ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 28.01.2010

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 396/2010

HOTĂRÂRE
28.01.2010
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 396/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Reclamantul P.I. a chemat în judecată

Secretariatul General al Guvernului solicitând instanței ca, prin hotărârea pe

care o va pronunța, să dispună obligarea acestei autorități publice la

soluționarea în termen legal a cererii înregistrată sub nr. 1376 din 14 mai

2008, să se stabilească de către Guvern despăgubirile ce i se cuvin ca urmare a

noii exproprieri și să i se plătească valoarea despăgubirilor.

În motivarea

acțiunii, reclamantul a arătat că a solicitat să se dispună de urgență măsuri pentru

anularea în totalitate a anexei 22 din H.G. nr. 1705/2006 pentru aprobarea

inventarului centralizat al bunurilor, terenurilor din domeniul public al

satului care se află în administrarea A.N.R.M.

Curtea de Apel

București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă

nr. 1399 din 1 aprilie 2009 a respins acțiunea formulată de reclamantul P.I. ca

nefondată.

Pentru a pronunța

această sentință, instanța a reținut că în cauză nu s-a făcut dovada unui refuz

nejustificat din partea pârâtului de a soluționa cererea reclamantului, acesta

răspunzându-i reclamantului care este poziția sa, iar reclamantul și-a

valorificat printr-o acțiune separată dreptul privind anularea actului și

recunoașterea dreptului pretins, în conformitate cu dispozițiile art. 1 din

Legea nr. 554/2004.

Împotriva acestei

sentințe, considerată nelegală și netemeinică a declarat recurs reclamantul

Popescu Ion care, fără a se raporta la prevederile art. 304-304

1

C.

proc. civ., a susținut următoarele critici:

- fără temei legal,

instanța de fond nu a dispus introducerea în cauză a secretarului general al

Guvernului României;

- fără temei legal,

instanța de fond afirmă că Secretariatul General al Guvernului nu are

personalitate juridică;

- în mod greșit

reține instanța de fond că cererea sa a fost adresată Secretariatului General

al Guvernului;

- instanța de fond a

dat urmare unor scenarii juridice stabilite de consilierul juridic al

Secretariatului General al Guvernului;

- instanța, în mod

netemeinic și nelegal, a reținut că adresa din 18 aprilie 2008 a M.E.F. este

urmarea scrisorii sale;

- în mod greșit a

reținut instanța de fond că înscrisurile depuse de Secretariatul General al

Guvernului constituie acte doveditoare pe baza cărora a fost respinsă acțiunea.

Secretariatului

General al Guvernului nu a depus întâmpinare în cauză.

Recursul este

nefondat.

Așa cum s-a reținut

în expunerea rezumativă făcută mai sus, în mod corect a reținut instanța de

fond că obiectul acțiunii cu care a fost sesizată îl formează cererea

recurentului-reclamant de a dispune obligarea Secretariatului General al Guvernului

să răspundă cererii sale înregistrată din 14 mai 2008, care se referă la

anularea Anexei nr. 22 din H.G. nr. 1705/2006 pentru aprobarea inventarului

centralizat al bunurilor din domeniul public al statului, în care fusese inclus

un pretins teren al său.

De asemenea, în mod

corect a reținut instanța de fond că cererea recurentului-reclamant, în

conformitate cu prevederile art. 6 din O.G. nr. 27/2002 privind reglementarea

activității de soluționare a petițiilor, a fost transmisă la M.E.F., care i-a

răspuns recurentului-reclamant cu adresa din 18 aprilie 2008, în sensul că

răspunsul ce i-a fost comunicat cu adresa anterioară M.E.F. din 18 septembrie 2007

rămâne valabil în ceea ce privește imobilele Vâlcele Est și Vâlcele Vest,

județul Argeș.

Astfel fiind, rezultă

că dispozițiile legale au fost respectate în ceea ce privește comunicarea

răspunsului cerut de către recurentul-reclamant prin cererea adresată

Secretariatului General al Guvernului, astfel încât criticile formulate în

recurs nu sunt întemeiate, soluția instanței de fond fiind legală și temeinică,

urmând ca recursul să fie respins ca nefondat.

Respinge recursul

declarat de P.I. împotriva sentinței civile nr. 1399 din 1 aprilie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 28 ianuarie 2010.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2008-02-21
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 697/2008
învederat contestatorul că, în fapt, prin decizia civila enunțată, s-a admis recursul declarat de Guvernul României, prin reprezentantul acestuia, R.S., ministru delegat pentru coordonarea Secretariatului General al Guvernului, ce a fost de
ÎCCJ 2009-10-21
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4466/2009
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 1601 din 10 aprilie 2009, Curtea de Apel București, secția a VlII-a de contencios administrativ și fiscal, a admis cererea formulată de
ÎCCJ 2009-06-26
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3608/2009
ă și temeinică, în raport cu prevederile art. 9 din Legea nr. 554/2004. Examinând cauza prin prima criticii formulate de recurentul-reclamant și a prevederilor art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul nu este fondat. Recl
ÎCCJ 2009-04-30
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2296/2009
, nu a soluționat o cerere din 01 noiembrie 2007. Prin sentința nr. 326 din 27 noiembrie 2008, Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea reclamantului. Pentru a pronunța o asemenea soluție, instan
ÎCCJ 2011-03-08
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1361/2011
t că prin cererea depusă reclamanta nu a demonstrat cazul bine justificat, în speță nu a indicat îndoieli serioase de nelegalitate a Deciziei nr. 8 din 17 august 2010, rezumându-se a prezenta aspecte de fapt care în opinia sa nu ar mai just
Sursă