ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție

Sursă originală

ÎCCJ 08.04.2009

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1296/2009

HOTĂRÂRE

08.04.2009

CAMERĂ

penal

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2009
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1296/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)

Asupra recursului de față:

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Prin sentința penală nr. 529 din 3 octombrie 2008 a Tribunalului Giurgiu s-a r

espins, ca nefondată cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei, cerere formulată de inculpat, din infracțiunea prev. și ped. de art. 20 C. pen. rap. la art. 174 alin. (1), art. 175 lit. i), art. 176 lit. a) C. pen. în infracțiunea prev. și ped. de art. 182 alin. (2) C. pen.

A respins, ca nefondată cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei, cerere formulată de inculpat, din infracțiunea prev. și ped. de art. 197 alin. (1) și (3) teza C. pen. în infracțiunea prev. și ped. de art. 20 C. pen. raportat la art. 197 alin. (1), și (3) C. pen.

A respins, ca nefondată cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei, cerere formulată de inculpat, din infracțiunile prev. și ped. de art. 20 C. pen. rap. la art. 174 alin. (1), art. 175 lit. i), art. 176 lit. a) C. pen și prev. și ped. de art. 197 alin. (1) și (3) teza I C. pen. în infracțiunea prev. și ped. de art. 20 C. pen. raportat la art. 197 alin. (1), (2) și (3) C. pen.

A respins ca nefondată cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei, cerere formulată de inculpat, din infracțiunea prev. și ped. de art.

C. pen. raportat la art. 174 alin. (1), 175 lit. i), art. 176 lit. a) C. pen

în

infracțiunea prev. și ped. de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 alin. (1) C. pen.

În baza art.

C. pen. rap. la art. 174 alin. (1), art. 175 lit. i), art. 176 lit. a) C. pen. a condamnat pe inculpatul G.l.G.C. la o pedeapsă de 10 ( zece) ani închisoare pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de omor deosebit de grav și 7 ( șapte) ani interzicerea drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a), b) C. pen.

În baza art. 197 alin. (1) și (3) teza I C. pen. a condamnat pe același inculpat la o pedeapsă de 20 ( douăzeci) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de viol și 7 ( șapte) interzicerea drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a), b) C. pen.

În baza art. 33 lit. a) – art. 34 lit. b) C. pen. inculpatul a executat pedeapsa cea mai grea de 20 ( douăzeci) ani închisoare.

În baza art. 88 C. pen. a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și arestării preventive de la 23 iunie 2007 la zi.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen. a menținut starea de arest a inculpatului.

În baza art. 17 C. proc. pen. a obligat inculpatul să plătească părții vătămate minore T.A.S. suma de 10.000 lei cu titlu de daune morale.

A admis acțiunea civilă formulată de Spitalul Clinic de Urgență pentru Copii M.S.C. București.

A obligat inculpatul să plătească părții civile Spitalul Clinic de urgență pentru Copii M.S.C. București suma de 766 lei cheltuieli de spitalizare plus dobânda legală de la data rămânerii definitive a prezentei sentințe și până la achitarea integrală a debitului.

În baza art. 118 lit. b) C. penal a confiscat de la inculpat o șurubelniță având lungimea totală de 17 cm, lungimea mânerului 7 cm, lungimea tijei 10 cm, mânerul fiind din plastic incolor, cu trei laturi colorate în albastru, șurubelniță ce a fost ridicată conform procesului verbal din 23 iunie 2007 încheiat de organele de poliție și care se află la camera de corpuri delicte a Tribunalului Giurgiu.

A dispus restituirea către partea vătămată minoră T.A.S. a următoarelor bunuri: o pereche de papuci de copil, de culoare roz, o agrafă de păr metalică acoperită cu plastic de culoare roșie și o cordeluță de păr din material textil de culoare mov, ce au fost ridicate conform procesului verbal din 23 iunie 2007 încheiat de organele de poliție și care se află la camera de corpuri delicte a Tribunalului Giurgiu.

În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen. a obligat inculpatul să plătească statului suma de 950 cheltuielile judiciare.

S-a reținut că

prin rechizitoriul din 13 noiembrie 2007 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Giurgiu, rechizitoriu înregistrat pe rolul acestei instanțe la data de 14 noiembrie 2007 sub nr. 2364/122/2007, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest a inculpatului G.I.G.C., pentru săvârșirea infracțiunii prev. și ped. de art. 20 C. pen. rap. la art. 174 alin. (1), art. 175 lit. i), art. 176 lit. a) C. pen. și art. 197 alin. (1) și (3) teza I C. pen. cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

Din cuprinsul materialului probator administrat în cursul urmăririi penale s-a reținut următoarea situație de fapt:

În ziua de 23 iunie 2007, în jurul orelor 13,00 partea vătămată se afla urcată într-un măr, pe marginea șoselei și culegea mere, pe care le punea într-o pungă din material plastic, când sub pom a apărut inculpatul, pe care l-a recunoscut din fotografie și a aflat că se numește G.I.G.C., care i s-a adresat cu cuvintele „dă-te jos din pom”, spunându-i să meargă la el. în timp ce inculpatul se deplasa spre vagonul abandonat pe marginea drumului, la cea 2 - 3 m de pomul din care minora culegea mere, partea vătămată l-a urmat, întrucât îl cunoștea, iar când a ajuns în spatele vagonului, inculpatul a tras-o de mână și a dus-o într-un loc unde vegetația era mai înaltă, a scos din sacoșă o șurubelniță și un briceag cu buton, a tăiat-o în zona gâtului cu briceagul, iar cu șurubelnița o înțepa și trăgea înspre în sus, rupându-i pielea, în timp ce minora se afla cu fața în jos, ținându-se de iarbă.

În timp ce minora se afla culcată în iarbă inculpatul i-a tras chilotul în jos după care i-a introdus penisul în anus.

Din declarația martorei B.M. rezultă că, în ziua de 23 iunie 2007, în jurul orei 13,30, a venit la ea acasă vecina sa T.J.I., cu fiica sa T.A.S. și a rugat-o să dea telefon la salvare. Martora a declarat că a văzut că minora era plină de sânge și întrebând-o ce s-a întâmplat, aceasta i-a spus că a fost bătută de un vecin Claudiu, pe care îl cunoaște și știe că se numește G.I.G.C.

Deși, inculpatul a participat la cercetarea la fața locului și a indicat locul unde a agresat-o fizic și apoi sexual pe minoră, această poziție de recunoaștere a comiterii faptelor adoptând-o și cu ocazia audierii sale la parchet, în prezența avocatului, ulterior a revenit și a declarat că a încercat să introducă penisul prin chilot.

În cauză a fost dispusă o expertiză medico - legală psihiatrică, care a concluzionat că inculpatul prezintă tulburări de personalitate de tip instabil - impulsiv, păstrează capacitatea psihică de apreciere critică a conținutului și consecințelor faptelor sale, păstrând discernământul în raport cu fapta.

În urma agresiunii la care a fost supusă minora, aceasta a suferit leziuni ce i-au pus viața în primejdie, prin înțepături repetate cu o șurubelniță, smulgându-i pielea spre în sus.

Fiind audiat, inculpatul a avut o atitudine ambiguă, la primele audieri, în prezența avocatului, recunoscând în totalitate faptele săvârșite, ulterior schimbându-și declarația în sensul că a relatat că a încercat să penetreze anusul minorei cu penisul, prin chilot, iar cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală nu a mai menținut nici o declarație, afirmând că a găsit-o pe minoră căzută și plină de sânge, iar el a ajutat-o să se ridice și să meargă acasă, susținerile inculpatului fiind infirmate de declarațiile minorei, ale martorilor, cât și de faptul că a participat la cercetarea la fața locului și a indicat locul în care se găsea șurubelnița, corp delict.

Față de inculpat G.I.G.C. s-a dispus luarea măsurii arestării preventive prin încheierea nr. 11 din 24 iunie 2007 a Tribunalului Giurgiu, pe o durată de 29 de zile, începând cu data de 24 iunie 2007 și până la data de 22 iulie 2007, emițându-se mandatul de arestare preventivă nr. 15/UP din 24 iunie 2007.

În faza cercetării judecătorești a fost audiat inculpatul G.I.G.C., partea vătămată T.A.S., precum și martorii B.L.M., D.S., B.G., P.G. și G.I.T.

Prin declarația dată în instanță inculpatul G.I.G.C. a arătat că nu se face vinovat de comiterea faptelor reținute în sarcina sa prin actul de sesizare a instanței, respectiv nu a vrut să omoare partea vătămată, însă a vrut să o violeze pe aceasta, dar nu s-a consumat actul sexual deoarece s-a gândit că este un copil.

În ceea ce privește susținerea părții vătămate și anume că ar fi înțepat-o cu un cuțit în zona gâtului și în spate, inculpatul a declarat că nu este adevărată, el nu a înțepat partea vătămată nici cu șurubelnița, însă asupra sa avea o șurubelniță deoarece fusese la o femeie si îi reparase un telefon.

Că, atunci când organele de politie au găsit șurubelnița asupra sa, a fost sfătuit de către polițiști să arunce șurubelnița ca să poată să închidă dosarul și că nu-și poate explica leziunile pe care partea vătămată le-a prezentat la data examinării sale medicale, însă știe că în acest dosar s-au băgat bani mulți de foarte multe persoane, unele chiar sus puse ca să îl facă să închidă gura cu privire la lucrurile pe care le-a văzut și despre care nu poate să vorbească în instanță. Totodată a învederat că nici urmele de spermă nu-i aparțin, acestea fiind ale altei persoane.

Prin declarație, inculpatul a mai arătat că a trecut prin zona pe unde se afla partea vătămată, la cules de mere, deoarece pe acolo trebuia să meargă la femeia la care muncea și că declarația dată la parchet a fost dată sub amenințare deoarece părinții săi primiseră pe telefoanele mobile mesaje de amenințare, mesaje cu privire la care nu știe de unde proveneau.

În ceea ce privește declarațiile pe care le-a dat la organele de politie și acestea au fost date sub amenințare, polițistul dictându-i ceea ce trebuie să scrie, după care a semnat deoarece când era liber a primit mesaje de amenințare, chiar prin intermediul unor scrisori, pe care nu le mai ține, deoarece la sfârșitul scrisorii era sfătuit să le ardă și chiar așa a făcut.

Totodată, inculpatul a mai relatat că atunci când s-a făcut cercetarea la fața locului i se spuse de către polițiști cum să procedeze și că el nu a lovit deloc partea vătămată, nici cu palma, nici cu pumnul, între el și tatăl părți vătămate neexistând vreun conflict.

Prin declarația dată în instanță, partea vătămată T.A.S., a relatat că pe data de 23 iunie 2007, era împreună cu alte două fetițe și culegeau mere dintr-un pom situat lângă șoseaua principală.

Acolo a venit inculpatul care i-a spus să coboare din pom și să se ducă la el să-i dea o bomboană, iar după ce a coborât din pom s-a dus la inculpat la vagon. Când a ajuns la vagon inculpatul i-a întins o sacoșă după care a înțepat-o cu cuțitul la gât și apoi în șold cu o șurubelniță de 4 ori, inculpatul lovind-o o dată cu cuțitul și în spate, apoi de mai multe ori cu șurubelnița, după care inculpatul a strâns-o de gât, moment în care ea a țipat după ajutor.

Că, atunci când inculpatul o lovea cu șurubelnița ea a strigat după ajutor de două ori și i-a spus că o doare inima însă inculpatul i-a spus să tacă din gură, toate cele relatate întâmplându-se lângă un vagon abandonat, unde erau niște trestii, inculpatul trăgându-o după acestea, și-a desfăcut fermoarul de la pantaloni, după care s-a așezat pe ea.

Partea vătămată a mai relatat că îl cunoștea pe inculpat, și acesta o mai chema la el să-i dea câte o bombonică, inculpatul chemându-le și pe celelalte fetițe să le dea bomboane, fetițe ce erau și ele la măr, însă la un moment dat acele fetițe au plecat și ea a rămas cu inculpatul.

După ce inculpatul a fugit ea am plecat acasă unde i-a spus mamei cine o bătuse, indicându-l pe inculpat care nu i-a spus de ce o înțepa cu cuțitul și cu șurubelnița, în schimb solicitându-i de mai multe ori să tacă din gură, și o amenința că o omoară dacă nu stă.

Totodată, partea vătămată a învederat că nu se constituie parte civilă în cauză.

Martorul B.G. a relatat prin declarația dată în instanță, că în cursul anului 2007 inculpatul a muncit pentru el, venea o zi, două, după care se mai ducea în altă parte apoi se reîntorcea la el, și mama inculpatului îl ajuta la muncă.

Prin aceeași declarație martorul a mai precizat că a auzit la câteva zile după comiterea faptei că inculpatul ar fi amenințat minora și că și-ar fi bătut joc de ea.

Martorul P.G., prin declarația dată în faza cercetării judecătorești a arătat că lucra cu inculpatul la D.S. cu ziua și că s-au dus la muncă la D.S. pe la ora 7,00 și au plecat mai devreme de la aceasta deoarece era căldură mare, inculpatul lăsându-l la el acasă.

Prin declarație martorul a mai relatat că el nu trecea prin dreptul vagonului abandonat ca să ajungă la el acasă, aceasta deoarece el locuia pe o uliță, iar vagonul se afla pe șosea, mai exact la o distanță de 6 m de șosea, vagon ce se afla în acel loc de foarte mulți ani de zile.

Totodată, martorul a mai relatat că vagonul se afla pe terenul lui V.G., teren ce nu era îngrădit, dar se afla în localitate, casele aflându-se mai departe de acest teren.

Martora G.T., mama inculpatului a relatat că pe data de 23 iunie 2007 a lucrat împreună cu fiul său, ca zileri, la B.G., în fiecare zi având pauză de la 12,00 la orele 13,00, așa întâmplându-se și pe data de 23 iunie 2007, când a văzut partea vătămată urcată în pomul ce se afla în apropierea vagonului abandonat.

Când a ajuns acasă, a observat că inculpatul se afla deja în locuință în spatele casei, reparând un casetofon.

După ce a plecat de la muncă s-a dus mai întâi acasă și apoi la postul de poliție unde inculpatul dădea declarații. Cam la circa 2 ore după ce l-au luat pe inculpat, organele de poliție i-au arătat o șurubelniță și au întrebat-o dacă o recunoaște, răspunsul său fiind afirmativ, șurubelnița fiind cea din casă cu care lucra inculpatul la ceea ce repara el.

Martora B.L.M. prin declarația dată în instanță, a arătat că pe data de 23 iunie 2007, când s-a dus în spatele casei să dea apă la animale a auzit-o pe mama părții vătămate strigând-o disperată. Auzind strigătele mamei părții vătămate a lăsat găleata jos și s-a reîntors în fața casei să vadă ce se întâmplă, ocazie cu care a observat-o pe mama părții vătămate ce era în brațe cu fiica sa, plină de sânge, bătută, vânătă, desfigurată.

În continuarea declarației, martora a mai relatat că minora prezenta multiple înțepături pe corp, respectiv pe spate, pe gât, pe coapsă, motiv pentru care a sunat la salvare, după care mama părții vătămate s-a dus să se îmbrace iar ea a învelit-o pe fetiță într-un prosop

deoarece îi fusese scos tricoul și întrucât era conștientă a întrebat-o de două ori pe aceasta dacă a căzut din pom, la care minora i-a spus că nu iar atunci când a întrebat-o dacă a fost bătută aceasta i-a răspuns afirmativ, indicându-l și pe autor și anume Claudiu.

În ceea ce privește tricoul cu care era îmbrăcată partea vătămată, martora a relatat că era plin de sânge, mama minorei punându-l într-un lighean cu apă la spălat, însă, întrucât, între timp sosise salvarea, la spălat ea și l-a pus la soare să se usuce, iar la sosirea organelor de poliție l-a predat acestora după ce l-a pus într-o punguță.

Analizând întregul material probator administrat în cauză, tribunalul reține că în ziua de 23 iunie 2007, în jurul orelor 13

, în timp ce partea vătămată minoră în vârstă de 7 ani se afla într-un măr, pe marginea șoselei și culegea mere, a fost abordată de inculpatul G.I.G.C., care i-a solicitat minorei să coboare și să meargă cu el, lucru pe care partea vătămată l-a și făcut având în vedere că îl cunoștea pe inculpat, fiind consăteni, inculpatul trăgând-o de mână pe minoră, în spatele unui vagon abandonat, unde vegetația era mai înaltă, a scos din sacoșă a șurubelniță și un briceag și a tăiat-o pe minoră în zona gâtului cu briceagul, iar cu șurubelnița ce o avea asupra sa o înțepa, rupându-i pielea, timp în care partea vătămată se afla culcată în iarbă, cu fața în jos.

Totodată, tribunalul reține că la un moment dat, inculpatul i-a tras în jos chilotul părții vătămate, după care i-a introdus penisul în anus, acțiunile desfășurate de inculpat, provocându-i părții vătămate minore ( în vârstă de 7 ani), numeroase leziuni ( inculpatul aplicându-i părții vătămate 40 de lovituri cu șurubelnița) ce i-au pus acesteia viața în primejdie, minora fiind transportată la spital în stare de șoc traumatic complet.

În ceea ce privește cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei din tentativă la infracțiunea de omor deosebit de grav, faptă prev. și ped. de art. 20 C. pen., rap. la art. 174 alin. (1), 175 lit. i), art. 176 lit. a) C. pen., în infracțiunea de vătămare corporală gravă, faptă prev. și ped. de art. 182 alin. (2) C. pen., cerere formulată de inculpatul G.I.G.C., prin intermediul apărătorilor săi, tribunalul constată că este nefondată.

Pentru caracterizarea juridică a unei fapte ca tentativă la omor deosebit de grav sau ca vătămare corporală, relevante sunt împrejurările în care a fost comisă fapta, natura obiectului vulnerat cu care a fost lovită victima, intensitatea loviturii aplicate victimei, regiunea corpului în care a fost aplicată lovitura sau loviturile și consecințele cauzate victimei.

În speță, inculpatul aplicând părții vătămate, minoră în vârstă de 7 ani, T.A.S. două lovituri într-o zonă vitală a corpului și anume zona gâtului, zonă în care se află atât carotida, cât și vena jugulară, care în cazul în care ar fi secționate ar produce pierderi masive de sânge și în consecință decesul, cu un corp tăietor-înțepător, respectiv un briceag, obiect apt să producă leziuni masive și vitale, pe lângă cele două lovituri din zona gâtului, inculpatul aplicând părții vătămate alte 40 de înțepături cu o șurubelniță dispuse pe tot corpul, apoi consecințele faptei inculpatului, consecințe ce au fost extrem de grave, partea vătămată fiind transportată la spital în stare extrem de gravă, fiind în șoc hemoragie și traumatic complex conform actelor medicale aflate la dosar, tribunalul reține că inculpatul a urmărit nu numai vătămarea corporală a părții vătămate, ci uciderea ei, numai transportarea de urgență la spital și intervenția medicilor salvându-i părții vătămate viața, cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei apărând astfel ca nefondată și în consecință urmează a fi respinsă.

Nici cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei din infracțiunea de viol, faptă prev. și ped. de art. 197 alin. (1) și (3) C. pen., în tentativă la infracțiunea de viol, faptă prev și ped. de art. 20 C. pen., rap. la art. 197 alin. (1), (2), (3) C. pen., nu este întemeiată.

Tentativa la infracțiunea de viol există, atunci când inculpatul a folosit violența sau amenințări împotriva părții vătămate pentru a o constrânge pe aceasta la raport sexual, dar, datorită unor împrejurări independente de voința sa, nu a putut realiza acest raport.

Prin urmare, infracțiunea de viol se consumă în momentul în care este încălcată libertatea și inviolabilitatea sexuală a persoanei vătămate, prin realizarea raportului sexual cu ajutorul constrângerii sau profitând de imposibilitatea victimei de a se apăra sau de a-și exprima voința.

Or, în cauza de față, nu se poate vorbi de o tentativă de viol atâta vreme cât inculpatul a întreținut un raport sexual anal cu partea vătămată minoră, raportul

sexual fiind confirmat atât de partea vătămată prin declarațiile date

în

tot cursul procesului penal și chiar de inculpat

în

primele sale declarații ce i-au fost luate

în

cursul urmăririi penale, declarații asupra cărora a revenit ulterior însă

fără

nici o motivare temeinică.

Faptul că inculpatul a relatat în primele declarații adevărul este confirmat

numai de declarațiile părții vătămate minore dar și de raportul de expertiză medico-legală - examen ADN întocmit

în

cauză ce poartă nr. A15/9484/2007/23 noiembrie

2007

întocmit de I.N.M.L. M.M. București, precum și de raportul medico-legal

nr.

208/E/II din 23 iunie 2007 întocmit de S.M.L. Giurgiu.

Dovada faptului că raportul sexual a avut loc prin constrângerea și amenințarea părții vătămate minore, rezultă din cuprinsul declarațiilor acesteia date în cursul procesului penal, declarații prin care parte vătămată a relatat că inculpatul a înțepat-o cu cuțitul în gât de două ori, apoi cu o șurubelniță de nenumărate ori peste tot corpul, primele lovituri, după cele de la gât provocate de cuțit, fiindu-i aplicate în zona șoldului cu șurubelnița.

Prin declarațiile date partea vătămată minoră a mai relatat că a strigat după ajutor de mai multe ori, chiar spunându-i inculpatului să o lase în pace deoarece o doare inima, însă fără nici

rezultat, dimpotrivă inculpatul i-a spus să tacă din gură pentru că altfel o omoară.

Aspectele relatate de partea vătămată prin declarațiile date sunt confirmate de actele medicale aflate la dosar, acte medicale ce confirmă nu numai existența a numeroase leziuni pe corpul acesteia, produse cu obiect tăietor-înțepător, dar și dispunerea acestora în locurile de pe corp menționate de partea vătămată prin declarațiile date.

Nu în ultimul rând trebuie avute în vedere și declarațiile mamei părții vătămate, numita T.J.I., care a relatat la rândul său că fiica sa era plină de sânge pe tricou atunci când a venit acasă, aspect confirmat și de martora B.M., martoră care a precizat prin declarațiile date, că pe data de 23 iunie 2007, la ea acasă a sosit mama minorei împreună cu aceasta din urmă, rugând-o să dea un telefon la salvare, ocazie cu care a văzut-o pe minoră plină de sânge, declarațiile părții vătămate minore coroborându-se cu cele ale martorei susmenționate și ale mamei sale așa cum cer prevederile art. 75 C. proc. pen.

Referitor la cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei din infracțiunea prev.

și

ped. de art.

C. pen., rap. la art. 174 alin. (1), art. 175 lit.

i), art.

176 lit. a) C. pen., în infracțiunea prev. și ped. de art. 20 C. pen., rap. la art. 174 alin. (1) C. pen., tribunalul retine că nu este întemeiată.

Potrivit art. 175 lit. a) C. pen., omorul este deosebit de grav dacă este săvârșit prin cruzimi.

Omorul se consideră săvârșit prin cruzimi atunci când făptuitorul a conceput și executat fapta în așa fel încât a produs victimei suferințe mari, prelungite în timp, care depășesc cu mult suferințele inerente acțiunii de ucidere.

La aprecierea unui omor ca fiind săvârșit prin cruzime trebuie să se țină seama, de asemenea, de aspectul de ferocitate cu care făptuitorul a săvârșit omorul, trezind în conștiința celor din jur un sentiment de oroare.

Or, în speță, nu se poate susține că inculpatul nu a provocat minorei în vârstă de 7 ani suferințe mari, dimpotrivă aplicarea de către acesta minorei a nu mai puțin de 40 de înțepături cu o șurubelniță pe tot corpul, modalitatea de producere a leziunilor constând în înțepare urmată de tragerea șurubelniței înspre sus, ceea ce a dus la ruperea pielii și în consecință la provocarea de dureri cumplite, mai ales dată fiind și vârsta minorei (7 ani) când gradul de suportabilitate a durerii este mult mai scăzut, poate fi apreciată ca o cruzime, suferințele produse minorei fiind mari și prelungite în timp, dovadă și faptul că minora, așa după cum rezultă din declarațiile acesteia, i-a solicitat inculpatului să o lase în pace deoarece o doare inima.

Violența de care a dat dovadă inculpatul, minora ajungând la locuința părinților săi plină de sânge și în stare de șoc, stârnind în rândul micii comunități din care părțile din proces făceau parte, un sentiment de oroare dat fiind faptul că partea vătămată este un copil.

Potrivit art. 174 lit. i) C. pen., omorul este mult mai grav atunci când este săvârșit în public, noțiune ce are accepțiunea dată de art. 152 C. pen.

Potrivit art. 152 lit. a) C. pen., fapta se consideră săvârșită „în public” atunci când a fost comisă într-un loc care prin natura sau destinația lui este totdeauna accesibil publicului, chiar dacă nu este prezentă nici o persoană.

Faptul că vagonul abandonat, în apropierea căruia s-au comis faptele, este proprietatea privată a numitului V.G., teren ce este situat în localitate, nu are nici o relevanță sub aspectul încadrării faptei în prevederilor art. 175 lit. i) C. pen., atâta vreme cât acest teren nu era împrejmuit, conform declarației martorului P.G., era un teren lăsat în nelucrare, plin de lăstăriș, așa cum evidențiază și fotografiile judiciare făcute cu ocazia cercetării la fața locului, fiind accesibil în orice moment publicului, dovadă și faptul că inculpatul a putut să atragă minora pe acest teren unde a și comis infracțiunile.

Așa fiind, tribunalul urmează să respingă ca nefondată cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei, cerere formulată de inculpat, din infracțiunea prev. și ped. de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 alin. (1), art. 175 lit. i), art. 176 lit. a) C. pen în infracțiunea prev. și ped. de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 alin. (1) C. pen.

Nici cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei din infracțiunile prev. și ped. de art. 20 C. pen. rap. la art. 174 alin. (1), art. 175 lit. i), art. 176 lit. a) C. pen. și prev. și ped. de art. 197 alin. (1) și (3) teza I C. pen. în infracțiunea prev. și ped. de art. 20 C. pen. raportat la art. 197 alin. (1), (2) și (3) C. pen. nu este întemeiată.

Pentru caracterizarea juridică a unei fapte ca tentativă la omor deosebit de grav, relevante sunt împrejurările în care a fost comisă fapta, natura obiectului vulnerat cu care a

fost lovită victima, intensitatea loviturii aplicate victimei, regiunea corpului în care a fost aplicată lovitura sau loviturile și consecințele cauzate victimei.

Așa fiind, tribunalul apreciază că în cauză în sarcina inculpatului se poate reține comiterea infracțiunii de tentativă la omor deosebit de grav, faptă prev. și ped. de art. 20 C. pen. rap. la art. 174 alin. (1), art. 175 lit. i), art. 176 lit. a) C. pen.

Prin urmare, infracțiunea de viol se consumă în momentul în care este

încălcată libertatea și inviolabilitatea sexuală a persoanei vătămate, prin realizarea

raportului

sexual cu ajutorul constrângerii sau

profitând

de imposibilitatea victimei

a se apăra sau de a-și exprima voința.

Or, în cauza de față, nu se poate

vorbi

de o tentativă de viol atâta

vreme

cât

inculpatul

a întreținut un

raport

sexual anal cu partea

vătămată minoră,

raportul sexual fiind

confirmat

atât

de partea vătămată prin declarațiile

date în tot

cursul procesului

penal și chiar

de inculpat în primele

sale

declarații ce

i-au fost

luate

în cursul

urmăririi

penale,

declarații asupra cărora a revenit ulterior

însă

fără nici o motivare

temeinică.

Faptul că inculpatul a relatat în primele declarații adevărul este confirmat nu

numai de

declarațiile părții vătămate minore dar și de raportul de expertiză medico-

legală

- examen ADN întocmit în cauză ce poartă

nr.

A15/9484/2007/23 noiembrie 2007 întocmit de I.N.M.L. M.M. București.

în

gât de două ori, apoi cu o șurubelniță de nenumărate ori peste

tot

corpul, primele lovituri, după cele de

la gât

provocate de cuțit,

fiindu

-i aplicate în zona șoldului cu șurubelnița, declarații ce se coroborează cu raportul medico-legal nr. 208/E/II/23 iunie 2007 întocmit de S.M.L. Giurgiu, precum și cu raportul de expertiză medico-legală - examen ADN întocmit în cauză ce poartă nr. A15/9484/2007/23 noiembrie 2007 întocmit de I.N.M.L. M.M. București, raport ce stabilește că pe lama cu frotiu anal au fost evidențiate capete de spermatozoizi.

Față de cele arătate mai sus, tribunalul reține că infracțiunea de viol s-a consumat, neputând fi vorba de o tentativă, așa încât cererea de schimbare a încadrării juridice apare ca nefondată și în consecință urmează a fi respinsă.

II. Împotriva acestei sentințe penale a declarat

apel inculpatul G.I.G.C. care a solicitat achitarea pentru comiterea infracțiunii de tentativă la omor întrucât nu este vinovat, neavând intenția de a ucide victima și reducerea pedepsei aplicate pentru infracțiunea de viol.

Analizând sentința penală prin prisma motivelor invocate, cât și din oficiu conform art. 371 alin. (2) C. pr. pen., Curtea apreciază că apelul declarat este nefondat, instanța de fond stabilind în mod corect, pe baza probelor administrate, situația de fapt, încadrarea juridică a faptelor și vinovăția inculpatului.

Referitor la primul motiv de apel invocat de inculpat, Curtea îl apreciază ca neîntemeiat. Astfel, omorul se săvârșește atât cu intenție directă, atunci când inculpatul prevede rezultatul faptei sale, urmărind producerea lui prin săvârșirea acelei fapte, dar și cu intenție indirectă, atunci când inculpatul prevede rezultatul faptei sale și, deși nu îl urmărește, acceptă posibilitatea producerii lui.

Din probele administrate, a rezultat că inculpatul a aplicat două lovituri cu briceagul în zona gâtului părții vătămate, dar și numeroase lovituri cu o șurubelniță pe întreg corpul victimei inclusiv în zona hemitoracelui stâng, scapular și în regiunea abdominală.

Urmarea produsă prin activitatea infracțională a inculpatului a fost constatată prin expertiza medico-legală a părții vătămate, din raportul întocmit rezultând că leziunile au pus viața acesteia în primejdie.

Or, având în vedere că inculpatul a produs mai multe plăgi părții vătămate în zone vitale, astfel cum au fost precizate mai sus, având în vedere obiectele folosite, apte de a produce moartea, intensitatea loviturilor astfel cum rezultă din expertiza medico-legală, leziunile punând viața în primejdie prin șoc traumatic, numărul loviturilor aplicate părții vătămate ( peste 40), vârsta părții vătămate ( 7 ani ), Curtea apreciază că inculpatul a acționat, cel puțin cu intenția indirectă, de a ucide victima.

Având în vedere că fapta a fost comisă „în public”, în accepțiunea dată de art. 152 C. pen., în mod corect instanța de fond a raportat infracțiunea de omor, în forma tentativei, și la prevederile art. 175 lit. i) C. pen.

De asemenea, modalitatea concretă în care inculpatul a acționat, respectiv prin producerea de mari suferințe fizice minorei, prelungite în timp, acesta aplicând victimei de doar 7 ani nu mai puțin de 40 lovituri cu șurubelnița pe tot corpul provocându-i dureri cumplite, care i-au produs un șoc traumatic, minora fiind dusă în stare de inconștiență la spital, a determinat încadrarea faptei inculpatului și în dispozițiile art. 176 lit. a) C. pen.

Referitor la cel de al doilea motiv de apel ce vizează greșita individualizare a pedepsei pentru infracțiunea de viol, Curtea îl apreciază, de asemenea, neîntemeiat.

Natura infracțiunilor comise, de o deosebită gravitate, ce au adus atingere vieții, integrității corporale, sănătății și vieții sexuale, modalitatea concretă de comitere a faptelor - inculpatul profitând de vârsta minorei și de faptul că aceasta îl cunoștea, a atras-o într-o zonă pustie unde i-a aplicat numeroase lovituri cu

briceag și o șurubelniță și a întreținut relații sexuale anale, vârsta victimei, urmările produse prin fapta inculpatului, atât urmările imediate - leziunile provocate minorei determinând intrarea sa în stare de șoc traumatic, cât și cele ulterioare faptelor minora rămânând cu grave traume psihice, refacerea sa necesitând timp îndelungat, faptele inculpatului având consecințe extrem de grave asupra dezvoltării ulterioare a acesteia, justifică aplicarea pedepsei maxime prevăzute de lege.

Împrejurarea că inculpatul, în fața instanței de apel,

a negat comiterea infracțiunii de viol, cum arătase în declarațiile anterioare,

este de natură a conduce la reducerea pedepsei aplicate acestuia. Din probele administrate în cauză rezultă comiterea cu vinovăție a infracțiunii prev. de art. 197 C. pen.

Faptul că raportul de expertiză medico-legală - examen

ADN

menționează referitor la caracterele genetice autozomale din profilul

ADN

de referință

inculpatului că acestea nu se evidențiază în amestec nu are relevanță.

Așa

cum

s-a

menționat de către medicii legiști, materialul biologic de origine masculină

fost insuficient pentru evidențierea caracterelor genetice autozomale (oricare dintre cromozomi mai puțin cei sexuali), dar nu și a caracterelor genetice specifice cromozomului Y. Relevant este faptul că în ceea ce privește caracterele genetice

din

profilul cromozomial

de referință

inculpatului (cromozomii sexuali) se regăsesc în totalitate la nivelul markerilor investigați (f. 13 dosar instanță).

Având în vedere concluziile probei științifice, cât și declarațiile părții vătămate, Curtea constată că infracțiunea de viol s-a consumat, iar instanța de fond a stabilit în mod corect vinovăția inculpatului.

Totodată, Curtea apreciază că nu se impune nici reducerea pedepsei

pentru

infracțiunea de tentativă la omor, tribunalul aplicând o pedeapsă con dispozițiilor

art.

72 C. pen.

Față de cele arătate anterior,

în

baza art. 379 alin. (19 lit. b) C. pr. pen., Curtea va respinge, ca nefondat apelul declarat de inculpatul G.I.G.C. ca nefondat.

Așa fiind prin Decizia penală nr. 299/A din 15 decembrie 2008 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie

s-a respins, ca nefondat apelul formulat de inculpatul G.I.G.C. împotriva sentinței penale nr.

529 din 3 octombrie 2008

a Tribunalului Giurgiu.

A menținut starea de arest a

inculpatului și a dedus prevenția

23 iunie 2007

la zi.

A obligat apelantul inculpat la

200

lei cheltuieli judiciare către stat.

III. Împotriva acestei decizii penale a declarat recurs inculpatul G.I.G.C. criticând-o prin prisma cazului de casare prev. de art. 385

pct. 14 C. proc. pen. și a solicitat să se dea o mai mare eficiență circumstanțelor personale ale inculpatului prin aplicarea dispozițiilor art. 76 și art. 74 lit. a) și c) C. pen., având în vedere că acesta nu are antecedente penale, a recunoscut și regretat fapta.

Examinând actele și lucrările dosarului, decizia recurată în raport de motivul de critică invocat și de cazul de casare indicat mai sus, Înalta Curte are în vedere că recursul declarat de inculpatul G.I.G.C. se privește ca nefondat și urmează a fi respins, ca atare în temeiul disp. art. 385

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Aceasta, întrucât pedeapsa rezultantă aplicată într-un cuantum de 20 ani închisoare pentru săvârșirea în concurs real al tentativei la infracțiunea de omor deosebit de grav prin cruzimi prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 174 alin. (1), art. 175 lit. i), art. 176 lit. a) C. pen. și infracțiunea de viol în formă agravantă prev. de art. 197 alin. (1) și (3) teza I C. pen. este aptă în totalitate să satisfacă scopurile și finalitățile definite prin disp. art. 52 C. pen., respectiv constituie o reală măsură de constrângere și reeducare a recurentului inculpat G.I.G.C. dar să și asigure necesara prevenire a săvârșirii de noi infracțiuni.

Concomitent, aceeași pedeapsă este corespunzător dozată prin prisma criteriilor legale de individualizare judiciară prev. de art. 72 C. pen. raportat la limitele de pedeapsă stabilite prin textele de lege incriminatorii, la pericolul social generic și concret extrem de sporit al infracțiunilor necontestat a fi fost comise ce rezultă din aceea

că prin săvârșirea unor astfel de infracțiuni (tentativă la omor deosebit de grav și viol ) se aduce atingere vieții, integrității corporale, sănătății și libertății sexuale, atribute esențiale ale ființei umane, dar și periculozitatea deosebită a inculpatului care a profitat de

vârsta

fragedă a

minorei

(7 ani),

precum

și de faptul că aceasta îl cunoștea, fiind consăteni, pentru a o atrage într-o zonă pustie, unde a întreținut relații sexuale anale cu o minora în vârstă de 7 ani, minoră căreia i-a aplicat multiple lovituri cu o șurubelniță pe tot corpul, precum și două lovituri cu cuțitul în zona gâtului, provocându-i leziuni ce au necesitat pentru vindecare 25 de zile, partea vătămată ajungând la spital în stare de șoc hemoragie și traumatic complex, numai intervenția de urgență a medicilor salvându-i viața părții vătămate.

Tot astfel la statuarea fără echivoc a pericolului social concret extrem de sporit al faptelor recurentului este și urmarea socialmente periculoasă a acestora, întrucât

așa cum rezultă din raportul medico-legal de examinare a părții vătămate, au fost identificate plăgi multiple la nivel cervical, scapular stânga, hipocondru drept, creasta iliacă, fesa dreaptă, lateralo toracic, iar în regiunea anală s-a constatat că anusul este deschis cu fisuri ale mucoasei și se concluzionează că minora a suferit leziuni produse prin lovire repetată cu un corp tăietor-înțepător (posibil șurubelniță), prin lovire cu un corp dur, prin comprimare cu corpuri dure (posibil degete) și prin penetrare anală cu corp dur, necesitând pentru vindecare 25 zile de îngrijiri medicale, cu mențiunea că leziunile i-au pus viața în pericol prin șoc traumatic.

Nu lipsite de însemnătate pentru caracterizarea deja iterată a gravității infracțiunilor imputate recurentului inculpat

G.I.G.C. situațiile și urmările ulterioare săvârșirii acestora

minora rămânând cu grave traume psihice, refacerea sa necesitând timp îndelungat, faptele inculpatului având consecințe extrem de grave asupra dezvoltării ulterioare a acesteia, justifică aplicarea pedepsei maxime prevăzute de lege.

Pe de altă parte la stabilirea cuantumului și modalității de executare în detenție a pedepsei închisorii de 20 ani se apreciază că au fost avute în vedere în mod corespunzător și datele care circumstanțiază persoana recurentului inculpat - fără antecedente penale, studii 6 clase, necăsătorit, muncitor ziler; nefiind în consecință temeiuri pentru reducerea acesteia.

Văzând pe de altă parte inexistența în cauză a unora dintre cazurile de casare care potrivit disp. art. 385

alin. (3) C. proc. pen., se iau în considerare din oficiu, Înalta Curte privește recursul de față, așa cum deja s-a arătat, ca nefondat.

Urmează ca în baza art. 385

alin. (2) C. proc. pen., combinat cu art. 381 alin. (1) C. proc. pen. să se compute prevenția pentru recurentul inculpat

G.I.G.C. de la 23 iunie 2007 la zi.

Văzând și disp. art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul G.I.G.C., împotriva Deciziei penale nr. 299/A din 15 decembrie 2008 a Curții de Apel București, secția II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata arestării preventive de la 23 iunie 2007 la 08 aprilie 2009.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul M.J.L.C.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 08 aprilie 2009.

§ Cauze similare