ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3151/2008

Asupra contestației în

anulare de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin Decizia nr. 1032 din 13 martie 2008, Înalta

Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal a

respins ca nefondat recursul declarat de N.N. împotriva sentinței civile nr. 87

din 24 mai 2007 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios

administrativ și fiscal.

Pentru a hotărî astfel,

instanța a reținut că recurentul nu a răspuns corespunzător unor întrebări

legate chiar de statutul profesiei de avocat, împrejurare care a determinat în

mod legal pe intimați să-i refuze primirea în profesie fără examen, în limitele

dreptului de apreciere conferit prin Legea nr. 51/1995.

Cererea recurentului nu a fost

respinsă pe criterii de oportunitate, ci pentru neîndeplinirea condițiilor

legale.

Împotriva acestei decizii a

formulat contestație în anulare recurentul N.N., invocând, în drept,

prevederile art. 318 alin. (1) C. proc. civ.

În motivarea cererii sale,

contestatorul a susținut, în principal, incidența cazului prevăzut de art. 318 alin.

(1) teza a doua C. proc. civ., în sensul că instanța de recurs a omis, din

greșeală, să cerceteze două dintre motivele de modificare sau de casare pe care

le-a invocat: critica referitoare la lipsa unor dovezi din care să rezulte că

nu a răspuns corespunzător la interviul desfășurat în vederea primirii în

profesie și motivul privind lipsa de temei legal al respingerii cererii sale pe

criterii de oportunitate.

În subsidiar, contestatorul

a arătat că instanța de recurs a comis o greșeală materială cu caracter procedural

atunci când a invocat dispozițiile art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 ca

temei al respingerii recursului ca nefondat, motiv de contestație în anulare

prevăzut de art. 318 alin. (1) teza întâi C. proc. civ.

În fine, contestatorul a

arătat că instanța de fond și instanța de recurs i-au încălcat drepturile reglementate

de Constituția României în art. 15, art. 16, art. 21, art. 52 și art. 53 și de Convenția

pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, amendată

prin Protocolul 11, în art. 1, art. 6, art. 14 și prin Protocolul nr. 12, în art.

1.

Examinând contestația în

anulare prin prisma prevederilor art. 318 C. proc. civ., Înalta Curte constată

că niciunul dintre motivele invocate de contestator nu este fondat.

Din conținutul deciziei

contestate rezultă că instanța de control judiciar a analizat toate motivele de

recurs invocate de parte, găsindu-le nefondate. Instanța de recurs nu are

obligația de a examina separat și de a răspunde fiecărui argument folosit de recurent

în dezvoltarea unui motiv de casare sau de modificare, ci este îndreptățită să

le grupeze și să le răspundă printr-un considerent comun.

Or, în decizia atacată,

instanța a analizat pe larg criticile privind procedura aplicabilă pentru

primirea în profesia de avocat, natura juridică și modalitatea de desfășurare a

probei cu interviul luat candidaților și exercitarea dreptului de apreciere de

care dispun structurile profesionale, neexistând o omisiune de cercetare a

niciunui motiv de recurs în sensul art. 318 teza a doua C. proc. civ.

De asemenea, Înalta Curte

constată că noțiunea de „greșeală materială” la care se referă art. 318 teza

întâi C. proc. civ. are în vedere o greșeală de ordin procedural care poate

consta în confundarea sau neobservarea unor elemente importante ale dosarului

sau a unor date materiale esențiale în soluționarea cauzei. Nu pot fi invocate,

pe această cale, pretinse greșeli de judecată, legate de aprecierea probelor

sau de interpretarea și aplicarea legii.

De altfel, art.  20 alin. (3)

din Legea nr. 554/2004 instituie unele norme speciale în materia judecării

recursului în contenciosul administrativ, astfel încât invocarea lui în

motivarea deciziei de recurs nu este deloc inadecvată.

Având în vedere toate

considerentele expuse, văzând și dispozițiile art. 320 C. proc. civ., Înalta

Curte va respinge contestația în anulare ca nefondată.

În temeiul art. 274 C. proc.

civ., contestatorul va fi obligat să-i plătească intimatei U.N.B.R. suma de 500

lei, cu titlu de cheltuieli de judecată constând în onorariul de avocat,

conform chitanței din 15 aprilie 2008.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația în

anulare formulată de N.N. împotriva Deciziei nr. 1032 din 13 martie 2008 a

Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și

fiscal, ca nefondată.

Obligă contestatorul N.N. la

plata sumei de 500 lei reprezentând cheltuieli de judecată către U.N.B.R.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 26 septembrie 2008.