ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1775/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

sentința nr. 291 din 7 noiembrie 2007, Curtea de Apel Timișoara,

secția contencios administrativ și fiscal, a

admis, în parte, acțiunea formulată de reclamanta P.V., în contradictoriu cu

pârâta Casa Județeană de Pensii Timiș, dispunând anularea adresei nr. 14438 din

1 august 2007 emisă

de pârâtă și obligarea

acesteia să emită pe numele reclamantei, în calitatea sa

de soție

supraviețuitoare a defunctului P.R., o hotărâre prin care să-i

recunoască drepturile stabilite de Legea nr.

189/2000, potrivit art. 1 lit. c), art. 2

alin. (l) și art. 3 din acest

act normativ.

De asemenea, ca o

chestiune prealabilă, instanța de fond a respins

excepția tardivității acțiunii, invocată de pârâtă prin întâmpinare,

reținând că,

față de data actului atacat de reclamantă, 1 august 2007,

acțiunea înregistrată la instanță la data de 9 august 2007 este formulată în

termen.

Pe fond, instanța de

judecată a reținut, în esență, că reclamanta a depus probe care demonstrează că

părinții soțului său P.R., decedat în prezent, s-au refugiat pe motive etnice

din Bucovina și s-au stabilit în raza județului Muscel, începând cu 28 iunie

1940, P.R. născându-se în perioada refugiului părinților săi, la data de 22

august 1941, în localitatea Racovița, raionul Pitești. Așa fiind, reține

instanța de fond, soțul reclamantei

a suferit toate

consecințele nefavorabile care au decurs din statutul de refugiat al părinților

săi, acestea răsfrângându-se nemijlocit și asupra sa iar reclamanta, în

calitate de soție supraviețuitoare, beneficiază de drepturile stabilite de

lege.

Împotriva acestei

soluții, considerând-o netemeinică și nelegală, a declarat recurs pârâta Casa

Județeană de Pensii Timiș, invocând prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

În motivarea

recursului, pârâta vizează două aspecte:

-

respingerea greșită a excepției tardivității

acțiunii, arătând că, față de hotărârea nr. 10170 din 2 aprilie 2007, prin care

reclamantei i-a fost respinsă cererea de acordare a drepturilor prevăzute de

lege, cererea de chemare în judecată este formulată tardiv;

- acordarea greșită a

drepturilor, față de împrejurarea că soțul reclamantei s-a născut după data

strămutării părinților săi; în acest sens, recurenta-pârâtă a invocat adresa

Ministerului Justiției nr. 72762/2005 și precizările emise de Casa Națională de

Pensii și alte drepturi de Asigurări Sociale, care exclud de la beneficiul

drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000 persoanele concepute după data

strămutării părinților lor.

Examinând

sentința atacată în raport cu actele și lucrările dosarului, cu

motivele invocate de recurentă, precum și cu

dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 304 C. proc.

civ., Curtea constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta în

continuare.

Cu privire la

excepția tardivității formulării acțiunii, se va reține că este neîntemeiată,

instanța de fond în mod corect respingând-o, față de

împrejurarea că cererea de chemare în judecată a fost formulată în

termen, în raport cu data de 1 august 2008, când a fost emis de către pârâtă

răspunsul la cererea de revizuire formulată de reclamantă, în temeiul art. 10

din O.G.

nr. 105/1999.

Criticile recurentei

sunt, de asemenea, neîntemeiate și în ceea ce privește fondul cauzei.

Astfel, în

conformitate cu dispozițiile art. l lit. c) din O.G. nr. 105/1999 privind

acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate

în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive

etnice, cu modificările și completările ulterioare, de prevederile acestui act

normativ beneficiază persoana, cetățean român, care, în perioada sus

menționată, a avut de suferit

persecuții

etnice, în sensul că a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă

localitate.

Din conținutul

textului de lege menționat, rezultă că drepturile compensatorii se acordă

tuturor celor care, din motive etnice, au suferit persecuții în perioada

precizată, fără a se face distincție între persoanele care au fost efectiv

strămutate ori expulzate în altă localitate și cele care au fost nevoite să

trăiască în refugiu. Legiuitorul a urmărit, așadar, ca de aceste drepturi să se

bucure toate persoanele, cetățeni români, care au avut de suferit consecințele

persecuțiilor exercitate din motive etnice, în această categorie intrând, în

mod implicit, și copiii născuți în perioada refugiului,

aceștia împărtășind aceeași situație cu cea a părinților refugiați, al

căror statut

l-au dobândit.

În cauză, este

necontestat și rezultă din dovezile administrate că soțul intimatei-reclamante

s-a născut la data de 22 august 1941, după ce, în anul

1940, părinții săi se refugiaseră, din motive etnice, din Bucovina în

România.

Fiind născut în

perioada refugiului părinților săi, soțul intimatei-reclamante a împărtășit

situația părinților refugiați, suportând consecințele morale și materiale ale

refugiului care, începând cu data nașterii sale, s-au răsfrânt și asupra sa,

situație față de care, în mod corect a procedat instanța de fond obligând-o pe

pârâtă să-i recunoască reclamantei, în calitate de soție supraviețuitoare,

drepturile prevăzute de art. 3 din O.G. nr. 105/1999.

Adresa Ministerului

Justiției și precizările emise de Casa Națională de Pensii și alte drepturi de

Asigurări Sociale, invocate de recurenta-pârâtă, potrivit cărora, de

prevederile art. l lit. c) din O.G. nr. 105/1999 ar beneficia numai copiii

născuți în timpul călătoriei spre localitatea de refugiu sau concepuți înainte

de strămutare și născuți după strămutarea părinților, reprezintă punctul de

vedere al autorităților emitente, acesta neputând avea ca efect restrângerea

sferei de aplicare a unei legi.

Pentru

motivele arătate, recursul va fi respins ca nefondat, menținându-

se sentința criticată, ca fiind temeinică și

legală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge

recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Timiș împotriva sentinței nr. 291

din 7 noiembrie 2007 a Curții de Apel Timișoara, secția contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 6 mai 2008.