ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2537/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 8 noiembrie 2007,

reclamantul P.I. a solicitat ca în contradictoriu cu pârâții Guvernul României,

Agenția Națională pentru Resurse Minerale, SC P. SA București, W.R. – președintele

consiliului de administrație al SC P. SA și G.B. – președintele Agenției

Naționale de Resurse Minerale să se dispună anularea Anexei nr. 22 din H.G. nr.

1705/2006 pentru aprobarea inventarului centralizat al bunurilor din domeniul public

al statului.

În motivarea acțiunii,

reclamantul a arătat că prin actul administrativ contestat s-a dispus în mod

nelegal exproprierea unor terenuri proprietatea sa și s-a procedat la

concesionarea lor către SC P. SA.

Curtea de Apel București, secția

a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea ca

neîntemeiată prin sentința civilă nr. 2724 din 21 octombrie 2008, cu motivarea

că terenurile pretinse de reclamant au fost expropriate anterior emiterii hotărârii

contestate și acestea se află în domeniul public al statului, în condițiile în

care nu s-a dovedit retrocedarea lor către foștii proprietari.

Împotriva acestei sentințe,

a declarat recurs reclamantul și a solicitat casarea hotărârii ca nelegală și

netemeinică.

În primele patru motive de

recurs au fost criticate considerentele din practicaua sentinței atacate,

arătându-se că acestea nu corespund situației reale din dosar cu privire la

depunerea de înscrisuri, la procedura de citare a părților și la stadiul

soluționării Dosarelor nr. 1743/2005 și nr. 364/2/2008 ale Curții de Apel

București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal.

Recurentul a invocat și

încălcarea dispozițiilor art. 118 alin. (1) C. proc. civ. cu privire la

depunerea întâmpinărilor de către pârâții în cauză.

Pe fondul cauzei, s-a

susținut că în mod greșit a fost menținută H.G. nr. 1705/2006, deși a dovedit

motivele de nelegalitate invocate prin acțiune.

Recurentul a arătat că

instanța de fond nu a avut în vedere nulitatea absolută a încheierilor de intabulare

ale Biroului de Carte Funciară de la Judecătoria Pitești, precum și sentința civilă nr. 2062 din 27 iunie 2008 prin care

Tribunalul București a anulat Hotărârea nr. 21/1999 a C.L. al comunei Merișani,

județul Argeș cu privire la suprafețele de teren de 890 ha pășuni naturale și 217 ha fânețe, aflate în zona Vâlcele Est și Vâlcele Vest.

Analizând actele și

lucrările dosarului, în raport și de dispozițiile art. 304 și art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat, pentru

următoarele considerente:

Susținerile invocate în

primele patru motive de recurs vizează exclusiv activitatea grefierului de

ședință și nu reprezintă motive de casare sau de modificare a hotărârii

pronunțate de instanța de fond.

Aceste afirmații ale

recurentului nu pot fi examinate în condițiile prevăzute de art. 304 și art. 304

1

C. proc. civ. și de altfel, nici nu au fost prezentate sub forma unor motive de

recurs, argumentate în fapt și în drept, cu referire la situația concretă din

dosar.

Susținerea din recurs

privind încălcarea dispozițiilor art. 118 alin. (1) C. proc. civ. se dovedește

a fi de asemenea nefondată, cu atât mai mult cu cât recurentul nu a precizat

dreptul său procesual pretins a fi fost vătămat prin depunerea și comunicarea

întâmpinărilor depuse în cauză.

În ceea ce privește critica

adusă de recurent pe fondul cauzei, se constată că instanța de fond a analizat

corect probele administrate în cauză și a stabilit judicios că nu există temei

pentru anularea Anexei nr. 22 a H.G. nr. 1705/2006 pentru aprobarea

inventarului centralizat al bunurilor din domeniul public al statului.

Recurentul nu a dovedit

existența unui drept actual cu privire la bunurile pentru care a fost emis

actul administrativ contestat în cauză și în consecință, cererea sa de anulare

parțială a acestui act nu îndeplinește condițiile prevăzute de art. 1 alin. (1)

din Legea nr. 554/2004.

Aspectele referitoare la

plata despăgubirilor și nulitatea absolută a încheierilor de intabulare ale

Birourilor de Carte Funciară – Judecătoria Ploiești nu prezintă relevanță în

raport de obiectul prezentului litigiu, prin care s-a contestat legalitatea

unui act administrativ de autoritate și nu formalitățile de publicitate

imobiliară.

De asemenea, se constată că

nu este relevantă în cauză hotărârea judecătorească invocată în recurs,

întrucât aceasta nu este irevocabilă și a avut ca obiect cererea de anulare a

unui alt act administrativ decât cel dedus judecății în prezentul litigiu.

Astfel, se reține că prin

sentința civilă nr. 2062 din 27 iunie 2008 a Tribunalului București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, a fost anulată parțial Hotărârea nr. 21/1999

a C.L. al comunei Merișani, Județul Argeș, în privința nr. 43 din inventar

privind pășunile naturale și fânețele, iar prezentul litigiu a avut ca obiect

cererea de anulare parțială a actului administrativ emis pentru atestarea

dreptului de proprietate publică a statului.

Față de considerentele

expuse, constatând că nu există motive de casare sau de modificare a hotărârii

pronunțate de instanța de fond, Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca

nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de P.I. împotriva sentinței nr. 2724 din 21 octombrie 2008 al Curții de Apel

București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 13 mai 2009.