ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3/2010

Asupra recursului penal de

față;

Prin încheierea de la 23 decembrie 2009, Curtea de

Apel Bacău a dispus, în baza art. 300

2

C. proc. pen., raportat la art.

160

b

alin. (3) C. proc. pen., menținerea stării de arest preventiv a

inculpatului J.B., aflat în Penitenciarul Bacău.

Conform art. 189 C. proc.

pen., s-a dispus plata onorariului apărătorului desemnat din oficiu pentru

inculpat, în sumă de 100 lei, către Baroul Bacău.

Conform art. 192 alin. (3) C.

proc. pen., cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.

Pentru a dispune această

măsură, instanța de fond a reținut că în cauză subzistă temeiurile avute în

vedere la luarea măsurii arestării preventive și impun în continuare privarea

de libertate a acestuia.

Reține instanța de fond că

lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol pentru ordinea publică,

pericol ce constă în starea de neliniște a societății că persoane învinuite de

săvârșirea unor asemenea fapte sunt judecate în stare de libertate.

Împotriva acestei încheieri,

în termen legal, a declarat recurs inculpatul J.B., solicitând judecata sa în

stare de libertate, apreciind că nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la

luarea măsurii arestării preventive.

Critica adusă nu este

fondată.

Analizând legalitatea și

temeinicia încheierii recurate sub aspectul motivelor de recurs invocate, cât

și din oficiu, conform art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen. sub toate

motivele de fapt și de drept, Înalta Curte apreciază că recursul declarat de

inculpat nu este fondat, urmând a fi respins ca atare pentru considerentele ce

urmează.

În mod corect instanța de

fond a dispus menținerea stării de arest a inculpatului J.B., apreciind că în

cauză subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării

preventive nu s-au schimbat și impun în continuare privarea de libertate a

inculpatului.

Inculpatul J.B. a fost

trimis în judecată, în stare de arest preventiv, pentru săvârșirea infracțiunii

de tentativă de viol, prevăzută de art. 20 raportat la art. 197 alin. (1) și (3)

teza I C. pen., constând în aceea că în ziua de 21 iulie 2009, în jurul orelor

17

30

, inculpatul a acostat-o pe partea vătămată P.A.M., în vârstă de

11 ani, diagnosticată cu handicap psihic de gradul I, pe care a condus-o în

punctul Baba Livadă de pe raza satului Valea Seacă, unde profitând de neputința

victimei de a se apăra și de a-și exprima voința a încercat să întrețină raport

sexual normal cu aceasta, contrar voinței victimei și profitând de starea sa

psihico-fizică, activitate de a fost însă întreruptă de intervenția martorului

M.A.

Inculpatul a fost arestat

prin încheierea nr. 71 din 17 august 2009, în baza dispozițiilor art. 143 și art.

148 lit. f) C. proc. pen., temeiuri care se mențin în continuare.

Astfel, în cauză sunt

întrunite cerințele prevăzute de art. 143 C. proc. pen., existând la dosar

probe temeinice din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul a comis

fapta ce i se reține în sarcină, relevante în acest sens fiind plângerea și

declarațiile reprezentanților legali ai părții vătămate, procesul verbal de

conducere în teren, planșe foto, declarațiile martorilor, declarațiile

inculpatului.

Și condițiile prevăzute de art.

148 lit. f) C. proc. pen. sunt întrunite cumulativ în cauză, atât cu privire la

pedeapsă, cât și cu privire la pericolul pe care l-ar prezenta pentru ordinea

publică lăsarea în libertate a inculpatului, pericol analizat în raport de

gravitatea deosebită a faptei, gravitate dată nu numai de regimul sancționator

sever stabilit de legiuitor, dar și de modalitatea de comitere a faptei,

respectiv el profitând de neputința victimei de a se apăra și de a-și exprima

voința.

Inculpatul a încercat să o

violeze pe victimă, fără a ține seama că aceasta era doar un copil de 11 ani și

prezenta și un handicap psihic, toate aceste împrejurări justificând menținerea

stării de arest a inculpatului.

Nu în ultimul rând, Înalta

Curte reține că inculpatul a fost condamnat, în primă instanță, de Tribunalul

Bacău la pedeapsa de 7 ani închisoare, cauza aflându-se în prezent pe rolul

Curții de Apel Bacău, pentru soluționarea apelului declarat de inculpat, fapt

pentru care Înalta Curte apreciază că nu se impune în acest moment procesual punerea

în libertate a inculpatului.

Față de considerentele

arătate, Înalta Curte urmează ca în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C.

proc. pen. să respingă, ca nefondat, recursul declarat de inculpat.

Văzând și dispozițiile art. 192

alin. (2) C. proc. pen.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul J.B. împotriva încheierii din 23 decembrie 2009 a Curții

de Apel Bacău, secția penală, cauze minori și familie, pronunțată în Dosarul nr.

59331/110/2009.

Obligă recurentul inculpat la plata

sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de

100 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din

fondul M.J.L.C.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 6

ianuarie 2010.