ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2285/2010

Asupra cererii de

revizuire de față în baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 63 din 29 ianuarie

2010, Tribunalul București, secția a II-a penală, a respins, ca inadmisibilă,

cererea formulată de condamnatul P.F., prin care a solicitat revizuirea

Sentinței penale nr. 353 din 29 martie 2006 a aceleiași instanțe, rămasă

definitivă prin neapelare.

S-a reținut, în

esență, că motivele invocate de revizuent, respectiv administrarea unor probe

care să stabilească încadrarea juridică și reindividualizarea pedepsei nu se

încadrează în cazurile expres și limitativ prevăzute de art. 394 C. proc. pen..

Curtea de Apel

București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și familie, prin

Decizia penală nr. 69/A din 18 martie 2010, a respins, ca nefondat, apelul

declarat de condamnatul P.F.

Împotriva acestei

decizii, revizuentul condamnat a declarat recurs.

Recursul nu este

fondat.

Din examinarea

lucrărilor și actelor dosarului, rezultă, într-adevăr, că în cauză nu sunt

incidente dispozițiile art. 394 lit. a) C. proc. pen. și nici celelalte cazuri

de revizuire prevăzute de același text de lege, care ar impune revizuirea

sentinței penale atacate.

Din economia textului de lege sus-menționat, rezultă

că hotărârile penale definitive pot fi supuse revizuirii, dacă sunt întrunite

cumulativ condițiile expres prevăzute de lege: faptele și împrejurările noi

descoperite să nu fi fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei și,

respectiv, condiția ca aceste fapte și împrejurări noi să fi condus la o

soluție diametral opusă celei pronunțate, în situația în care ar fi fost

cunoscute de instanțe.

Or, în cauză,

împrejurările invocate de revizuent - neadministrarea unor probe în vederea

schimbării încadrării juridice a faptei și, pe cale de consecință, reducerea

pedepsei - reprezintă critici care au fost invocate în cursul judecării cauzei

și au fost avute în vedere de instanțe la soluționarea cauzei, astfel că nu

sunt întrunite condițiile expres prevăzute de art. 394 C. proc. pen., care să

impună revizuirea sentinței atacate.

De altfel, criticile

invocate de revizuent constituie apărări de fond, ceea ce echivalează cu o

solicitare de suplimentare a probatoriului administrat în cursul cercetării

judecătorești, aceasta fiind inadmisibilă în calea extraordinară de atac a

revizuirii.

Pentru aceste

considerente, urmează ca recursul revizuentului condamnat P.F. să fie respins,

ca nefondat, cu obligarea acesteia la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de recurentul revizuent P.F. împotriva Deciziei

penale nr. 69/A din 18 martie 2010 a Curții de Apel București, secția a II-a

penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Obligă recurentul

revizuent la plata sumei de 300 RON cu titlul de cheltuieli judiciare către

stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat

din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 10 iunie 2010.