ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2875/2009

Asupra contestației în anulare de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: La data de 12 iunie 2009, invocând cazul de contestație prevăzut de art. 386 alin. (1) lit. e) C. proc. pen., contestatoarea B.C.C. a formulat contestație în anulare împotriva Deciziei penale nr. 2098 din 4 iunie 2009, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală în Dosarul nr. 24632/3/2006. În motivarea căii extraordinare de atac exercitate, contestatoarea a invocat faptul că, instanța de control judiciar, cu ocazia soluționării recursului, nu a dispus ascultarea sa, deși aceasta era obligatorie, potrivit art. 385 14 alin. (1) 1 C. proc. pen. și deși a fost prezentă la data de 13 aprilie 2009, când au avut loc dezbaterile.

Prin decizia penală mai sus menționată a fost respins, ca nefondat, recursul declarat de inculpata B.C.C. împotriva Deciziei penale nr. 164/A din 18 iunie 2008 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, și a sentinței penale nr. 423 din 20 martie 2007 pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, prin care aceasta a fost condamnată la o pedeapsă de 3 ani închisoare, cu suspendarea condiționată a executării, pe durata unui termen de încercare de 5 ani, pentru săvârșirea infracțiunii de neglijență în serviciu, prevăzută de art. 249 alin. (1) și (2) C. pen., pedeapsă grațiată conform art. 1 din Legea nr. 543/2002. La termenul fixat pentru judecarea contestației în anulare, respectiv la data de 31 august 2009, contestatoarea B.C.C.

s-a prezentat în fața Înaltei Curți, solicitând să se ia act de declarația sa de retragere a contestației în anulare formulată și că, în același sens, înainte de termen a depus la dosar, la fila 34, o cerere cu un conținut similar. Față de manifestarea de voință liber exprimată de contestatoarea B.C.C., Înalta Curte constată următoarele: Potrivit art. 2 alin. (2) C. proc. pen., prin care este instituit principiul oficialității procesului penal „actele necesare desfășurării procesului penal se îndeplinesc din oficiu, afară de cazul când prin lege se dispune altfel”. Realizarea acestui principiu impune examinarea de către instanțele de judecată a cererilor formulate de părți, inclusiv a cererii de contestație în anulare, cu stricta respectare a dispozițiilor procedurale care reglementează modul lor de soluționare.

Aceasta nu înseamnă însă, că situațiile nereglementate în mod expres prin dispozițiile specifice fiecăreia dintre cererile formulate (ex: cereri de revizuire, contestații la executare, cereri de amânare ori de întrerupere a executării pedepsei, contestații în anulare ș.a.) să nu își găsească rezolvarea firească, adecvată conținutului și sensului solicitării pe care partea a înțeles să o dea acestora, prin exprimarea liberă a voinței sale. A considera altfel ar însemna să se contravină principiului dreptului părții de a dispune asupra cererii formulate, instituit prin art. 246 C. proc. civ., care reglementând procedura de drept comun în această privință – în măsura în care nu se dispune altfel, potrivit art. 721 din același cod – este aplicabil și în materia dreptului penal.

Într-adevăr, în conformitate cu dispozițiile art. 246 alin. (1) C. proc. civ., „reclamantul poate să renunțe oricând la judecată, fie verbal în ședință, fie prin cerere scrisă”. În principiu, așa cum beneficiază de dreptul exercitării libere a căii de atac ordinare sau extraordinare, subiectul procesual are implicit facultatea de a folosi acest drept sau de a declara că nu înțelege să-l folosească, iar dacă l-a folosit, are posibilitatea de a stărui sau de a renunța la exercitarea acestuia, atâta vreme cât o face în mod liber, fără existența vreunei presiuni de natură a-i altera voința. Față de manifestarea de voință liber exprimată de contestatoarea condamnată, Înalta Curte va lua act de declarația contestatoarei B.C.C.

de retragere a contestației în anulare formulată împotriva Deciziei penale nr. 2098 din 4 iunie 2009 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. 24632/3/2006 . Potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va obliga contestatoarea la plata sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Ia act de declarația contestatoarei B.C.C. de retragere a contestației în anulare formulată împotriva Deciziei penale nr. 2098 din 4 iunie 2009 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. 24632/3/2006. Obligă contestatoarea la plata sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 31 august 2009.