ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 269/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea formulată pe calea

contenciosului administrativ reclamantul D.A. a contestat hotărârea nr. 69 din 16

aprilie 2008 a Casei Județene de Pensii Brăila, deoarece în mod nejustificat

i-a fost refuzată recunoașterea calității de refugiat din motive etnice.

În

motivarea acțiunii sale, reclamantul a susținut că părinții săi au fost

strămutați în anul 1940 și că s-au stabilit în localitatea Nicolae Bălcescu

raionul Istria unde s-a și născut la 6 noiembrie 1944.

Deși

frații și părinții săi beneficiază de statutul de refugiați, acest statut și

drepturile ce decurg din el i-au fost în mod nejustificat refuzate.

În

dovedirea susținerilor sale, s-a folosit de proba cu înscrisuri, depunând la

dosarul cauzei certificatul de naștere, certificatul de căsătorie, actul

administrativ contestat și situație de avere a tatălui său D.E.

Prin întâmpinare pârâta a susținut că reclamantului nu-i profită

dispozițiunile Legii nr. 189/2000, deoarece acesta s-a născut în România în

localitatea de refugiu a părinților săi, nefiind nici măcar conceput în

Bulgaria.

Curtea de Apel Galați, secția contencios

administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 90 din 24 iunie 2008, a admis acțiunea formulată de D.A., a desființat Hotărârea nr. 69 din 16 aprilie 2008 și a

obligat autoritatea pârâtă să emită o nouă hotărâre de recunoaștere a drepturilor

reclamantului de a beneficia de dispozițiile reparatorii prevăzute de Legea nr.

189/2000.

Pentru a hotărî astfel această instanță a

reținut că reclamantul beneficiază de drepturile compensatorii prevăzute de

Legea nr. 189/2000 în calitate de copil născut în perioada refugiului

părinților săi, întrucât aceștia au suferit indirect consecințele refugiului.

Împotriva hotărârii astfel pronunțate a

formulat recurs Casa Județeană de Pensii Brăila criticând-o ca nelegală și

netemeinică.

Recurenta a susținut în esență că în mod greșit

prima instanță a acordat drepturile compensatorii și reclamantului întrucât

beneficiază de prevederile Legii nr. 189/2000 numai persoanele născute la data

strămutării.

Recursul este nefondat pentru următoarele

considerente:

În

cauză nu se contestă că părinții reclamantului au fost strămutați, împrejurare

ce rezultă din probele depuse la dosar și că reclamantul s-a născut după data

strămutării respectiv la data de 6 noiembrie 1944.

Potrivit prevederilor art. 1 din

O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr.189/2000, beneficiază de prevederile

acestui act normativ persoana, cetățean român, care în perioada 6 septembrie

1940-6 martie 1945 a suferit persecuții etnice, aflându-se într-una situațiile

enumerate în dispozițiile normative menționate.

Din interpretarea teleologică a

prevederilor ordonanței, rezultă că atât obiectul cât și scopul reglementării

îl constituie acordarea unor drepturi compensatorii pentru prejudiciile

suferite de persoanele persecutate de regimurile respective, din motive etnice,

în perioada arătată.

Având în vedere că legiuitorul a urmărit

ca de aceste drepturi compensatorii să se bucure toate persoanele, cetățeni

români, care au avut de suferit consecințele persecuțiilor exercitate din

motive etnice, prin persoane persecutate trebuie înțeles atât persoanele care

au suferit acele persecuții în mod nemijlocit, cât și acelea care au suferit

persecuțiile respective în mod indirect, prin consecințele care s-au răsfrânt

nemijlocit asupra lor.

Acesta este cazul copiilor care s-au

născut în perioada în care părinții lor s-au refugiat sau au fost strămutați,

ca urmare a unor persecuții din motive etnice și au suferit astfel toate

consecințele nefavorabile care au decurs din această situație.

În cauză este necontestat că reclamantul,

care s-a născut ulterior datei la care părinții săi au fost nevoiți să se

refugieze din localitatea de domiciliu, a suferit aceleași prejudicii pe care

le-a suferit și familia sa ca urmare a persecuțiilor etnice exercitate.

În consecință, pentru motivele

arătate, recursul va fi respins ca nefondat,

menținându-se

sentința criticată, ca fiind temeinică și legală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Casa

Județeană de Pensii Brăila împotriva sentinței civile nr. 90 din 24 iunie 2008 a Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 ianuarie 2009.