ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1775/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 291 din 7 noiembrie 2007, Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, a admis, în parte, acțiunea formulată de reclamanta P.V., în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Timiș, dispunând anularea adresei nr. 14438 din 1 august 2007 emisă de pârâtă și obligarea acesteia să emită pe numele reclamantei, în calitatea sa de soție supraviețuitoare a defunctului P.R., o hotărâre prin care să-i recunoască drepturile stabilite de Legea nr. 189/2000, potrivit art. 1 lit. c), art. 2 alin. (l) și art. 3 din acest act normativ. De asemenea, ca o chestiune prealabilă, instanța de fond a respins excepția tardivității acțiunii, invocată de pârâtă prin întâmpinare, reținând că, față de data actului atacat de reclamantă, 1 august 2007, acțiunea înregistrată la instanță la data de 9 august 2007 este formulată în termen.

Pe fond, instanța de judecată a reținut, în esență, că reclamanta a depus probe care demonstrează că părinții soțului său P.R., decedat în prezent, s-au refugiat pe motive etnice din Bucovina și s-au stabilit în raza județului Muscel, începând cu 28 iunie 1940, P.R. născându-se în perioada refugiului părinților săi, la data de 22 august 1941, în localitatea Racovița, raionul Pitești. Așa fiind, reține instanța de fond, soțul reclamantei a suferit toate consecințele nefavorabile care au decurs din statutul de refugiat al părinților săi, acestea răsfrângându-se nemijlocit și asupra sa iar reclamanta, în calitate de soție supraviețuitoare, beneficiază de drepturile stabilite de lege. Împotriva acestei soluții, considerând-o netemeinică și nelegală, a declarat recurs pârâta Casa Județeană de Pensii Timiș, invocând prevederile art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. În motivarea recursului, pârâta vizează două aspecte: - respingerea greșită a excepției tardivității acțiunii, arătând că, față de hotărârea nr. 10170 din 2 aprilie 2007, prin care reclamantei i-a fost respinsă cererea de acordare a drepturilor prevăzute de lege, cererea de chemare în judecată este formulată tardiv; - acordarea greșită a drepturilor, față de împrejurarea că soțul reclamantei s-a născut după data strămutării părinților săi; în acest sens, recurenta-pârâtă a invocat adresa Ministerului Justiției nr. 72762/2005 și precizările emise de Casa Națională de Pensii și alte drepturi de Asigurări Sociale, care exclud de la beneficiul drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000 persoanele concepute după data strămutării părinților lor.

Examinând sentința atacată în raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurentă, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 304 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta în continuare. Cu privire la excepția tardivității formulării acțiunii, se va reține că este neîntemeiată, instanța de fond în mod corect respingând-o, față de împrejurarea că cererea de chemare în judecată a fost formulată în termen, în raport cu data de 1 august 2008, când a fost emis de către pârâtă răspunsul la cererea de revizuire formulată de reclamantă, în temeiul art. 10 din O.G. nr. 105/1999. Criticile recurentei sunt, de asemenea, neîntemeiate și în ceea ce privește fondul cauzei.

Astfel, în conformitate cu dispozițiile art. l lit. c) din O.G. nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive etnice, cu modificările și completările ulterioare, de prevederile acestui act normativ beneficiază persoana, cetățean român, care, în perioada sus menționată, a avut de suferit persecuții etnice, în sensul că a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate. Din conținutul textului de lege menționat, rezultă că drepturile compensatorii se acordă tuturor celor care, din motive etnice, au suferit persecuții în perioada precizată, fără a se face distincție între persoanele care au fost efectiv strămutate ori expulzate în altă localitate și cele care au fost nevoite să trăiască în refugiu.

Legiuitorul a urmărit, așadar, ca de aceste drepturi să se bucure toate persoanele, cetățeni români, care au avut de suferit consecințele persecuțiilor exercitate din motive etnice, în această categorie intrând, în mod implicit, și copiii născuți în perioada refugiului, aceștia împărtășind aceeași situație cu cea a părinților refugiați, al căror statut l-au dobândit. În cauză, este necontestat și rezultă din dovezile administrate că soțul intimatei-reclamante s-a născut la data de 22 august 1941, după ce, în anul 1940, părinții săi se refugiaseră, din motive etnice, din Bucovina în România.

Fiind născut în perioada refugiului părinților săi, soțul intimatei-reclamante a împărtășit situația părinților refugiați, suportând consecințele morale și materiale ale refugiului care, începând cu data nașterii sale, s-au răsfrânt și asupra sa, situație față de care, în mod corect a procedat instanța de fond obligând-o pe pârâtă să-i recunoască reclamantei, în calitate de soție supraviețuitoare, drepturile prevăzute de art. 3 din O.G. nr. 105/1999. Adresa Ministerului Justiției și precizările emise de Casa Națională de Pensii și alte drepturi de Asigurări Sociale, invocate de recurenta-pârâtă, potrivit cărora, de prevederile art. l lit. c) din O.G. nr. 105/1999 ar beneficia numai copiii născuți în timpul călătoriei spre localitatea de refugiu sau concepuți înainte de strămutare și născuți după strămutarea părinților, reprezintă punctul de vedere al autorităților emitente, acesta neputând avea ca efect restrângerea sferei de aplicare a unei legi.

Pentru motivele arătate, recursul va fi respins ca nefondat, menținându- se sentința criticată, ca fiind temeinică și legală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Timiș împotriva sentinței nr. 291 din 7 noiembrie 2007 a Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 mai 2008.