ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1884/2009

Asupra recursului de

față

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

sentința penală nr. 6 din 3 februarie 2009, Tribunalul Teleorman a respins, ca

inadmisibilă, cererea formulată de condamnatul M.G.I., prin care a solicitat

revizuirea

sentinței penale nr. 50 din 27

aprilie 2007 a aceleiași instanțe.

S-a

reținut, în esență, că motivele invocate de revizuient, neadministrarea unor

probe de către instanțe, care i-ar fi putut dovedi nevinovăția, nu constituie

fapte sau împrejurări care nu au fost cunoscute de instanțe la soluționarea

cauzei, în sensul dispozițiilor art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., ci o

cerere de completare a probatoriului.

Curtea

de Apel București, secția a ll-a penală și pentru

cauze cu minori și familie, prin decizia penală nr. 64 A din 11 martie

2009, a respins, ca nefondat, apelul declarat de

condamnatul M.G.I.

Împotriva

acestei decizii, revizuientul condamnat a declarat recurs.

Recursul nu este fondat.

Din

examinarea lucrărilor și actelor dosarului, rezultă, într-adevăr, că în cauză

nu sunt incidente dispozițiile art. 394 lit. a) C. proc. pen., care ar impune

revizuirea sentinței penale atacate.

Din

economia textului de lege sus-menționat, rezultă că

hotărârile penale definitive pot fi supuse revizuirii, dacă sunt

întrunite cumulativ condițiile expres prevăzute de lege: faptele și

împrejurările

noi descoperite să nu fi fost cunoscute de instanță la

soluționarea cauzei și, respectiv, condiția ca aceste fapte și împrejurări noi

să fi condus la o soluție diametral opusă celei pronunțate, în situația în care

ar fi fost cunoscute de instanțe.

Or,

în cauză, împrejurările invocate de revizuient, neadministrarea unor probe în

apărarea sa, care îi puteau dovedi nevinovăția, reprezintă critici care au fost

invocate în cursul

judecării cauzei și au

fost avute în vedere de instanțe la soluționarea

cauzei, astfel că nu

sunt întrunite condițiile expres prevăzute de art. 394 C. proc. pen., care să

impună revizuirea sentinței atacate.

De

altfel, criticile invocate de revizuient fac referire la declarațiile unor

martori, avute în vedere de instanțe în cursul procesului penal și la

împrejurări care constituie apărări de fond, ceea ce echivalează cu o

solicitare de suplimentare a probatoriului administrat în cursul cercetării

judecătorești, aceasta fiind

inadmisibilă

în calea extraordinară de atac a revizuirii.

Pentru

aceste considerente, urmează ca recursul revizuientului condamnat M.G.I. să fie

respins, ca nefondat, cu obligarea acesteia la plata cheltuielilor judiciare

către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge,

ca nefondat, recursul declarat de recurentul revizuient condamnat M.G.I.

împotriva deciziei penale nr. 64 A din 11 martie 2009 a Curții de Apel

București, secția a ll-a penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Obligă recurentul revizuient condamnat la plata

sumei de 400 lei cu

titlul de cheltuieli judiciare către

stat, din care suma de 200 lei,

reprezentând

onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din

fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 21 mai 2009.