ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2613/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 1550 din 27 iunie 2006 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis excepția tardivității acțiunii formulată de P.I. în contradictoriu cu Guvernul României, având ca obiect obligarea pârâtului la soluționarea cererii din 15 aprilie 2004 adresată Primului Ministru. De asemenea, a admis cererea de intervenție accesorie formulată de Agenția Națională pentru Resurse Minerale și a respins ca tardiv formulată acțiunea reclamantului P.I. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că acțiunea a fost depusă peste termenul de un an de la data publicării actelor atacate în M. Of., fiind tardivă, urmând a fi respinsă ca atare și admisă cererea de intervenție accesorie, care a susținut excepția tardivității formulării acțiunii.

Nemulțumit de soluția pronunțată prin sentința nr. 1550/2006, reclamantul P.I. a formulat cerere de revizuire în temeiul art. 322 pct. 5 C. proc. civ., înscrisul nou invocat de revizuent fiind contractul de privatizare a SN P. SA. Prin cererea de revizuire formulată, revizuentul a arătat că obiectul de bază al cererii de chemare în judecată nu îl constituie anularea celor două acte administrative - H.G. nr. 511/1997 și H.G. nr. 512/1997, ci cererea din 15 aprilie 2004 care are ca obiect stabilirea regimului juridic al terenurilor proprietate privată din perimetrele petroliere V.E. și V.V., județul Argeș. La termenul din 4 septembrie 2007 revizuentul a chemat în judecată și A.V.A.S. pe considerentul că acesta a preluat la 1 ianuarie 2007 toate drepturile și obligațiile ce decurg din calitatea de acționar al statului la SC P. SA, iar la termenul din 23 august 2007 a chemat în judecată intimații SC P. SA, M.G.

și G.C., solicitând instanței obligarea acestora din urmă la întocmirea, în baza art. 7 din Legea nr. 134/1995, a actelor legale privind instituirea unui drept de servitute privind terenurile de 41.360 m.p., precum și la plata sumei de 823.117 dolari SUA. Prin întâmpinările formulate, A.V.A.S. a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive și excepția inadmisibilității, iar SC P. SA a invocat atât inadmisibilitatea cererii de revizuire cât și excepția tardivității acesteia. Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 2581 din 23 octombrie 2007, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatei A.V.A.S., respingând cererea formulată de reclamant în contradictoriu cu aceasta.

De asemenea, a respins excepția tardivității cererii de revizuire ca neîntemeiată precum și cererea de revizuire și cererea completatoare depusă la 23 august 2007 de către revizuent în contradictoriu cu intimații Guvernul României, Agenția Națională pentru Resurse Minerale, SC P. SA, M.G. și G.C., ca inadmisibilă. Pentru a pronunța această sentință, Curtea de Apel București a reținut că întrucât hotărârea supusă revizuirii este dată prin soluționarea excepției tardivității și înscrisul nou invocat de revizuent privește fondul litigiului, acesta nu poate fi avut în vedere, neavând nici o legătură cu soluția pronunțată prin hotărârea supusă revizuirii. Pe de altă parte, a mai reținut instanța, întrucât revizuirea este o cale extraordinară de atac, în această etapă procesuală nu pot figura alte părți decât cele din procesul în care s-a pronunțat hotărârea atacată.

Cât privește tardivitatea cererii de revizuire, s-a reținut că termenul este de o lună, curge din ziua în care s-a descoperit înscrisul ce se invocă, or intimata SC P. SA nu a indicat momentul de la care termenul de formulare a cererii de revizuire ar fi început să curgă. Împotriva acestei sentințe, considerată nelegală și netemeinică, a declarat recurs P.I., susținând, în esență, următoarele: 1. Sentința civilă nr. 2581 din 21 octombrie 2007 este rezultatul unui scenariu judiciar realizat de instanță împreună cu dna E.D., consilier juridic, dl. D.C. - director executiv și dna. M.C.B. - șef serviciu, care i-au emis o împuternicire nelegală întrucât aceștia nu sunt membri ai Consiliului de Administrație al SC P. SA, nefigurând în lista celor 9 administratori/manageri/împuterniciți; 2. obiectul acțiunii de fond (Dosar nr. 1743/2006) l-a constituit inexistența actelor de dare în administrare aprobate prin H.G.

din 12 septembrie 1997; 3. considerentele instanței de revizuire menționate la pag.1 alin. ultim și pag. 2 alin. (8), sunt în totalitate nelegale, întrucât nici un text al Constituției nu interzice anularea de către instanță a actelor administrative false ale Guvernului României; 4. considerentul din pag. 2 alin. (3) este nelegal, având în vedere dispozițiile art. 326 alin. (1) C. proc. civ.; 5. soluția de respingere ca inadmisibilă a cererii nou formulată - de obligare a intimaților la plata despăgubirilor și la întocmirea actelor legale privind instituirea unui drept de servitute - este nelegală, în raport cu prevederile legii petrolului și întrucât în dosarul de fond a fost formulată o cerere de obligare a Guvernului la plata contravalorii rentei petroliere în valoare de 1.137.069 dolari SUA, terenurile deținute în calitate de proprietari fiind situate în perimetrele petroliere V.E.

și V.V., prevăzute la nr. crt. 279 și nr. 280. Analizând actele dosarului, criticile recurentului circumscrise, în condițiile art. 306 alin. (3) C. proc. civ., motivului de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și examinând cauza sub toate aspectele, conform art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul nu este fondat, având în vedere considerentele în continuare arătate. Revizuirea este o cale extraordinară de atac de retractare și nedevolutivă, iar dispozițiile legale care o reglementează sunt de strictă interpretare, astfel încât aceasta nu poate fi exercitată decât în condițiile și pentru motivele expres și limitativ prevăzute de art. 322 C. proc. civ. Conform acestui text de lege, pot forma obiectul revizuirii hotărârile rămase definitive în instanța de apel sau prin neapelare, precum și cele date de o instanță de apel sau de recurs, atunci când se evocă fondul cauzei, însă numai în cele 9 cazuri expres și limitativ indicate.

În ceea ce interesează materia revizuirii, a „evoca fondul”, în primă instanță, înseamnă a examina raportul juridic dedus judecății prin prisma probelor administrate în cauză, iar în căile de atac aceasta presupune schimbarea situației de fapt în urma analizei probelor. Fiind o cale de retractare a unei hotărâri definitive, în cadrul revizuirii este inadmisibilă repunerea în discuție a unor probleme de fond, a unor fapte și împrejurări care au fost discutate de instanță cu ocazia rezolvării litigiului în fond, dezbaterile asupra revizuirii fiind limitate la admisibilitatea ei și la faptele pe care se întemeiază, astfel cum prevede art. 326 alin. (3) C. proc.

civ., așa încât toate celelalte aspecte invocate de revizuient, care nu vizează soluția inadmisibilității revizuirii adoptată de prima instanță, pot forma obiectul examinării numai în ipoteza unei eventuale constatări a nelegalității respectivei soluții, cu consecința casării hotărârii și trimiterii cauzei spre rejudecare, evident și cu condiția ca în urma eventualei admiteri a revizuirii să se fixeze termen pentru judecarea fondului. Din economia reglementărilor în materia revizuirii, rezultă că unul dintre aspectele sub care se apreciază admisibilitatea ei vizează obiectul acestei căi extraordinare de atac, condiția impusă de text fiind aceea ca hotărârea supusă revizuirii să fie dată după evocarea fondului cauzei.

În speță, hotărârea a cărei revizuire s-a solicitat nu a evocat fondul cauzei, fiind dată ca urmare a reținerii incidenței excepției tardivității formulării acțiunii, prima instanță reținând în mod corect inadmisibilitatea cererii. Constatând, așadar, că nu este incident în speță motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., hotărârea atacată fiind dată cu aplicarea corectă a legii, ca de altfel nici un alt motiv de nelegalitate de ordine publică, susceptibil să fie invocat din oficiu, conform art. 306 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de P.I. împotriva sentinței civile nr. 2581 din 23 octombrie 2007 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 iunie 2008.