ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3151/2008

Asupra contestației în anulare de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Decizia nr. 1032 din 13 martie 2008, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal a respins ca nefondat recursul declarat de N.N. împotriva sentinței civile nr. 87 din 24 mai 2007 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal. Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că recurentul nu a răspuns corespunzător unor întrebări legate chiar de statutul profesiei de avocat, împrejurare care a determinat în mod legal pe intimați să-i refuze primirea în profesie fără examen, în limitele dreptului de apreciere conferit prin Legea nr. 51/1995.

Cererea recurentului nu a fost respinsă pe criterii de oportunitate, ci pentru neîndeplinirea condițiilor legale. Împotriva acestei decizii a formulat contestație în anulare recurentul N.N., invocând, în drept, prevederile art. 318 alin. (1) C. proc. civ. În motivarea cererii sale, contestatorul a susținut, în principal, incidența cazului prevăzut de art. 318 alin. (1) teza a doua C. proc. civ., în sensul că instanța de recurs a omis, din greșeală, să cerceteze două dintre motivele de modificare sau de casare pe care le-a invocat: critica referitoare la lipsa unor dovezi din care să rezulte că nu a răspuns corespunzător la interviul desfășurat în vederea primirii în profesie și motivul privind lipsa de temei legal al respingerii cererii sale pe criterii de oportunitate.

În subsidiar, contestatorul a arătat că instanța de recurs a comis o greșeală materială cu caracter procedural atunci când a invocat dispozițiile art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 ca temei al respingerii recursului ca nefondat, motiv de contestație în anulare prevăzut de art. 318 alin. (1) teza întâi C. proc. civ. În fine, contestatorul a arătat că instanța de fond și instanța de recurs i-au încălcat drepturile reglementate de Constituția României în art. 15, art. 16, art. 21, art. 52 și art. 53 și de Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, amendată prin Protocolul 11, în art. 1, art. 6, art. 14 și prin Protocolul nr. 12, în art. 1. Examinând contestația în anulare prin prisma prevederilor art. 318 C. proc.

civ., Înalta Curte constată că niciunul dintre motivele invocate de contestator nu este fondat. Din conținutul deciziei contestate rezultă că instanța de control judiciar a analizat toate motivele de recurs invocate de parte, găsindu-le nefondate. Instanța de recurs nu are obligația de a examina separat și de a răspunde fiecărui argument folosit de recurent în dezvoltarea unui motiv de casare sau de modificare, ci este îndreptățită să le grupeze și să le răspundă printr-un considerent comun. Or, în decizia atacată, instanța a analizat pe larg criticile privind procedura aplicabilă pentru primirea în profesia de avocat, natura juridică și modalitatea de desfășurare a probei cu interviul luat candidaților și exercitarea dreptului de apreciere de care dispun structurile profesionale, neexistând o omisiune de cercetare a niciunui motiv de recurs în sensul art. 318 teza a doua C. proc.

civ. De asemenea, Înalta Curte constată că noțiunea de „greșeală materială” la care se referă art. 318 teza întâi C. proc. civ. are în vedere o greșeală de ordin procedural care poate consta în confundarea sau neobservarea unor elemente importante ale dosarului sau a unor date materiale esențiale în soluționarea cauzei. Nu pot fi invocate, pe această cale, pretinse greșeli de judecată, legate de aprecierea probelor sau de interpretarea și aplicarea legii. De altfel, art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 instituie unele norme speciale în materia judecării recursului în contenciosul administrativ, astfel încât invocarea lui în motivarea deciziei de recurs nu este deloc inadecvată. Având în vedere toate considerentele expuse, văzând și dispozițiile art. 320 C. proc.

civ., Înalta Curte va respinge contestația în anulare ca nefondată. În temeiul art. 274 C. proc. civ., contestatorul va fi obligat să-i plătească intimatei U.N.B.R. suma de 500 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată constând în onorariul de avocat, conform chitanței din 15 aprilie 2008.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge contestația în anulare formulată de N.N. împotriva Deciziei nr. 1032 din 13 martie 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondată. Obligă contestatorul N.N. la plata sumei de 500 lei reprezentând cheltuieli de judecată către U.N.B.R. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 septembrie 2008.