ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3269/2008

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., a achitat pe inculpatul O.C. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 26 rap. la art. 12 lit. b) din Legea nr. 87/1994. În baza art. 23 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, a condamnat pe același inculpat la 7 ani închisoare, cu aplicarea art. 71-64 lit. a) și b) C. pen. Totodată, s-a făcut aplicarea art. 350 C. proc. pen., dispunându-se arestarea inculpatului după rămânerea definitivă a sentinței și s-a dedus, din durata pedepsei aplicate, durata prevenției de la 20 septembrie 2003 la 10 mai 2005. S-a făcut aplicarea art. 117 C. pen., privind expulzarea inculpatului. A fost admisă acțiunea civilă formulată de Ministerul Finanțelor, D.G.F.P. Dolj, fiind obligat inculpatul la plata sumei de 9.912.000.000 lei, suma nelegal externalizată. În baza art. 118 lit. a) C. proc. pen., a fost menținut sechestrul asigurător instituit prin Ordinul nr. 258/P/2003 numai asupra SC S.S.P. SRL, cu dobânda legală până la executarea totală a creanței. În temeiul art. 191 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la 3000 RON cheltuieli judiciare statului.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., a achitat pe inculpatul H.C. pentru art. 23 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, art. 26 rap. la art. 12 lit. b) din Legea nr. 87/1994 și art. 291 C. pen. A constatat că inculpatul a fost arestat de la 28 august 2003 la 10 mai 2005. Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., a achitat pe inculpatul B.S.F. pentru art. 23 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002 și art. 26 rap. la art. 12 lit. b) din Legea nr. 87/1994. A constatat că inculpatul a fost arestat de la 28 august 2003 la 10 mai 2005. Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., a achitat pe inculpatul S.Y. pentru art. 23 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002 și art. 26 rap. la art. 12 lit. b) din Legea nr. 87/1994. A constatat că inculpatul a fost arestat de la 28 august 2003 la 10 mai 2005.

În baza art. 26 rap. la art. 12 lit. b) din Legea nr. 87/1994, a condamnat pe inculpatul B.H.D.A. la 7 ani închisoare cu aplicarea art. 71-64 lit. a) și b) C. pen., iar în baza art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., la 3 ani închisoare. În baza art. 33 lit. a) art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 7 ani închisoare cu aplicarea art. 71-64 lit. a) și b) C. pen. Totodată, s-a făcut aplicarea art. 350 C. proc. pen., dispunându-se arestarea inculpatului după rămânerea definitivă a sentinței și a art. 117 C. pen., privind expulzarea inculpatului după executarea pedepsei. A fost menținut sechestrul asigurător pe conturile firmelor SC S. SRL, SC I.U. SRL, SC A.S.I. SRL, instituit prin ordinul nr. 258/P/2003 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen. , a achitat pe inculpatul M.I.K. din Legea nr. 656/2002 și art. 26 rap. la art. 12 lit. b) din Legea nr. 87/1994. A constatat că inculpatul a fost arestat de la 28.11.2003 la 10 mai 2005.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., a achitat pe inculpata B. (fostă C.) O.C. pentru art. 276 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 31/1991, art. 10 alin. (1) lit. c) și e) din Legea nr. 87/1994. A constatat că inculpata a fost arestată de la 13 ianuarie 2004 la 21 ianuarie 2004. S-a dispus ridicarea sechestrului asigurător instituit pe conturile firmei SC E. 2000 SRL, aplicat prin ordinul nr. 258/P/2003 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. A fost respinsă, ca nefondată, acțiunea civilă formulată de Ministerul de Finanțe.

În baza art. 26 rap. la art. 288 alin. (1) C. pen., a condamnat pe inculpatul K.M.A.O. la 2 ani închisoare, iar, în baza art.291 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., la 2 ani închisoare cu aplicarea art. 71-64 lit. a) și b C. pen. În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare cu aplicarea art. 71-64 lit. a) și b) C. pen. În baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen., a achitat pe același inculpat pentru infracțiunea prevăzută de art. 48 din Legea nr. 26/1990 și art. 31 alin. (2) rap. la art. 289 C. pen. În baza art. 36 alin. (1) C. pen., a repus în individualitatea lor pedepsele aplicate prin sentința penală nr. 1661/2004 a Tribunalului București, definitivă prin decizia penală nr. 4453/2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, astfel cum rezultă din dispozitivul sentinței. În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 5 ani închisoare, cu aplicarea art. 71-64 lit. a) și b) C. pen. A constatat contopite pedepsele aplicate prin hotărâre în pedeapsa ce o execută deja inculpatul. În baza art. 117 C. pen., s-a dispus expulzarea inculpatului după executarea pedepsei. S-a constatat că inculpatul este arestat în altă cauză.

În baza art. 332 C. proc. pen., pentru pct. 2 din rechizitoriu, s-a restituit cauza Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, cu privire la inculpatul E.M.M.A.M.M.M.M., constatându-se nulitatea sesizării instanței. În esență, prima instanță a reținut că inculpații O.C., H.C., B.S.F., S.Y., B.H.D.A., M.I.K., B.(fostă C.) O.C. nu au săvârșit infracțiunea de constituire sau inițiere a unui grup infracțional organizat și nici nu au aderat sau sprijinit un astfel de grup. De asemenea, a mai constatat că inculpatul O.C. nu ar fi complice la săvârșirea infracțiunii de sustragere de la plata obligațiilor fiscale, în întregime sau în parte, prin nedeclararea veniturilor impozabile, însă a săvârșit infracțiunea de spălare a banilor. A reținut, totodată, că inculpații H.C., S.Y. și M.I.K. nu au săvârșit infracțiunile de complicitate la infracțiunile de sustragere de la plata obligațiilor fiscale și de spălare a banilor, iar inculpatul H.C. și infracțiunea de uz de fals. Referitor la inculpata B.(C.)O.C., s-a reținut că nu a săvârșit infracțiunile de bancrută frauduloasă, întocmirea incompletă ori necorespunzătoare a documentelor primare ori acceptarea de astfel de documente cu consecința diminuării veniturilor sau surselor impozabile, precum și omisiunea evidențierii în actele contabile ori documentele legale a operațiunilor comerciale efectuate, dar și completarea ori acceptarea cu știință de documente fiscale false. În sarcina inculpatului B.H.D.A., s-a reținut infracțiunea de complicitate la spălarea banilor și uz de fals, iar în sarcina inculpatului M. A.O.A.K., infracțiunile de complicitate la fals material în înscrisuri oficiale și uz de fals în formă continuată. Totodată, acesta din urmă a fost achitat pentru infracțiunea de dare cu rea-credință de declarații inexacte la registrul comerțului, cu urmarea înmatriculării unor societăți comerciale și falsul intelectual în condițiile participației improprii. Împotriva sentinței, au declarat apel procurorul, inculpații O.C., A.K.M.A.O. și A.N.A.F. Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, prin decizia penală nr. 408/A din 20 decembrie 2007, admițând apelul declarat de parchet, a desființat, în parte, sentința penală atacată și, rejudecând: În temeiul art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a condamnat pe inculpatul B.H.D.A. la pedeapsa de 2 ani închisoare cu aplicarea art. 71-64 lit. a) și b) C. pen. În baza art. 26 raportat la art. 12 lit. b) din Legea nr. 87/1994, a condamnat pe același inculpat la 7 ani închisoare cu aplicarea art. 13 C. pen. și art. 71-64 lit. a) și b) C. pen. În temeiul art. 23 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, a condamnat pe inculpat la 5 ani închisoare cu aplicarea art. 71-64 lit. a) și b) C. pen. În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul B.H.D.A. să execute pedeapsa cea mai grea, de 7 ani închisoare cu aplicarea art. 71-64 lit. a) și b) C. pen. Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate. Au fost respinse apelurile inculpaților O.C. și A.K.M.A.O. și a părții civile A.N.A.F. Împotriva deciziei instanței de apel, au declarat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T., recurenta parte civilă A.N.A.F. și recurentul intimat inculpat B.H.D.A.. Prin recursul declarat, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. a solicitat casarea deciziei și trimiterea cauzei în vederea rejudecării apelurilor la Curtea de Apel București, invocând temeiurile art. 385 9 pct. 9 și art. 18 C. proc. pen. În acest sens, a arătat că hotărârile cuprind motivări generice, fără a se analiza aprofundat cererile și probele, precum și actele de urmărire penală, care trebuiau înlăturate motivat. Referitor la al doilea temei de casare, a arătat că temeiul juridic al achitării, reținut de instanțe vine în contradicție cu motivarea hotărârii dat fiind că au fost analizate doar elementele constitutive ale infracțiunii. Prin recursul declarat de recurentul intimat inculpat B.H.D.A., s-a solicitat menținerea sentinței instanței de fond. Prin recursul declarat de partea civilă, motivat în scris la filele 94-99 din dosar, s-a solicitat casarea ambelor hotărâri, reținerea cauzei spre rejudecare și admiterea acțiunii civile formulată de Statul român prin A.N.A.F., în sensul obligării inculpatei B.(C.).O.C., în solidar cu partea responsabilă civilmente SC E. 2000 SRL, la plata sumei de 2.059.495.803 lei Rol, precum și la plata obligațiilor fiscale accesorii aferente acestei sume, și menținerea sechestrului asigurător instituit prin ordinul 258/P/2003 de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. Recursurile sunt fondate, prioritar pentru temeiul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 9 C. proc. pen. Potrivit art. 378 alineat ultim C. proc. pen., instanța de apel este obligată să se pronunțe asupra tuturor motivelor de apel invocate. Din examinarea considerentelor deciziei, de la fila 37-46, rezultă că instanța de apel s-a limitat să respingă global criticile invocate de apelanți, cu o motivare generală, ceea ce, evident, echivalează cu o nemotivare a deciziei și, implicit, cu o încălcare a obligației prevăzute de art. 378 alin. ultim C. proc. pen. Astfel, instanța de apel nu a analizat motivat și punctual toate criticile invocate, în raport cu probatoriul administrat și, totodată, nu a stabilit, pe baza probelor, contribuția fiecărui inculpat la infracțiunile reținute în sarcina acestora. Neprocedând în acest mod, hotărârea instanței de apel este nelegală și netemeinică, pentru considerentele expuse anterior, ceea ce impune casarea acesteia și trimiterea cauzei spre rejudecarea apelurilor declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, D.I.I.C.O.T., de apelanții inculpați O.C., A.K.M.A.O. și apelanta parte civilă A.N.A.F., la Curtea de Apel București.