ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2908/2009

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele: Prin sentința arbitrală nr. 103 din 17 mai 2007 pronunțată în dosarul nr. 387/2005 a Curții de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României s-a respins, ca nefondată, acțiunea formulată de reclamanta SC I.T.C. SRL BUCUREȘTI împotriva pârâtei SC C.C. SRL CONSTANȚA, s-a admis excepția lipsei caracterului arbitral al litigiului față de pârâtul C.C., constatând necompetența Tribunalului arbitral pentru lipsa clauzei compromisorii față de acesta, s-au respins celelalte excepții, ca neîntemeiate, iar reclamanta a fost obligată la plata sumei de 650 lei cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această soluție, Tribunalul arbitral, examinând cu prioritate excepțiile invocate de pârâtă în legătură cu competența și sesizarea legală, a respins excepția nulității absolute a clauzei arbitrale în considerarea faptului că prin art. 10 din contractul de vânzare-cumpărare nr. 65 din 21 aprilie 2003 încheiat între reclamantă prin comisionar SC E.C. SRL în calitate de vânzător și pârâta SC C.C. SRL CONSTANȚA reprezentată prin pârâtul C.C., în calitate de cumpărător, părțile au convenit ca litigiul decurgând din sau în legătură cu contractul încheiat să fie soluționat prin Curtea de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României, în conformitate de Regulile de procedură arbitrală ale acestei curți, iar desemnarea arbitrilor s-a făcut cu respectarea dispozițiilor art. 341 1 C. proc.

civ. și art. 11 și 17 din Regulile de procedură, în privința modalității de desemnare. De asemenea, referitor la componența Tribunalului arbitral au fost avute în vedere dispozițiile cuprinse în Cap. III din Regulile de procedură și art. 355 C. proc. civ., motiv pentru care a fost respinsă, ca nefondată, și excepția nulității cererii arbitrale, deoarece reclamanta și-a desemnat arbitrii cu conformitate cu dispozițiile legale menționate, prin însăși cererea de arbitrare și pentru că pârâta nu și-a desemnat arbitrul în termenul legal, acesta a fost numit potrivit art. 25 alin. (I) din Regulile de procedură arbitrală, de președintele Curții de Arbitraj, și ulterior cei doi arbitri au desemnat suprarbitrul.

În privința întinderii clauzei compromisorii, Tribunalul Arbitral, constatând că înscrisul care conține această clauză consemnează mai multe acte juridice, precum și poziția procesuală a pârâtului C.C., care, în mod permanent a contestat competența acestui tribunal, a admis excepția lipsei caracterului arbitral al litigiului față de pârât. Referitor la excepția inadmisibilității cererii arbitrale pentru lipsa procedurii concilierii directe prevăzute de art. 720 1 C. proc. civ., calificată de Tribunalul Arbitral, ca fiind o excepție de prematuritate s-a apreciat că și aceasta este nefondată cu motivarea că deși art. 341 alin. (2) C. proc. civ., prevede și în materia procedurii arbitrale posibilitatea soluționării pe cale amiabilă a litigiului, o atare procedură este distinctă, și prin urmare nu trebuie confundată cu procedura concilierii directe, obligatorii instituită prin art. 720 1 C. proc.

civ. Pe de altă parte, cele două texte legale au caracterul unor norme speciale, derogatorii de la dreptul comun procesual civil, și ca atare, sunt de strictă interpretare. În legătură cu fondul litigiului, s-a reținut că solicitarea reclamantei de obligare a pârâtei la plata prețului produselor livrate în temeiul contractului anterior menționat este nefondată pentru că potrivit clauzelor cuprinse în art. 13 din contract plata trebuia făcută de pârâtă, nu direct, ci prin intermediul SC C.D. SRL, în calitate de mandatar al reclamantei, căruia pârâta i-a achitat, conform chitanțelor aflate la dosar, întreaga sumă pretinsă prin cererea de arbitrare, astfel încât această plată este valabilă, în conformitate cu dispozițiile art. 1096 alin. (1) C. civ., iar reclamanta, chiar dacă nu a primit prețul de la mandatarul său, nu pretinde o nouă plată de la pârâtă, câtă vreme aceasta a făcut dovada îndeplinirii propriilor obligații.

Prin sentința comercială nr. 64 din 21 mai 2009 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială, s-au respins excepțiile lipsei calității procesuale pasive a pârâtului C.C. și a neîndeplinirii procedurii prevăzute de art. 720 1 C. proc. civ., precum și acțiunea în anulare formulată de reclamanta SC I.T.C. SRL BUCUREȘTI, împotriva sentinței arbitrale. Pentru a proceda în acest mod, instanța a arătat în privința excepției lipsei calității procesual pasive a pârâtului că aceasta este nefondată pentru că pârâtul a fost parte în cererea de arbitrare, situație în care își păstrează aceeași calitate și în soluționarea căii de atac promovate împotriva sentinței arbitrale. Cu privire la excepția neîndeplinirii procedurii concilierii directe, s-a reținut că aceasta a fost deja respinsă prin sentința arbitrală nr. 103/2007.

În privința motivelor de desființare a sentinței, derivate din încălcarea prevăzută de art. 364 lit. f) și i) C. proc. civ., instanța a constatat pe de o parte că reclamanta nu a precizat în concret, lucrurile asupra cărora tribunalul arbitral s-a pronunțat fără ca reclamanta să fi cerut ori cele asupra cărora deși s-a cerut nu s-a pronunțat, iar pe de altă parte calificarea dată contractului din litigiu este în acord cu clauzele acestuia. De asemenea, arată instanța, reclamanta, deși invocă încălcarea ordinii publice, a bunelor moravuri și dispozițiilor imperative ale legii, nu a motivat aceste aspecte, astfel încât acțiunea a fost respinsă ca nefondată și în această privință. Împotriva acestei soluții a declarat recurs reclamanta criticând-o pentru motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9, raportat la art. 304 1 C. proc.

civ. În dezvoltarea criticilor recurenta invocă faptul că instanța de apel a apreciat eronat că nu este întemeiat motivul prevăzut de art. 364 lit. f) C. proc. civ., deși Tribunalul Arbitral a admis excepția lipsei caracterului arbitral al litigiului față de pârâtul C.C., dar o atare excepție nu a fost invocată de pârâți și totodată, nesoluționând litigiul și față de acest pârât, Tribunalul arbitral a încălcat și dispozițiile imperative ale art. 343 1 C. proc. civ., iar Curtea de apel nu a analizat acest motiv. De asemenea, arătă recurenta, nu a fost analizat motivul de desființare a hotărârii arbitrale derivat din încălcarea dispozițiilor imperative ale art. 1042 C. civ., referitoare la posibilitatea creditorului unei obligații solidare de a-i chema în judecată pe oricare dintre debitorii solidari, fără ca aceștia să poată invoca beneficiul de discuțiune.

În plus, conform clauzelor contractului din litigiu plata trebuia efectuată de pârâta SC C.C. SRL CONSTANȚA prin reprezentantul său C.C. către reclamantă și nu către SC D.C. SRL, care contrar celor reținute de instanță nu are calitatea de mandatar al reclamantei. Aceste critici, precizează recurenta, atestă și o încălcare a dispozițiilor imperative ale legii, dar și a bunelor moravuri, care în materie comercială, constau și în aceea că, convențiile trebuie executate cu bună - credință, în sensul dispozițiilor art. 970 C. civ. Analizând recursul formulat prin prisma motivelor invocate, raportat la temeiurile de drept anterior menționate, Curtea constată că este nefondat. Potrivit art. 364 C. proc.

civ., hotărârea arbitrală poate fi desființată numai prin acțiune în anulare pentru unul dintre motivele prevăzute în mod expres și limitativ la lit. a) – i). Niciunul dintre aceste motive nu vizează însă, greșita soluționare a litigiului în fapt sau în drept, ci convenția arbitrală, tribunalul arbitral, procedura de judecată și conținutul hotărârii, cu alte cuvinte niciunul dintre aceste motive nu privește reexaminarea hotărârii arbitrale sub aspectul modului de soluționare a fondului litigiului. Examinând acțiunea în anulare, din această perspectivă și în raport cu motivele invocate de reclamantă și probele administrate în mod corect, curtea de apel a constatat cu privire la motivul întemeiat pe dispozițiile art. 364 lit. f) C. proc.

civ., că acesta nu poate fi primit în condițiile în care nu au fost indicate, în concret, lucrările asupra cărora Tribunalul Arbitral s-a pronunțat, fără a fi cerute ori n u s-a pronunțat deși s-a cerut. Sub acest aspect, critica recurentei, în sensul că excepția lipsei caracterului arbitral al litigiului a fost admisă, de tribunalul arbitral, deși nu a fost invocată de pârâți, iar Curtea de apel nu s-a pronunțat în legătură cu acest motiv, este neîntemeiată, pentru că această excepție, precum și aceea a lipsei calității procesuale a pârâtului C.C., au format obiectul judecății derulate în fața Tribunalului Arbitral, împrejurare, de altfel, corect reținută și de instanță prin soluționarea acțiunii în anulare.

Concluzia este identică și în privința criticii referitoare la neobservarea de către instanță a incidenței motivului de desființare a hotărârii arbitrale derivate din încălcarea ordinii publice, a bunelor moravuri și dispoziții imperative ale legii, pentru că atât prin acțiunea în anulare întemeiată pe dispozițiile art. 364 lit. i) C. proc. civ., cât și prin motivele de recurs, în realitate, reclamanta urmărește extinderea controlul judiciar asupra hotărârii arbitrale, sub aspectul modului de soluționare a fondului litigiului. O atare soluție nu este însă posibilă, din perspectiva dispozițiilor art. 364 C. proc. civ., care reglementează doar un control de legalitate și nu de temeinicie, astfel încât, nu se poate reține nicio încălcare a acestor dispoziții, cu consecința că și criticile formulate de recurentă sunt neîntemeiate.

În concluzie, recursul este nefondat și va fi respins, ca atare, în conformitate cu dispozițiile art. 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta SC I.T.C. SRL BUCUREȘTI împotriva sentinței comerciale nr. 64 din 21 mai 2009 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 noiembrie 2009.