ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1432/2014

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

I.

Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată la Judecătoria

Pitești, reclamantul P.I. a chemat în judecată pe pârâții SC O.P. SA, G.M., director

general executiv al SC O.P. SA, Ministerul Economiei, Comerțului și Mediului de

Afaceri, L.N., ministrul Economiei, Comerțului și Mediului de Afaceri, Agenția Națională

pentru Resurse Minerale, A.P., președintele Agenției Naționale pentru Resurse Minerale,

solicitând anularea certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra

terenurilor din 22 mai 2000, încheierile de intabulare în cartea funciara făcute

în baza acestui certificat, anexa nr. 22 din H.G. nr. 1705/2006 privind terenurile

V.E. și V.V., anularea din anexa nr. 12 din H.G. nr. 1705/2006, administrator Agenția

Națională Apele Romane pentru suprafața de teren de 1300 mp. În pct. B. pentru executarea

investiției acumulate V.-A. minora a râului A.A., a certificatului de atestare a

dreptului de proprietate din 13 octombrie 1993, emisă SC C. SA.

Prin sentința civilă nr. 2061 din 4

martie 2011, Judecătoria Pitești a declinat competenta soluționării acestor capete

de cerere în favoarea Curții de Apel București.

Pârâtul Ministerul Economiei, Comerțului

și Mediului de Afaceri a depus întâmpinare, invocând excepția de prematuritate a

acțiunii și excepția de tardivitate a acțiunii.

La 18 ianuarie 2012, pârâta SC O.P. SA

a depus întâmpinare, solicitând respingerea cererii ca inadmisibilă, pentru neîndeplinirea

procedurii prealabile, și în același timp ca tardiv formulată, reținând totodată

și puterea lucrului judecat, iar pe fond ca neîntemeiată

Cu privire la puterea de lucru judecat,

pârâta a invocat sentința civilă nr. 1037 din 31 mai 2005, irevocabilă prin respingerea

recursului și a sentinței civile nr. 3282 din 9 mai 2011, ambele pronunțate de Curtea

de Apel București.

Prin sentința nr. 5894 din 19 octombrie

2012, Curtea de Apel București a admis excepția de inadmisibilitate și a respins

cererea formulată de reclamantul P.I., în contradictoriu cu pârâții SC O.P. SA,

G.M., director general executiv al SC O.P. SA, Ministerul Economiei, Comerțului

și Mediului de Afaceri, L.N., ministrul Economiei, Comerțului și Mediului de Afaceri,

Agenția Națională pentru Resurse Minerale, A.P., președintele Agenției Naționale

pentru Resurse Minerale, Guvernul României, Oficiul Participațiilor Statului și

Privatizării în Industrie, Administrația Națională Apele Române și SC A.D. SA, ca

inadmisibilă.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța

de fond a reținut, în esență, că reclamantul avea obligația de a anexa cererii sale

dovada îndeplinirii procedurii prealabile, lucru pe care acesta nu l-a făcut, iar

parcurgerea procedurii administrative prealabile este o condiție de exercitare a

dreptului la acțiune în contencios administrativ, a cărei neîndeplinire, în termenele

și condițiile stipulate de lege, atrage inadmisibilitatea acțiunii.

Împotriva sentinței Curții de apel a declarat

recurs reclamantul P.I., solicitând casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei

spre rejudecare

Recurentul, reiterând motivele prezentate

în fața instanței de fond, a susținut în esență, că instanța a interpretat greșit

actele juridice supuse judecății, a schimbat natura juridică și înțelesul acestora,

pronunțând o hotărâre lipsită de temei legal.

Astfel, recurentul arată că în mod greșit,

prima instanță a respins acțiunea ca inadmisibilă, având în vedere prevederile

art. 15 din Constituția României, conținutul pct. 1 și pct. 2 din obiecțiunile la

întâmpinare.

În opinia recurentului, instanța de fond

a invocat în mod greșit, prevederile art. 7 și art. 11 din Legea nr. 554/2004 ca

motiv de respingere a acțiunii ca inadmisibilă.

În concluzie, recurentul a solicitat admiterea

recursului, casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare de către

un alt complet de judecată.

II. Decizia instanței de recurs

Analizând sentința criticată prin prisma

motivelor de recurs, ținând cont de actele și lucrările dosarului, precum și de

dispozițiile legale incidente, Înalta Curte constată că nu este afectată legalitatea

și temeinicia acesteia, după cum se va arăta în continuare:

Prin criticile sale recurentul nu invocă

motive concrete de nelegalitate a sentinței atacate, ci prezintă propriile considerații

asupra dispozițiilor legale ce formează obiectul litigiului, nefiind incidente niciunul

din cazurile de casare sau modificare reglementate de art. 304 C. proc. civ.

Analizând totuși cauza prin prisma dispozițiilor

art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată că prin acțiunea introductivă

recurentul-reclamant a solicitat anularea certificatului de atestare a dreptului

de proprietate asupra terenurilor din 22 mai 2000, încheierile de intabulare în

cartea funciara făcute în baza acestui certificat, anexa nr. 22 din H.G. nr. 1705/2006

privind terenurile V.E. și V.V., anularea din anexa nr. 12 din H.G. nr. 1705/2006,

administrator Agenția Națională Apele Romane pentru suprafața de teren de 1300 mp.

În pct. B. pentru executarea investiției acumulate V.-A. minora a râului Argeș,

a certificatului de atestare a dreptului de proprietate din 13 octombrie 1993, emisă

SC C. SA.

Prima instanță a respins acțiunea ca inadmisibilă,

opinie împărtășită și de Înalta Curte.

Astfel, procedând la verificarea actelor

și lucrărilor dosarului, Înalta Curte a constatat faptul recurentul-reclamant s-a

adresat instanței de contencios administrativ, considerându-se vătămat într-un drept

recunoscut de lege, fără a urma procedura prealabilă prevăzută de dispozițiile

art. 7 din Legea nr. 554/2004 privind procedura de soluționare a cererilor în contenciosul

administrativ.

Prin urmare, neîndeplinirea de către reclamant

a acestei obligații a fost corect constatată de către instanța de fond în soluționarea

excepției inadmisibilitătii.

De altfel, independent de aceste aspecte,

din actele aflate la dosar rezultă că în cauză există și autoritate de lucru judecat

având în vedere că prin sentința civilă nr. 2724 din 21 octombrie 2008 pronunțată

de Curtea de Apel București, în Dosarul nr. 43035/3/2007, s-a respins ca neîntemeiată

acțiunea formulată de reclamantul P.I., în contradictoriu cu pârâții Guvernul României,

Agenția Națională pentru Resurse Minerale, SC O.P. SA, W.R. și G.B., privind anularea

anexei nr. 22 din H.G. nr. 1705/2006.

Această sentință a rămas irevocabilă prin

respingerea recursului promovat de reclamant, prin decizia nr. 2537 din 13 mai 2009

pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție.

Or, în prezenta cauză reclamantul solicită

constatarea nulității absolute a anexei nr. 22 din H.G. nr. 1705/2006, în contradictoriu

cu aceiași pârâți, acțiunea din prezentul dosar având aceeași cauză juridică, astfel

că sunt îndeplinite condițiile autorității lucrului judecat.

Criticile recurentului potrivit cărora

instanța a interpretat greșit actele juridice supuse judecății, a schimbat natura

juridică și înțelesul acestora, pronunțând o hotărâre lipsită de temei legal, sunt

nefondate.

Motivarea unei hotărâri judecătorești este

atributul exclusiv al magistratului, iar împrejurarea că în considerentele acesteia

nu sunt cuprinse toate alegațiile justițiabililor, iar argumentele de fapt și de

drept nu sunt prezentate în modalitatea dorită de aceștia nu reprezintă un motiv

de nelegalitate și nu înseamnă că hotărârea nu a fost corespunzător motivată, cum

greșit susține recurentul.

Având în vedere faptul că instanța de fond

a respins acțiunea pe excepția inadmisibilității, opinie împărtășită și de

Înalta Curte, nu se mai impune a fi analizate și celelalte susțineri ale recurentului-reclamant.

Temeiul de drept al soluției adoptate în

recurs

Având în vedere toate considerentele expuse,

în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca

nefondat, nefiind identificate motive de reformare a sentinței , potrivit art. 20

alin. (3) din Legea nr. 554/2004 sau art. 304

1

C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de P.I. împotriva

sentinței civile nr. 5894 din 19 octombrie 2012 a Curții de Apel București, secția

a VlII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 20

martie 2014.