reclamantul s-a născut după data strămutării respectiv la data de 6 noiembrie 1944. Potrivit prevederilor art. 1 din O.G.

nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr.189/2000, beneficiază de prevederile acestui act normativ persoana, cetățean român, care în perioada 6 septembrie 1940-6 martie 1945 a suferit persecuții etnice, aflându-se într-una situațiile enumerate în dispozițiile normative menționate. Din interpretarea teleologică a prevederilor ordonanței, rezultă că atât obiectul cât și scopul reglementării îl constituie acordarea unor drepturi compensatorii pentru prejudiciile suferite de persoanele persecutate de regimurile respective, din motive etnice, în perioada arătată.

Având în vedere că legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi compensatorii să se bucure toate persoanele, cetățeni români, care au avut de suferit consecințele persecuțiilor exercitate din motive etnice, prin persoane persecutate trebuie înțeles atât persoanele care au suferit acele persecuții în mod nemijlocit, cât și acelea care au suferit persecuțiile respective în mod indirect, prin consecințele care s-au răsfrânt nemijlocit asupra lor. Acesta este cazul copiilor care s-au născut în perioada în care părinții lor s-au refugiat sau au fost strămutați, ca urmare a unor persecuții din motive etnice și au suferit astfel toate consecințele nefavorabile care au decurs din această situație. În cauză este necontestat că reclamantul, care s-a născut ulterior datei la care părinții săi au fost nevoiți să se refugieze din localitatea de domiciliu, a suferit aceleași prejudicii pe care le-a suferit și familia sa ca urmare a persecuțiilor etnice exercitate.

În consecință, pentru motivele arătate, recursul va fi respins ca nefondat, menținându-se sentința criticată, ca fiind temeinică și legală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Brăila împotriva sentinței civile nr. 90 din 24 iunie 2008 a Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 ianuarie 2009.