ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4342/2010

Asupra cauzei penale de față, în baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 384 din 11 mai 2010, Tribunalul București, secția a II-a penală, a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuentul Ș.D.D. împotriva Deciziei penale nr. 2811 din 19 august 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală.

Pentru a pronunța această hotărâre, Tribunalul București, secția a II-a penală, a reținut că prin Sentința penală nr. 330/2009 a aceleiași instanțe, definitivă prin Decizia penală nr. 2811/2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, revizuentul a fost condamnat la pedeapsa de 15 ani închisoare cu executare în regim de detenție pentru infracțiunea de omor calificat împotriva victimei C.C., precum și că odată cu judecarea cauzei, atât în fond, cât și în căile de recurs, instanțele au analizat apărările condamnatului cu privire la participația acestuia la comiterea faptei, sens în care au fost audiați martorii oculari, persoane a căror ascultare a fost solicitată prin cererea de revizuire. S-a concluzionat că revizuentul nu invocă fapte și împrejurări noi în sensul art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc.

pen., dorind, în realitate, ca pe calea revizuirii să realizeze o prelungire a probatoriului administrat în cauză. Împotriva acestei hotărâri a declarat apel revizuentul, cale de atac ce a fost respinsă, ca nefondată, prin Decizia penală nr. 170/A/2010 a Curții de Apel București, secția a II-a penală pentru cauze cu minori și de familie, întrucât motivul invocat în cuprinsul cererii de revizuire a fost deja examinat de prima instanță și instanțele de control judiciar care au fost învestite cu judecarea fondului, ocazie cu care au fost audiate și persoanele indicate de condamnat, și ca atare nu au fost descoperite fapte sau împrejurări noi în sensul normei procesuale penale. Decizia dată în apel a fost atacată cu recurs de către revizuentul Ș.D.D., care a arătat oral că nu au fost audiați în cauză toți martorii.

Examinând hotărârea atacată prin prisma criticilor invocate și a cazului de casare în care se încadrează formal, Înalta Curte apreciază recursul ca nefondat, pentru următoarele considerente: Revizuirea este o cale extraordinară de atac, astfel că, în mod firesc, nu poate fi promovată decât în cazurile expres și limitativ prevăzute de art. 394 C. proc. pen. și numai în condițiile prevăzute de lege (cu referire la termenul de introducere a cererii de revizuire, persoanele ce pot solicita revizuirea etc). În cauză, petentul-condamnat și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., invocând nevinovăția sa, împrejurare ce ar rezulta din reaudierea martorilor oculari.

Înalta Curte constată că prevederile art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. pot fi invocate atunci când s-au descoperit fapte sau împrejurări necunoscute de instanță la soluționarea cauzei și doar dacă pe baza acestora se poate dovedi netemeinicia hotărârii de achitare, de încetare a procesului penal ori de condamnare (conform alin. (2) al aceluiași articol). În speță, aspectele ce țin de stabilirea vinovăției ori nevinovăției sunt chestiuni de fond, ce au fost examinate și soluționate cu autoritate de lucru judecat de instanța care a pronunțat condamnarea revizuentului Ș.D.D.; ca atare, acestea nu mai pot fi repuse în discuție la acest moment. De altfel, aceste temeiuri de fapt pentru care se solicită revizuirea nu au caracter de noutate, ci constituie doar o reiterare a susținerilor deja învederate de condamnat în cursul soluționării în fond a cauzei, susțineri ce au fost analizate și respinse motivat de instanțele competente.

De altfel, însuși revizuentul admite implicit acest lucru atunci când susține în cuprinsul cererii de revizuire că organele judiciare care l-au condamnat au refuzat să creadă pe baza probei testimoniale administrate că o altă persoană e autorul infracțiunii de omor calificat. Pe de altă parte, așa cum s-a arătat, nu este suficient ca faptele sau împrejurările relevate să fi fost necunoscute instanței care a pronunțat hotărârea a cărei revizuire se cere, ci trebuie ca acestea să poată conduce la pronunțarea unei soluții contrarii. Prin urmare, toate aspectele invocate de revizuent, neputând servi la dovedirea netemeiniciei hotărârii de condamnare, nu se încadrează în dispozițiile art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc.

pen. Față de cele reținute, în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Curtea va respinge ca nefondat recursul formulat de revizuentul Ș.D.D. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurentul la cheltuieli judiciare către stat, căruia îi incumbă culpa procesuală a exercitării unei căi de atac care nu e prevăzută de lege.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul-revizuent Ș.D.D. împotriva Deciziei penale nr. 170/A din 12 iulie 2010 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie. Obligă recurentul-revizuent la plata sumei de 400 RON, cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Pronunțată în ședință publică, azi 02 decembrie 2010.