ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2285/2010

Asupra cererii de revizuire de față în baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 63 din 29 ianuarie 2010, Tribunalul București, secția a II-a penală, a respins, ca inadmisibilă, cererea formulată de condamnatul P.F., prin care a solicitat revizuirea Sentinței penale nr. 353 din 29 martie 2006 a aceleiași instanțe, rămasă definitivă prin neapelare. S-a reținut, în esență, că motivele invocate de revizuent, respectiv administrarea unor probe care să stabilească încadrarea juridică și reindividualizarea pedepsei nu se încadrează în cazurile expres și limitativ prevăzute de art. 394 C. proc. pen.. Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și familie, prin Decizia penală nr. 69/A din 18 martie 2010, a respins, ca nefondat, apelul declarat de condamnatul P.F.

Împotriva acestei decizii, revizuentul condamnat a declarat recurs. Recursul nu este fondat. Din examinarea lucrărilor și actelor dosarului, rezultă, într-adevăr, că în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 394 lit. a) C. proc. pen. și nici celelalte cazuri de revizuire prevăzute de același text de lege, care ar impune revizuirea sentinței penale atacate. Din economia textului de lege sus-menționat, rezultă că hotărârile penale definitive pot fi supuse revizuirii, dacă sunt întrunite cumulativ condițiile expres prevăzute de lege: faptele și împrejurările noi descoperite să nu fi fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei și, respectiv, condiția ca aceste fapte și împrejurări noi să fi condus la o soluție diametral opusă celei pronunțate, în situația în care ar fi fost cunoscute de instanțe.

Or, în cauză, împrejurările invocate de revizuent - neadministrarea unor probe în vederea schimbării încadrării juridice a faptei și, pe cale de consecință, reducerea pedepsei - reprezintă critici care au fost invocate în cursul judecării cauzei și au fost avute în vedere de instanțe la soluționarea cauzei, astfel că nu sunt întrunite condițiile expres prevăzute de art. 394 C. proc. pen., care să impună revizuirea sentinței atacate. De altfel, criticile invocate de revizuent constituie apărări de fond, ceea ce echivalează cu o solicitare de suplimentare a probatoriului administrat în cursul cercetării judecătorești, aceasta fiind inadmisibilă în calea extraordinară de atac a revizuirii. Pentru aceste considerente, urmează ca recursul revizuentului condamnat P.F.

să fie respins, ca nefondat, cu obligarea acesteia la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul revizuent P.F. împotriva Deciziei penale nr. 69/A din 18 martie 2010 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie. Obligă recurentul revizuent la plata sumei de 300 RON cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 10 iunie 2010.