ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4342/2010

Asupra cauzei penale

de față, în baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 384 din 11 mai 2010,

Tribunalul București, secția a II-a penală, a respins ca inadmisibilă cererea

de revizuire formulată de revizuentul Ș.D.D. împotriva Deciziei penale nr. 2811

din 19 august 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală.

Pentru a pronunța

această hotărâre, Tribunalul București, secția a II-a penală, a reținut că prin

Sentința penală nr. 330/2009 a aceleiași instanțe, definitivă prin Decizia

penală nr. 2811/2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, revizuentul a fost

condamnat la pedeapsa de 15 ani închisoare cu executare în regim de detenție

pentru infracțiunea de omor calificat împotriva victimei C.C., precum și că

odată cu judecarea cauzei, atât în fond, cât și în căile de recurs, instanțele

au analizat apărările condamnatului cu privire la participația acestuia la

comiterea faptei, sens în care au fost audiați martorii oculari, persoane a

căror ascultare a fost solicitată prin cererea de revizuire.

S-a concluzionat că

revizuentul nu invocă fapte și împrejurări noi în sensul art. 394 alin. (1)

lit. a) C. proc. pen., dorind, în realitate, ca pe calea revizuirii să

realizeze o prelungire a probatoriului administrat în cauză.

Împotriva acestei

hotărâri a declarat apel revizuentul, cale de atac ce a fost respinsă, ca nefondată,

prin Decizia penală nr. 170/A/2010 a Curții de Apel București, secția a II-a

penală pentru cauze cu minori și de familie, întrucât motivul invocat în

cuprinsul cererii de revizuire a fost deja examinat de prima instanță și

instanțele de control judiciar care au fost învestite cu judecarea fondului,

ocazie cu care au fost audiate și persoanele indicate de condamnat, și ca atare

nu au fost descoperite fapte sau împrejurări noi în sensul normei procesuale

penale.

Decizia dată în apel

a fost atacată cu recurs de către revizuentul Ș.D.D., care a arătat oral că nu

au fost audiați în cauză toți martorii.

Examinând hotărârea

atacată prin prisma criticilor invocate și a cazului de casare în care se

încadrează formal, Înalta Curte apreciază recursul ca nefondat, pentru

următoarele considerente:

Revizuirea este o

cale extraordinară de atac, astfel că, în mod firesc, nu poate fi promovată

decât în cazurile expres și limitativ prevăzute de art. 394 C. proc. pen. și

numai în condițiile prevăzute de lege (cu referire la termenul de introducere a

cererii de revizuire, persoanele ce pot solicita revizuirea etc).

În cauză,

petentul-condamnat și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 394 alin. (1)

lit. a) C. proc. pen., invocând nevinovăția sa, împrejurare ce ar rezulta din

reaudierea martorilor oculari.

Înalta Curte constată

că prevederile art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. pot fi invocate atunci

când s-au descoperit fapte sau împrejurări necunoscute de instanță la

soluționarea cauzei și doar dacă pe baza acestora se poate dovedi netemeinicia

hotărârii de achitare, de încetare a procesului penal ori de condamnare

(conform alin. (2) al aceluiași articol).

În speță, aspectele

ce țin de stabilirea vinovăției ori nevinovăției sunt chestiuni de fond, ce au

fost examinate și soluționate cu autoritate de lucru judecat de instanța care a

pronunțat condamnarea revizuentului Ș.D.D.; ca atare, acestea nu mai pot fi

repuse în discuție la acest moment.

De altfel, aceste

temeiuri de fapt pentru care se solicită revizuirea nu au caracter de noutate,

ci constituie doar o reiterare a susținerilor deja învederate de condamnat în

cursul soluționării în fond a cauzei, susțineri ce au fost analizate și

respinse motivat de instanțele competente. De altfel, însuși revizuentul admite

implicit acest lucru atunci când susține în cuprinsul cererii de revizuire că

organele judiciare care l-au condamnat au refuzat să creadă pe baza probei

testimoniale administrate că o altă persoană e autorul infracțiunii de omor

calificat.

Pe de altă parte, așa

cum s-a arătat, nu este suficient ca faptele sau împrejurările relevate să fi

fost necunoscute instanței care a pronunțat hotărârea a cărei revizuire se

cere, ci trebuie ca acestea să poată conduce la pronunțarea unei soluții

contrarii.

Prin urmare, toate aspectele

invocate de revizuent, neputând servi la dovedirea netemeiniciei hotărârii de

condamnare, nu se încadrează în dispozițiile art. 394 alin. (1) lit. a) C.

proc. pen.

Față de cele

reținute, în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Curtea

va respinge ca nefondat recursul formulat de revizuentul Ș.D.D.

Văzând și

dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurentul la

cheltuieli judiciare către stat, căruia îi incumbă culpa procesuală a

exercitării unei căi de atac care nu e prevăzută de lege.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de recurentul-revizuent Ș.D.D. împotriva Deciziei

penale nr. 170/A din 12 iulie 2010 a Curții de Apel București, secția a II-a

penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Obligă

recurentul-revizuent la plata sumei de 400 RON, cu titlul de cheltuieli

judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul

apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință

publică, azi 02 decembrie 2010.