ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3/2010

Asupra recursului penal de față; Prin încheierea de la 23 decembrie 2009, Curtea de Apel Bacău a dispus, în baza art. 300 2 C. proc. pen., raportat la art. 160 b alin. (3) C. proc. pen., menținerea stării de arest preventiv a inculpatului J.B., aflat în Penitenciarul Bacău. Conform art. 189 C. proc. pen., s-a dispus plata onorariului apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpat, în sumă de 100 lei, către Baroul Bacău. Conform art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului. Pentru a dispune această măsură, instanța de fond a reținut că în cauză subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive și impun în continuare privarea de libertate a acestuia.

Reține instanța de fond că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol pentru ordinea publică, pericol ce constă în starea de neliniște a societății că persoane învinuite de săvârșirea unor asemenea fapte sunt judecate în stare de libertate. Împotriva acestei încheieri, în termen legal, a declarat recurs inculpatul J.B., solicitând judecata sa în stare de libertate, apreciind că nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive. Critica adusă nu este fondată. Analizând legalitatea și temeinicia încheierii recurate sub aspectul motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu, conform art. 385 6 alin. (3) C. proc. pen. sub toate motivele de fapt și de drept, Înalta Curte apreciază că recursul declarat de inculpat nu este fondat, urmând a fi respins ca atare pentru considerentele ce urmează.

În mod corect instanța de fond a dispus menținerea stării de arest a inculpatului J.B., apreciind că în cauză subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu s-au schimbat și impun în continuare privarea de libertate a inculpatului. Inculpatul J.B.

a fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv, pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de viol, prevăzută de art. 20 raportat la art. 197 alin. (1) și (3) teza I C. pen., constând în aceea că în ziua de 21 iulie 2009, în jurul orelor 17 30 , inculpatul a acostat-o pe partea vătămată P.A.M., în vârstă de 11 ani, diagnosticată cu handicap psihic de gradul I, pe care a condus-o în punctul Baba Livadă de pe raza satului Valea Seacă, unde profitând de neputința victimei de a se apăra și de a-și exprima voința a încercat să întrețină raport sexual normal cu aceasta, contrar voinței victimei și profitând de starea sa psihico-fizică, activitate de a fost însă întreruptă de intervenția martorului M.A.

Inculpatul a fost arestat prin încheierea nr. 71 din 17 august 2009, în baza dispozițiilor art. 143 și art. 148 lit. f) C. proc. pen., temeiuri care se mențin în continuare. Astfel, în cauză sunt întrunite cerințele prevăzute de art. 143 C. proc. pen., existând la dosar probe temeinice din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul a comis fapta ce i se reține în sarcină, relevante în acest sens fiind plângerea și declarațiile reprezentanților legali ai părții vătămate, procesul verbal de conducere în teren, planșe foto, declarațiile martorilor, declarațiile inculpatului. Și condițiile prevăzute de art. 148 lit. f) C. proc. pen.

sunt întrunite cumulativ în cauză, atât cu privire la pedeapsă, cât și cu privire la pericolul pe care l-ar prezenta pentru ordinea publică lăsarea în libertate a inculpatului, pericol analizat în raport de gravitatea deosebită a faptei, gravitate dată nu numai de regimul sancționator sever stabilit de legiuitor, dar și de modalitatea de comitere a faptei, respectiv el profitând de neputința victimei de a se apăra și de a-și exprima voința. Inculpatul a încercat să o violeze pe victimă, fără a ține seama că aceasta era doar un copil de 11 ani și prezenta și un handicap psihic, toate aceste împrejurări justificând menținerea stării de arest a inculpatului.

Nu în ultimul rând, Înalta Curte reține că inculpatul a fost condamnat, în primă instanță, de Tribunalul Bacău la pedeapsa de 7 ani închisoare, cauza aflându-se în prezent pe rolul Curții de Apel Bacău, pentru soluționarea apelului declarat de inculpat, fapt pentru care Înalta Curte apreciază că nu se impune în acest moment procesual punerea în libertate a inculpatului. Față de considerentele arătate, Înalta Curte urmează ca în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. să respingă, ca nefondat, recursul declarat de inculpat. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul J.B. împotriva încheierii din 23 decembrie 2009 a Curții de Apel Bacău, secția penală, cauze minori și familie, pronunțată în Dosarul nr. 59331/110/2009. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul M.J.L.C. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 6 ianuarie 2010.