ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4656/2008

Asupra recursurilor de față; De asemenea, prin aceeași sentință instanța de judecată a respins excepția inadmisibilității cererii de suspendare, invocată de pârâtul Guvernul României prin întâmpinare. Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut următoarele: În ceea ce privește cererea de suspendare, prima instanță a reținut, în esență, că aceasta îndeplinește condițiile care se desprind din prevederile art. 15 raportat la art. 14 din Legea nr. 554/2004 și anume: condiția-premisă, a promovării acțiunii în instanță împotriva actului a cărui suspendare se solicită, iminența unei pagube și existența unui caz justificat.

Cele două concepte, anume paguba iminentă și cazul bine justificat, definite de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, sunt, de asemenea, întrunite, prima instanță reținând că multiplele aspecte invocate de reclamant în susținerea acestor condiții, în special cele privind anularea irevocabilă de către instanța de judecată a calificativului „nesatisfacător" acordat reclamantului, evaluare profesională ce a constituit temeiul eliberării din funcție, creează o îndoială foarte serioasă în privința legalității măsurii a cărei suspendare se solicită, cu repercusiuni directe și imediate asupra veniturilor acestuia, care sunt evidente. Împotriva sentinței pronunțate de instanța de fond au declarat recurs pârâții, considerând-o netemeinică și nelegală.

Guvernul României invocând prevederile art. 304 C. proc. civ., critică sentința recurată pentru faptul că în mod greșit cererea de suspendare nu a fost respinsă ca inadmisibilă deși reclamantul a indicat ca temei de drept dispozițiile art. 581 C. proc. civ. , în loc de art. 14 din Legea nr. 554/2004 care aveau incidență în cauza dedusă judecății. Celălalt recurent, M.I.R.A. în recursul formulat precizează, asemeni Guvernului României că, pe fondul cauzei, este neîntemeiată cererea de suspendare a H.G. nr. 1225/2006, întrucât nu s-a făcut dovada îndeplinirii cumulative a celor două condiții impuse de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, întreaga argumentare privind, în realitate, fondul litigiului; se invocă și faptul că efectele actului se produseseră.

Înalta Curte, analizând recursurile formulate în raport de motivele invocate, cât și de dispozițiile art. 304 1 C. proc. civ., apreciază că acestea sunt fondate pentru următoarele considerente: Pentru a fi admisibilă o cerere de suspendare se impune a fi dovedită îndeplinirea celor două condiții cumulative prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, respectiv existența cazului bine justificat și prevenirea pagubei iminente. Argumentele de ordin financiar reținute de prima instanță ca reprezentând îndeplinirea condiției de „pagubă iminentă" nu reprezintă un motiv suficient și concludent pentru a se dispune suspendarea executării întrucât, în principiu, prejudiciul trebuie să fie nesusceptibil de a fi reparat printr-o indemnizație ulterioară, de la caz la caz.

Deci, în cauză, nu au fost îndeplinite condițiile cumulative impuse în mod imperativ de legiuitor, prin art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 pentru a se putea dispune suspendarea actului administrativ contestat în cazul prevăzut de art. 15 din aceeași lege. În mod corect instanța de fond a respins excepția inadmisibilității cererii invocată în raport de art. 581 C. proc. civ., deoarece se constată din examinarea acțiunii formulate de reclamant că aceasta se întemeiază pe art. 15 din Legea nr. 554/ 2004, astfel că această critică adusă sentinței recurate este nefondată. În ceea ce privește efectele actului supus analizei, acestea nu au fost epuizate ca urmare a faptului că a intervenit incapacitatea de muncă temporară a intimatului-reclamant.

Având în vedere considerentele reținute anterior, prin care s-au apreciat ca fiind fondate celelalte motive de recurs invocate de recurenții-pârâți, Înalta Curte, în conformitate cu art. 312, art. 316 C. proc. civ. coroborate cu art. 14, art. 15 și art. 20 din Legea nr. 554/2004, urmează să admită recursurile, să caseze sentința recurată și, pe fond, să respingă cererea de suspendare formulată de reclamant ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursurile declarate de pârâții Guvernul României și Ministerul Internelor și Reformei Administrative împotriva sentinței nr. 1136 din 9 aprilie 2008 a Curții de Apel București, s ecția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Casează sentința recurată și, pe fond, respinge cererea de suspendare formulată de reclamantul M.S., ca neîntemeiată. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 decembrie 2008.