ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2537/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 8 noiembrie 2007, reclamantul P.I. a solicitat ca în contradictoriu cu pârâții Guvernul României, Agenția Națională pentru Resurse Minerale, SC P. SA București, W.R. – președintele consiliului de administrație al SC P. SA și G.B. – președintele Agenției Naționale de Resurse Minerale să se dispună anularea Anexei nr. 22 din H.G. nr. 1705/2006 pentru aprobarea inventarului centralizat al bunurilor din domeniul public al statului. În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că prin actul administrativ contestat s-a dispus în mod nelegal exproprierea unor terenuri proprietatea sa și s-a procedat la concesionarea lor către SC P. SA.

Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea ca neîntemeiată prin sentința civilă nr. 2724 din 21 octombrie 2008, cu motivarea că terenurile pretinse de reclamant au fost expropriate anterior emiterii hotărârii contestate și acestea se află în domeniul public al statului, în condițiile în care nu s-a dovedit retrocedarea lor către foștii proprietari. Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs reclamantul și a solicitat casarea hotărârii ca nelegală și netemeinică. În primele patru motive de recurs au fost criticate considerentele din practicaua sentinței atacate, arătându-se că acestea nu corespund situației reale din dosar cu privire la depunerea de înscrisuri, la procedura de citare a părților și la stadiul soluționării Dosarelor nr. 1743/2005 și nr. 364/2/2008 ale Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal.

Recurentul a invocat și încălcarea dispozițiilor art. 118 alin. (1) C. proc. civ. cu privire la depunerea întâmpinărilor de către pârâții în cauză. Pe fondul cauzei, s-a susținut că în mod greșit a fost menținută H.G. nr. 1705/2006, deși a dovedit motivele de nelegalitate invocate prin acțiune. Recurentul a arătat că instanța de fond nu a avut în vedere nulitatea absolută a încheierilor de intabulare ale Biroului de Carte Funciară de la Judecătoria Pitești, precum și sentința civilă nr. 2062 din 27 iunie 2008 prin care Tribunalul București a anulat Hotărârea nr. 21/1999 a C.L. al comunei Merișani, județul Argeș cu privire la suprafețele de teren de 890 ha pășuni naturale și 217 ha fânețe, aflate în zona Vâlcele Est și Vâlcele Vest.

Analizând actele și lucrările dosarului, în raport și de dispozițiile art. 304 și art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat, pentru următoarele considerente: Susținerile invocate în primele patru motive de recurs vizează exclusiv activitatea grefierului de ședință și nu reprezintă motive de casare sau de modificare a hotărârii pronunțate de instanța de fond. Aceste afirmații ale recurentului nu pot fi examinate în condițiile prevăzute de art. 304 și art. 304 1 C. proc. civ. și de altfel, nici nu au fost prezentate sub forma unor motive de recurs, argumentate în fapt și în drept, cu referire la situația concretă din dosar. Susținerea din recurs privind încălcarea dispozițiilor art. 118 alin. (1) C. proc.

civ. se dovedește a fi de asemenea nefondată, cu atât mai mult cu cât recurentul nu a precizat dreptul său procesual pretins a fi fost vătămat prin depunerea și comunicarea întâmpinărilor depuse în cauză. În ceea ce privește critica adusă de recurent pe fondul cauzei, se constată că instanța de fond a analizat corect probele administrate în cauză și a stabilit judicios că nu există temei pentru anularea Anexei nr. 22 a H.G. nr. 1705/2006 pentru aprobarea inventarului centralizat al bunurilor din domeniul public al statului. Recurentul nu a dovedit existența unui drept actual cu privire la bunurile pentru care a fost emis actul administrativ contestat în cauză și în consecință, cererea sa de anulare parțială a acestui act nu îndeplinește condițiile prevăzute de art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Aspectele referitoare la plata despăgubirilor și nulitatea absolută a încheierilor de intabulare ale Birourilor de Carte Funciară – Judecătoria Ploiești nu prezintă relevanță în raport de obiectul prezentului litigiu, prin care s-a contestat legalitatea unui act administrativ de autoritate și nu formalitățile de publicitate imobiliară. De asemenea, se constată că nu este relevantă în cauză hotărârea judecătorească invocată în recurs, întrucât aceasta nu este irevocabilă și a avut ca obiect cererea de anulare a unui alt act administrativ decât cel dedus judecății în prezentul litigiu. Astfel, se reține că prin sentința civilă nr. 2062 din 27 iunie 2008 a Tribunalului București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, a fost anulată parțial Hotărârea nr. 21/1999 a C.L.

al comunei Merișani, Județul Argeș, în privința nr. 43 din inventar privind pășunile naturale și fânețele, iar prezentul litigiu a avut ca obiect cererea de anulare parțială a actului administrativ emis pentru atestarea dreptului de proprietate publică a statului. Față de considerentele expuse, constatând că nu există motive de casare sau de modificare a hotărârii pronunțate de instanța de fond, Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de P.I. împotriva sentinței nr. 2724 din 21 octombrie 2008 al Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 13 mai 2009.