ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 121/2009

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată sub nr. 687 din 22 septembrie 2006 la Curtea de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României reclamanta SC D.C. SRL a chemat în judecată pârâta SC V.G. SRL solicitând obligarea acesteia la plata sumei de 430.540 lei rest din contravaloare lucrări executate în baza contractului de antrepriză nr. 1727 din 28 ianuarie 2002 cu cheltuieli de judecată. Instanța arbitrală prin hotărârea nr. 48 din 12 martie 2007 a admis acțiunea și a obligat pârâta la plata sumei de 430.548 lei contravaloare lucrări executate cu cheltuieli de judecată de 25.188 lei.

S-a respins totodată excepția prematurității introducerii acțiunii și excepția prescripției dreptului la acțiune excepției invocată de pârâtă. Împotriva acestei sentințe, pârâta a formulat acțiune în anulare prin care a susținut că potrivit art. 69 lit. a) din regulile de procedură arbitrală litigiul nu era susceptibil de soluționare pe calea arbitrajului întrucât reclamanta a formulat cerere de emitere a somației de plată în baza O.G. nr. 5/2001, admisă de Tribunalul București. De asemenea s-a invocat faptul că tribunalul arbitral nu a fost constituit în conformitate cu convenția arbitrală și dispozițiile art. 25 din regulile de procedură arbitrală potrivit cărora desemnarea arbitrului pârâtului se face din oficiu numai dacă pârâtul nu răspunde în termen sau nu dă curs invitației de numire a arbitrului în condițiile în care procedura nu a fost îndeplinită.

S-au invocat excepția prematurității formulării acțiunii, în condițiile în care nu a avut loc recepția finală a lucrărilor creanța nefiind astfel exigibilă, cât și excepția prescripției dreptului material la acțiune, motivând că tribunalul arbitral în mod eronat a considerat că prin ordinul de plată din 26 septembrie 2003 s-a achitat contravaloarea lucrărilor prestate, deoarece prin acel ordin de plată s-au achitat serviciile prestate în afara acestui contract. Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială prin sentința nr. 181 din 24 septembrie 2007 s-a admis acțiunea în anulare, a desființat sentința arbitrală a respins excepția prescripției dreptului la acțiune și excepția rămânerii fără obiect a acțiunii.

Totodată s-a respins și excepția prescripției dreptului la acțiune și s-a fixat termen pentru judecare pe fond a cauzei. Pentru a se pronunța astfel instanța de apel, ca instanță de control judiciar a reținut că în adevăr tribunalul arbitral s-a constituit cu încălcarea dispozițiilor art. 22 alin. (1) lit. b) și a art. 25 din regulile privind procedura arbitrală având în vedere că pârâta a fost lipsită de posibilitatea de a desemna arbitru în termenul de 20 de zile de la primirea cererii de arbitrare. Celelalte critici au fost înlăturate motivat de faptul că introducerea de către petentă a cererii de somație de plată nu exclude competența tribunalului arbitral de a soluționa litigiul pe calea arbitrajului care soluționează chiar fondul raporturilor juridice dintre părți.

În ce privește excepția prescripției dreptului la acțiune s-a respins motivat de faptul că prin Ordinul de plată nr. 1031 din 26 septembrie 2003 a operat întreruperea curgerii termenului de prescripție extinctivă, potrivit dispozițiilor art. 16 alin. (1) lit. a) din Decretul nr. 167/1958. S-a înlăturat și excepția rămânerii fără obiect a acțiunii motivând că pronunțarea de către Tribunalul București a unei ordonanțe de somație de plată nu are autoritate de lucru judecat cu privire la raporturile juridice dintre părți. Excepția prematurității formulării acțiunii a fost considerată de către instanța de control judiciar o apărare de fond referitoare la neexigibilitatea sumei solicitate.

Procedând la soluționarea pe fond a cauzei aceiași instanță prin sentința nr. 27 din 18 februarie 2008 a respins excepția prematurității acțiunii arbitrale și pe fond a admis acțiunea dispunând obligarea pârâtei la plata sumei de 430.548 lei reprezentând contravaloare lucrări executate și neachitate cu 25.188 lei cheltuieli arbitrale și suma de 3.000 lei cheltuieli de judecată. În fundamentarea soluției, instanța a reținut că părțile au încheiat un contract de antrepriză prin care antreprenorul s-a obligat să execute și predea lucrările prevăzute în anexă, cu clauză expresă privind recepția. Astfel la cap. IV art. 41 și art. 4.2 s-a prevăzut că recepția lucrărilor se va efectua pe faze de execuție la încheierea lucrărilor și prin semnarea acestora se atestă că antreprenorul și-a îndeplinit obligațiile contractuale și concomitent se naște dreptul său la plata integrală a lucrărilor contractate și executate.

Reclamanta a depus două procese - verbale de recepție încheiate la data de 1 septembrie 2003 și semnate de reprezentanții ambelor părți contractante în care se constată executarea și recepția lucrărilor potrivit convenției intervenite. S-a luat în considerație data înscrisă pe procesul-verbal al reclamantei în considerarea dispozițiilor art. 177 C. proc. civ. și s-a apreciat ca dată a terminării executării lucrărilor 1 septembrie 2003 iar potrivit art. 4.2 din contract acesta se consideră proces-verbal de recepție finală, dată la care a luat naștere obligația pârâtei la plata prețului. Referitor la procedura prealabilă a concilierii s-a apreciat că în speță nu sunt aplicabile dispozițiile art. 720 1 C. proc.

civ. aceste dispoziții fiind aplicabile în cazul introducerii acțiunii direct la instanța de judecată. Împotriva acestei soluții a declarat recurs pârâta criticile vizând aspecte de nelegalitate fiind invocate dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Se susține că în mod eronat s-a respins excepția prematurității introducerii acțiunii arbitrale, având în vedere nevalabilitatea proceselor-verbale considerate ca marcând momentul recepției finale a lucrărilor pretins executate cât și lipsa concilierii pe cale amiabilă între părți înainte de introducerea acțiunii arbitrale și introducerea cu încălcarea clauzei compromisorii prevăzute în convenția părților. În acest sens, recurenta a arătat că procesele - verbale depuse de intimata – reclamantă nu coincid cu exemplarele sale cu privire la data de 1 septembrie 2003. De asemenea se susține că nu au fost respectate nici dispozițiile art. 720 C. proc.

civ. Se critică obligarea la plata cheltuielilor de arbitrare în cuantum de 25.188 lei atâta timp cât s-a reținut că tribunalul arbitral a fost nelegal constituit. Cu privire la excepția prescripției dreptului la acțiune, recurenta susține că așa cum rezultă și din procesele-verbale de compensare existente la dosarul cauzei, între părți au existat și alte raporturi juridice, în afara celor născute în baza contractului de antrepriză nr. 1727 din 28 ianuarie 2002, iar prin Ordinul de plată nr. 1031 din 26 septembrie 2003 s-au achitat serviciile prestate în afara acestui contract. În aceste condiții, recurenta consideră că nu s-a întrerupt cursul prescripției. Pe fondul cauzei recurenta susține că recepția finală a lucrărilor nu a avut loc deoarece lucrarea nu a fost finalizată de către intimată, ci de către un alt executant care avea încheiat un contract de închiriere și care a executat în realitate lucrările.

Recursul este nefondat. Potrivit art. 366 C. proc. civ. în situația anulării hotărârii arbitrale, litigiul se va judeca în limitele convenției arbitrale. În aceste condiții nu se pot reține criticile privind acordarea cheltuielilor arbitrale. Nu se pot reține nici criticile privind excepția prematurității cu cele două aspecte și a prescripției extinctive a dreptului la acțiune. Prematuritatea cu referire la dispozițiile art. 720 C. proc. civ., a fost justificat înlăturată de către instanță atâta timp cât această reglementare și respectiv sancțiune se aplică litigiilor ce se judecă pe procedura de drept comun. Cu privire la excepția de prematuritate motivat la faptul că nu a avut loc recepția finală și deci nu este exigibilă suma pretins datorată, se reține că în speță acestea nu fac referire la aspecte de nelegalitate ci la modul de interpretare a probelor administrate respectiv a proceselor – verbale prezentate de părți cu referire la dispozițiile art. 177 C. proc.

civ., situație în care nu pot fi examinate în condițiile art. 304 C. proc. civ. De altfel această excepție a fost unită cu fondul, motivat de faptul că aceasta ține tocmai de fondul relațiilor contractuale ale părților. Excepția prescripției dreptul la acțiune a fost corect respinsă făcându-se o aplicare corectă a dispozițiilor art. 16 alin. (1) lit. o) din Decretul nr. 167/1958. Plata sumei de 100.000.000 lei s-a făcut în favoarea societății intimate cu titlu de prestări servicii. Deși a susținut că această sumă a reprezentat plata altor servicii decât cele la care se referă clauzele contractului de antrepriză, servicii efectuate de intimata-reclamantă, recurenta nu a dovedit susținerea sa.

Faptul emiterii ulterioare a facturii pentru această sumă nu probează, așa cum a susținut și instanța de fond, că destinația plății sumei a fost alta decât plata serviciilor efectuate în temeiul contractului de antrepriză dintre părți. Critica privind fondul cauzei cu referire la neîndeplinirea de către intimată a obligației contractuale, și trimiteri la contractul de închiriere cu altă societate nu poate fi luată în considerație având în vedere că nu se încadrează în aspecte de nelegalitate în condițiile art. 304 C. proc. civ., instanța de fond făcând o interpretare a probelor administrate. Față de cele arătate nu se poate reține că hotărârea pronunțată s-a dat cu încălcarea unor dispoziții legale astfel că văzând dispozițiile art. 312 C. proc.

civ.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâta SC V.G. SRL București, împotriva sentinței nr. 27 din 18 februarie 2008, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială și împotriva sentinței nr. 181 din 24 septembrie 2007, pronunțată de aceeași instanță, ca nefondat. Obligă recurenta la 2101,54 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, către intimata - reclamantă SC D.C. SRL București. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 ianuarie 2009.