ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4477/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Craiova, la data de 14 decembrie 2007, reclamantul N.V. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor, să se constate că, la termenul din 13 februarie 2004, în dosarul nr. 1763/2003, Statul Român prin Ministerul Finanțelor nu mai avea calitate în proces. În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că, la data de 13 februarie 2004 când s-a soluționat recursul în dosarul nr. 1763/2003, conform adresei A.V.A.S. nr. 239 din 8 februarie 2007, avusese loc privatizarea totală a S.N.T.R., care ocupa terenul revendicat de reclamant. La acea dată, Statul Român vânduse integral acțiunile obținute la această societate și încasase integral banii.

Prin acțiunea în constatare promovată și în care Statul Român nu mai avea calitate procesuală pasivă, reclamantul a pierdut terenul solicitat. Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal prin sentința nr. 104 din 17 aprilie 2008 a respins acțiunea precizată formulată de reclamantul N.V., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor. În motivarea soluției s-a reținut că este întemeiată excepția inadmisibilității acțiunii invocată din oficiu, la termenul din 17 aprilie 2008, întrucât hotărârea judecătorească de care se plânge reclamantul nu reprezintă un act administrativ, în sensul dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 554/2004. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs în termen reclamantul N.V., criticând-o în temeiul art. 304 pct. 4 C. proc.

civ., art. 2 lit. c) din Legea nr. 554/2004 și art. 111 C. proc. civ. Recurentul susține că, instanța a depășit atribuțiile puterii judecătorești, întrucât deși a depus la registratura instanței de fond „o nouă acțiune în constatare” la data de 6 martie 2008, aceasta a fost atașată la dosarul de fond nr. 2443/54/2007. Recurentul critică hotărârea și sub aspectul respingerii acțiunii în considerarea faptului că, hotărârea judecătorească nu reprezintă un act administrativ, în înțelesul art. 2 lit. c) din Legea nr. 554/2004, acțiunea sa având temei de drept art. 111 C. proc. civ. Examinând hotărârea atacată în raport cu motivele de recurs, precum și potrivit art. 304 1 C. proc. civ., se constată că recursul este nefondat.

Potrivit art. 1 din Legea nr. 554/2004, instanța de contencios administrativ poate fi sesizată în cazul în care vătămarea dreptului sau interesului legitim al unei persoane s-a produs prin emiterea de către o autoritate publică a unui act administrativ sau prin nesoluționarea în termen legal a unei cereri. Așa cum corect a reținut instanța de fond, reclamantul susține că a fost vătămat într-un drept al său printr-o hotărâre judecătorească prin care s-a soluționat o cauză în contradictoriu cu Ministerul Economiei și Finanțelor, ce nu mai avea calitate procesuală pasivă la acea dată. Ori hotărârea judecătorească nu reprezintă un act administrativ în sensul dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 554/2004, așa cum este el definit în art. 2 lit. c) din Legea nr. 554/2004.

Împotriva unei hotărâri judecătorești se pot exercita doar căile de atac prevăzute de Codul de procedură civilă, hotărârea neputând fi cenzurată pe calea unei acțiuni în contencios administrativ. Se reține că obiectul acțiunii cu care reclamantul a investit instanța de contencios administrativ nu se circumscrie obiectului unei acțiuni în contencios administrativ, așa cum acesta este definit în art. 1 coroborat cu art. 8 din Legea nr. 554/2004, republicată. Temeiul de drept invocat de reclamant art. 111 C. proc. civ. care reglementează constatarea existenței sau neexistenței unui drept în materia dreptului comun nu se aplică în materia contenciosului administrativ.

În ceea ce privește susținerea reclamantului privind înregistrarea la instanța de fond, la data de 6 martie 2008 a unei noi acțiuni în constatare, se reține că această cerere, corect a fost atașată la dosarul de fond nr. 2443/54/2007, la care reclamantul a făcut referire în mod expres, reclamantul îndeplinind prin această cerere, obligațiile care i-au fost puse în vedere de instanță la termenul anterior și anume aceea de a menționa obiectul cererii de chemare în judecată și temeiul de drept al acțiunii (dosar de fond filele 17-18). În consecință, soluția instanței de fond fiind legală și temeinică, recursul urmează să fie respins ca nefondat, în temeiul art. 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat N.V. împotriva sentinței nr. 104 din 17 aprilie 2008 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal , ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 decembrie 2008.