ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2866/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea introdusă la data de 12 decembrie 2006,

R.C., D.R., G.B., T.C. și N.D.C. au chemat în judecată D.N.A. din cadrul Parchetului

de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, pe O.G. și H.B. solicitând:

- anularea rezoluției nr. 1258/II/2006

din 23 noiembrie 2006, emisă în dosarul de urmărire penală nr. 29/P/2005;

- recunoașterea dreptului de

a desemna un apărător care să asiste la efectuarea oricărui act de urmărire

penală în acel dosar și nu numai a celor care implică audierea sau prezența

lor;

- anularea actelor de

urmărire penală ulterioare cererii, efectuate cu încălcarea drepturilor și

intereselor lor și în baza unui refuz nejustificat de soluționare a cererilor,

prin exercitarea excesului de putere.

În motivarea acțiunii

reclamanții au arătat că în temeiul art. 2 alin. (2) din Legea nr. 51/1995, art.

24 alin. (1), (2) din Constituția României, art. 6 și art. 171 – art. 174 C.

proc. pen. au solicitat să li se aducă la cunoștința prealabilă, efectuarea

oricărui act de urmărire penală care îi vizează pe învinuiții din cauză, precum

și datele stabilite pentru administrarea probelor.

Organul de urmărire penală

nu s-a pronunțat însă, cu privire la cererea respectivă și a efectuat acte de

urmărire penală fără a-i încunoștiința.

În opinia lor, atitudinea

autorității publice pârâte constituie un refuz nejustificat, manifestat prin

exprimarea explicită, cu exces de putere a voinței de a nu rezolva cererea,

motiv pentru care au formulat plângere, soluționată prin rezoluția atacată, ce

constituie actul prin care s-a rezolvat plângerea prealabilă.

Curtea de Apel Constanța, secția

comercială, maritimă și fluvială de contencios administrativ și fiscal, prin

sentința civilă nr. 9/CA din 9 ianuarie 2008 a admis excepția invocată de

pârâta D.N.A. și pe cele de consecință a respins acțiunea ca inadmisibilă.

Instanța a reținut că actele

emise de procuror în timpul urmăririi penale sunt acte de procedură penală care

se circumscriu normelor juridice speciale prevăzute de dreptul procesual penal.

Este vorba de acte ce nu

intră în sfera noțiunii de act administrativ, așa cum a fost definit de art. 2 lit.

c) din Legea nr. 554/2004 și prin urmare, reclamanții nu au deschisă calea

prevăzută de această lege pentru a solicita modificarea sau desființarea lor.

Împotriva acestei sentințe

reclamanții au declarat recurs.

Ei au susținut că în mod

greșit prima instanță a admis excepția invocată în cauză, deoarece dispozițiile

art. 5 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 nu sunt aplicabile, de vreme ce pentru

modificarea sau desființarea rezoluției procurorului, prin lege organică nu s-a

reglementat o altă procedură judiciară, în sensul soluționării conflictului de

către o altă instanță decât cea de contencios administrativ, respectiv de către

o instanță competentă în cadrul unei proceduri judiciare penale.

Critica nu este întemeiată.

Așa cum s-a arătat cu

prilejul expunerii rezumative a conținutului acțiunii introduse de R.C., D.R.,

G.B., T.C. și N.D.C., obiectul acesteia îl constituie cererea reclamanților

pentru anularea unei rezoluții emisă de procuror în dosarul de urmărire penală nr.

29/P/2005, prin care s-a respins petiția apărătorului lor formulată în vederea

aducerii la cunoștință a oricărui act de urmărire penală care îi vizează și a

datelor fixate în vederea administrării probelor.

Rezoluția procurorului nu

are însă, natura juridică a unui act administrativ, astfel cum este definit prin

dispozițiile art. 2 lit. c) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004

și supus controlului judecătoresc reglementat de această lege.

Potrivit art. 5 alin. (2)

din lege nu pot fi atacate pe calea contenciosului administrativ, actele

administrative pentru modificarea sau desființarea cărora se prevede, prin lege

organică, o altă procedură judiciară.

Ținând seama de aceste norme

juridice și întrucât în conformitate cu prevederile art. 278 C. proc. pen.,

împotriva măsurilor și actelor efectuate de procuror se poate formula plângere

la procurorul ierarhic superior, fără temei se susține în recurs că acțiunea

reclamanților era admisibilă.

Admițând așadar, excepția

invocată de pârâta D.N.A. și respingând acțiunea reclamanților ca inadmisibilă,

Curtea de Apel a pronunțat o hotărâre cu respectarea legii, ce urmează a fi

menținută prin respingerea recursului ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de R.C., D.R., G.B., T.C. și N.D.C. împotriva sentinței civile nr. 9/CA din 9

ianuarie 2008 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și

fluvială de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 16 septembrie 2008.