ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2908/2009

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar constată

următoarele:

Prin sentința arbitrală nr. 103 din 17 mai

2007 pronunțată în dosarul nr. 387/2005 a Curții de Arbitraj Comercial

Internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României s-a respins,

ca nefondată, acțiunea formulată de reclamanta SC I.T.C. SRL BUCUREȘTI împotriva

pârâtei SC C.C. SRL CONSTANȚA, s-a admis excepția lipsei caracterului arbitral al

litigiului față de pârâtul C.C., constatând necompetența Tribunalului arbitral

pentru lipsa clauzei compromisorii față de acesta, s-au respins celelalte

excepții, ca neîntemeiate, iar reclamanta a fost obligată la plata sumei de 650

lei cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această soluție, Tribunalul

arbitral, examinând cu prioritate excepțiile invocate de pârâtă în legătură cu competența

și sesizarea legală, a respins excepția nulității absolute a clauzei arbitrale

în considerarea faptului că prin art. 10 din contractul de vânzare-cumpărare nr.

65 din 21 aprilie 2003 încheiat între reclamantă prin comisionar SC E.C. SRL în

calitate de vânzător și pârâta SC C.C. SRL CONSTANȚA reprezentată prin pârâtul

C.C., în calitate de cumpărător, părțile au convenit ca litigiul decurgând din

sau în legătură cu contractul încheiat să fie soluționat prin Curtea de

Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a

României, în conformitate de Regulile de procedură arbitrală ale acestei curți,

iar desemnarea arbitrilor s-a făcut cu respectarea dispozițiilor art. 341

1

C. proc. civ. și art. 11 și 17 din Regulile de procedură, în privința

modalității de desemnare.

De asemenea, referitor la componența Tribunalului

arbitral au fost avute în vedere dispozițiile cuprinse în Cap. III din Regulile

de procedură și art. 355 C. proc. civ., motiv pentru care a fost respinsă, ca

nefondată, și excepția nulității cererii arbitrale, deoarece reclamanta și-a

desemnat arbitrii cu conformitate cu dispozițiile legale menționate, prin

însăși cererea de arbitrare și pentru că pârâta nu și-a desemnat arbitrul în

termenul legal, acesta a fost numit potrivit art. 25 alin. (I) din Regulile de

procedură arbitrală, de președintele Curții de Arbitraj, și ulterior cei doi

arbitri au desemnat suprarbitrul.

În privința întinderii clauzei compromisorii,

Tribunalul Arbitral, constatând că înscrisul care conține această clauză

consemnează mai multe acte juridice, precum și poziția procesuală a pârâtului C.C.,

care, în mod permanent a contestat competența acestui tribunal, a admis

excepția lipsei caracterului arbitral al litigiului față de pârât.

Referitor la excepția inadmisibilității

cererii arbitrale pentru lipsa procedurii concilierii directe prevăzute de art.

720

1

C. proc. civ., calificată de Tribunalul Arbitral, ca fiind o

excepție de prematuritate s-a apreciat că și aceasta este nefondată cu

motivarea că deși art. 341 alin. (2) C. proc. civ., prevede și în materia

procedurii arbitrale posibilitatea soluționării pe cale amiabilă a litigiului,

o atare procedură este distinctă, și prin urmare nu trebuie confundată cu

procedura concilierii directe, obligatorii instituită prin art. 720

1

C. proc. civ. Pe de altă parte, cele două texte legale au caracterul unor norme

speciale, derogatorii de la dreptul comun procesual civil, și ca atare, sunt de

strictă interpretare.

În legătură cu fondul litigiului, s-a reținut

că solicitarea reclamantei de obligare a pârâtei la plata prețului produselor

livrate în temeiul contractului anterior menționat este nefondată pentru că

potrivit clauzelor cuprinse în art. 13 din contract plata trebuia făcută de

pârâtă, nu direct, ci prin intermediul SC C.D. SRL, în calitate de mandatar al

reclamantei, căruia pârâta i-a achitat, conform chitanțelor aflate la dosar,

întreaga sumă pretinsă prin cererea de arbitrare, astfel încât această plată

este valabilă, în conformitate cu dispozițiile art. 1096 alin. (1) C. civ., iar

reclamanta, chiar dacă nu a primit prețul de la mandatarul său, nu pretinde o

nouă plată de la pârâtă, câtă vreme aceasta a făcut dovada îndeplinirii

propriilor obligații.

Prin sentința comercială nr. 64 din 21 mai 2009 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială, s-au respins excepțiile lipsei calității

procesuale pasive a pârâtului C.C. și a neîndeplinirii procedurii prevăzute de art.

720

1

C. proc. civ., precum și acțiunea în anulare formulată de

reclamanta SC I.T.C. SRL BUCUREȘTI, împotriva sentinței arbitrale.

Pentru a proceda în acest mod, instanța a arătat

în privința excepției lipsei calității procesual pasive a pârâtului că aceasta

este nefondată pentru că pârâtul a fost parte în cererea de arbitrare, situație

în care își păstrează aceeași calitate și în soluționarea căii de atac

promovate împotriva sentinței arbitrale.

Cu privire la excepția neîndeplinirii

procedurii concilierii directe, s-a reținut că aceasta a fost deja respinsă

prin sentința arbitrală nr. 103/2007.

În privința motivelor de desființare a

sentinței, derivate din încălcarea prevăzută de art. 364 lit. f) și i) C. proc.

civ., instanța a constatat pe de o parte că reclamanta nu a precizat în

concret, lucrurile asupra cărora tribunalul arbitral s-a pronunțat fără ca

reclamanta să fi cerut ori cele asupra cărora deși s-a cerut nu s-a pronunțat,

iar pe de altă parte calificarea dată contractului din litigiu este în acord cu

clauzele acestuia.

De asemenea, arată instanța, reclamanta, deși

invocă încălcarea ordinii publice, a bunelor moravuri și dispozițiilor

imperative ale legii, nu a motivat aceste aspecte, astfel încât acțiunea a fost

respinsă ca nefondată și în această privință.

Împotriva acestei soluții a declarat recurs

reclamanta criticând-o pentru motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct.

8 și 9, raportat la art. 304

1

C. proc. civ.

În dezvoltarea criticilor recurenta invocă

faptul că instanța de apel a apreciat eronat că nu este întemeiat motivul

prevăzut de art. 364 lit. f) C. proc. civ., deși Tribunalul Arbitral a admis

excepția lipsei caracterului arbitral al litigiului față de pârâtul C.C., dar o

atare excepție nu a fost invocată de pârâți și totodată, nesoluționând litigiul

și față de acest pârât, Tribunalul arbitral a încălcat și dispozițiile imperative

ale art. 343

1

C. proc. civ., iar Curtea de apel nu a analizat acest

motiv.

De asemenea, arătă recurenta, nu a fost analizat

motivul de desființare a hotărârii arbitrale derivat din încălcarea

dispozițiilor imperative ale art. 1042 C. civ., referitoare la posibilitatea

creditorului unei obligații solidare de a-i chema în judecată pe oricare dintre

debitorii solidari, fără ca aceștia să poată invoca beneficiul de discuțiune.

În plus, conform clauzelor contractului din litigiu plata trebuia efectuată de pârâta

SC C.C. SRL CONSTANȚA prin reprezentantul său C.C. către reclamantă și nu către

SC D.C. SRL, care contrar celor reținute de instanță nu are calitatea de

mandatar al reclamantei.

Aceste critici, precizează recurenta, atestă

și o încălcare a dispozițiilor imperative ale legii, dar și a bunelor moravuri,

care în materie comercială, constau și în aceea că, convențiile trebuie

executate cu bună - credință, în sensul dispozițiilor art. 970 C. civ.

Analizând recursul formulat prin prisma motivelor

invocate, raportat la temeiurile de drept anterior menționate, Curtea constată

că este nefondat.

Potrivit art. 364 C. proc. civ., hotărârea

arbitrală poate fi desființată numai prin acțiune în anulare pentru unul dintre

motivele prevăzute în mod expres și limitativ la lit. a) – i). Niciunul dintre

aceste motive nu vizează însă, greșita soluționare a litigiului în fapt sau în

drept, ci convenția arbitrală, tribunalul arbitral, procedura de judecată și

conținutul hotărârii, cu alte cuvinte niciunul dintre aceste motive nu privește

reexaminarea hotărârii arbitrale sub aspectul modului de soluționare a fondului

litigiului.

Examinând acțiunea în anulare, din această

perspectivă și în raport cu motivele invocate de reclamantă și probele

administrate în mod corect, curtea de apel a constatat cu privire la motivul

întemeiat pe dispozițiile art. 364 lit. f) C. proc. civ., că acesta nu poate fi

primit în condițiile în care nu au fost indicate, în concret, lucrările asupra cărora

Tribunalul Arbitral s-a pronunțat, fără a fi cerute ori n u s-a pronunțat deși

s-a cerut.

Sub acest aspect, critica recurentei, în

sensul că excepția lipsei caracterului arbitral al litigiului a fost admisă, de

tribunalul arbitral, deși nu a fost invocată de pârâți, iar Curtea de apel nu

s-a pronunțat în legătură cu acest motiv, este neîntemeiată, pentru că această

excepție, precum și aceea a lipsei calității procesuale a pârâtului C.C., au

format obiectul judecății derulate în fața Tribunalului Arbitral, împrejurare,

de altfel, corect reținută și de instanță prin soluționarea acțiunii în

anulare.

Concluzia este identică și în privința criticii

referitoare la neobservarea de către instanță a incidenței motivului de

desființare a hotărârii arbitrale derivate din încălcarea ordinii publice, a

bunelor moravuri și dispoziții imperative ale legii, pentru că atât prin

acțiunea în anulare întemeiată pe dispozițiile art. 364 lit. i) C. proc. civ.,

cât și prin motivele de recurs, în realitate, reclamanta urmărește extinderea

controlul judiciar asupra hotărârii arbitrale, sub aspectul modului de soluționare

a fondului litigiului. O atare soluție nu este însă posibilă, din  perspectiva

dispozițiilor art. 364 C. proc. civ., care reglementează doar un control de

legalitate și nu de temeinicie, astfel încât, nu se poate reține nicio

încălcare a acestor dispoziții, cu consecința că și criticile formulate de recurentă

sunt neîntemeiate.

În concluzie, recursul este nefondat și va fi

respins, ca atare, în conformitate cu dispozițiile art. 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de

reclamanta SC I.T.C. SRL BUCUREȘTI împotriva sentinței comerciale nr. 64 din 21

mai 2009 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 13

noiembrie 2009.