ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1884/2009

Asupra recursului de față În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 6 din 3 februarie 2009, Tribunalul Teleorman a respins, ca inadmisibilă, cererea formulată de condamnatul M.G.I., prin care a solicitat revizuirea sentinței penale nr. 50 din 27 aprilie 2007 a aceleiași instanțe. S-a reținut, în esență, că motivele invocate de revizuient, neadministrarea unor probe de către instanțe, care i-ar fi putut dovedi nevinovăția, nu constituie fapte sau împrejurări care nu au fost cunoscute de instanțe la soluționarea cauzei, în sensul dispozițiilor art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., ci o cerere de completare a probatoriului. Curtea de Apel București, secția a ll-a penală și pentru cauze cu minori și familie, prin decizia penală nr. 64 A din 11 martie 2009, a respins, ca nefondat, apelul declarat de condamnatul M.G.I.

Împotriva acestei decizii, revizuientul condamnat a declarat recurs. Recursul nu este fondat. Din examinarea lucrărilor și actelor dosarului, rezultă, într-adevăr, că în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 394 lit. a) C. proc. pen., care ar impune revizuirea sentinței penale atacate. Din economia textului de lege sus-menționat, rezultă că hotărârile penale definitive pot fi supuse revizuirii, dacă sunt întrunite cumulativ condițiile expres prevăzute de lege: faptele și împrejurările noi descoperite să nu fi fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei și, respectiv, condiția ca aceste fapte și împrejurări noi să fi condus la o soluție diametral opusă celei pronunțate, în situația în care ar fi fost cunoscute de instanțe.

Or, în cauză, împrejurările invocate de revizuient, neadministrarea unor probe în apărarea sa, care îi puteau dovedi nevinovăția, reprezintă critici care au fost invocate în cursul judecării cauzei și au fost avute în vedere de instanțe la soluționarea cauzei, astfel că nu sunt întrunite condițiile expres prevăzute de art. 394 C. proc. pen., care să impună revizuirea sentinței atacate. De altfel, criticile invocate de revizuient fac referire la declarațiile unor martori, avute în vedere de instanțe în cursul procesului penal și la împrejurări care constituie apărări de fond, ceea ce echivalează cu o solicitare de suplimentare a probatoriului administrat în cursul cercetării judecătorești, aceasta fiind inadmisibilă în calea extraordinară de atac a revizuirii.

Pentru aceste considerente, urmează ca recursul revizuientului condamnat M.G.I. să fie respins, ca nefondat, cu obligarea acesteia la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul revizuient condamnat M.G.I. împotriva deciziei penale nr. 64 A din 11 martie 2009 a Curții de Apel București, secția a ll-a penală și pentru cauze cu minori și de familie. Obligă recurentul revizuient condamnat la plata sumei de 400 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 21 mai 2009.