ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1059/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Reclamanta SC C.A. SA a chemat în judecată pe pârâta

SC T.B.A. SRL, solicitând obligarea acesteia să îi restituie 12.037 imprimate

cu regim special aparținând reclamantei, obligarea la plata daunelor interese

moratorii în sumă de 100 lei/zi de întârziere pentru neexecutarea în termen a

obligației de predare a documentelor de asigurare și obligarea la daune -

interese compensatorii în valoare de 100 euro pe imprimat în cazul în care

executarea în natură nu este posibilă, valoare precizată la termenul din 24

ianuarie 2008 la 430.210 lei.

Tribunalul Sibiu, prin

sentința civilă nr. 962/C din 29 mai 2008 a admis în parte acțiunea, a obligat

pe pârâtă să restituie reclamantei 12.003 imprimate cu regim special sau

contravaloarea acestora 432.210 lei, a respins celelalte cereri și a obligat pe

pârâtă la 7.500 lei cheltuieli de judecată.

Instanța de fond a reținut

în esență, că prin contractul de mandat agent de asigurare pârâta a preluat de

la reclamantă imprimate cu regim special, polițe de asigurare și chitanțiere,

pe care l-a încetarea contractului nu le-a predat.

În privința capătului de

cerere relativ la acordarea daunelor - interese moratorii, instanța l-a

considerat prematur.

Curtea de Apel Alba Iulia,

prin decizia comercială nr. 99/A din 17 septembrie 2008, a admis apelul pârâtei,

a modificat sentința atacată în sensul respingerii capătului de cerere privind

restituirea a 12.003 imprimate cu regim special sau contravaloarea lor de 432.210

lei, a înlăturat obligația de plată a cheltuielilor de judecată și a menținut

restul dispozițiilor instanței de fond.

Curtea de Apel a considerat

că acțiunea nu a fost dovedită, singura probă privind evidențierea intrărilor,

ieșirilor și stocurilor de formulare cu regim special fiind fișa de magazie,

iar bunurile solicitate nu au fost individualizate conform legii

contabilității.

Împotriva deciziei astfel

pronunțate, reclamanta a declarat recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct.

9 C. proc. civ.

Recurenta susține că

instanța de apel a precedat la judecata pricinii fără ca taxa de timbru să fie

achitată. În mod greșit a reținut că s-a încălcat legea contabilității, nefiind

individualizate formularele cu regim special, tabelele centralizatoare și

bunurile de consum semnate și ștampilate de pârâtă fiind la dosar.

Instanța de apel nu a dat eficiență

recunoașterii faptei pârâte de a fi lucrat polițele de asigurare fără să

deconteze primele încasate.

Recurenta critică decizia

atacată și în raport de ignorarea rolului activ al instanței, care nu a

solicitat depunerea fișelor de magazie ce se găsesc în contabilitatea sa.

Recursul este fondat și va

fi admis.

Prin contractul de mandat –

agent de asigurare din 2005 părțile au convenit printre altele ca pârâta să

încheie polițe de asigurare și să încaseze primele de asigurare aferente în

numele și în contul asiguratorului și să restituie reclamantei în termen de 5

zile de la încetarea acestuia toate sumele încasate și documentele încredințate

(art. 7 din contract).

Instanța de apel, în mod

greșit a considerat singurul mijloc de probă fișa de magazie a formularelor cu

regim special [conform art. 1 alin. (7) din H.G. nr. 831/1997] ignorând

dispozițiile art. 46 C. com. precum și dovezile existente la dosarul de fond.

Fișa de magazie reprezintă

în materie financiar - contabilă evidența operativă a formularelor cu regim

special. Însăși bunurile de consum pentru imprimatele cu regim special primite

sub semnătură de către pârâtă reprezintă alături de fișa de magazie evidența

operativă a formularelor, pe care instanța de apel nu le-a avut în vedere.

Decizia atacată constată

prevalența economicului față de juridic fără a face distincția între norma

materială și cea procedurală, concluzionând printr-o aplicare greșită a legii,

că lipsa fișei de magazie din materialul probator administrat, lasă fără

substanță înscrisurile depuse și recunoașterea parțială a pârâtei.

Judicios, instanța de fond,

în aplicarea dispozițiilor art. 46 C. com. art. 969 și art. 1073 C. com. a

considerat în sarcina pârâtei obligația de a preda imprimatele cu regim special

sau contravaloarea lor aflate în posesia acesteia, dovedită cu bonurile de

consum și actele de predare - primire.

Așa fiind, în temeiul

dispozițiilor art. 312 C. proc. civ. Înalta Curte de Casație și Justiție va

admite recursul reclamantei, declarat împotriva deciziei comerciale nr. 99/A

din 17 septembrie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia pe care o va

modifica în sensul că va respinge apelul declarat de pârâtă împotriva sentinței

civile nr. 962/C din 29 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

reclamanta SC C.A. SA Sibiu împotriva deciziei comerciale nr. 99/A din 17

septembrie 2008 a Curții de Apel Alba Iulia, secția comercială, pe care o

modifică, în sensul că respinge apelul declarat de pârâta SC T.B.A. SRL Brașov

împotriva sentinței civile nr. 962/C din 29 mai 2008 a Tribunalului Sibiu.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședința

publică, astăzi 31 martie 2009.