ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4656/2008

Asupra recursurilor de față;

De asemenea, prin aceeași sentință instanța de judecată

a

respins excepția inadmisibilității

cererii de suspendare, invocată de

pârâtul Guvernul României prin

întâmpinare.

Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a

reținut următoarele:

În ceea ce privește cererea de suspendare, prima

instanță a

reținut, în esență, că aceasta

îndeplinește condițiile care se desprind

din prevederile art. 15

raportat la art. 14 din Legea nr. 554/2004 și anume: condiția-premisă, a

promovării acțiunii în instanță împotriva actului a cărui suspendare se

solicită, iminența unei pagube și existența unui caz justificat.

Cele două concepte, anume paguba iminentă și cazul

bine justificat, definite de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, sunt, de

asemenea, întrunite, prima instanță reținând că multiplele aspecte

invocate de reclamant în susținerea acestor

condiții, în special cele

privind anularea irevocabilă de către instanța

de judecată a calificativului „nesatisfacător" acordat reclamantului,

evaluare profesională ce a constituit temeiul eliberării din funcție, creează o

îndoială foarte serioasă în privința legalității măsurii a cărei suspendare se

solicită, cu repercusiuni directe și imediate asupra veniturilor acestuia, care

sunt evidente.

Împotriva sentinței pronunțate de instanța de fond au

declarat recurs pârâții, considerând-o netemeinică și nelegală.

Guvernul României invocând prevederile art. 304 C.

proc. civ., critică sentința recurată pentru faptul că în mod greșit cererea de

suspendare nu a fost respinsă ca inadmisibilă deși reclamantul a indicat ca

temei de drept dispozițiile art. 581 C. proc. civ.

, în loc de art. 14 din Legea nr. 554/2004 care aveau

incidență

în cauza dedusă judecății.

Celălalt recurent,

M.I.R.A.

în recursul formulat precizează, asemeni

Guvernului României că, pe

fondul cauzei, este neîntemeiată cererea de suspendare a H.G. nr. 1225/2006,

întrucât nu s-a făcut dovada îndeplinirii cumulative a celor două condiții

impuse de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, întreaga argumentare

privind, în realitate, fondul litigiului; se invocă și faptul că efectele

actului se produseseră.

Înalta Curte, analizând recursurile formulate în

raport de motivele invocate, cât și de dispozițiile art. 304

1

C.

proc. civ., apreciază că acestea sunt fondate pentru următoarele considerente:

Pentru a fi admisibilă o cerere de suspendare se

impune a fi dovedită îndeplinirea celor două condiții cumulative prevăzute de

art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, respectiv existența cazului bine

justificat și prevenirea pagubei iminente.

Argumentele de ordin financiar reținute de prima

instanță ca reprezentând îndeplinirea condiției de „pagubă iminentă" nu

reprezintă un motiv suficient și concludent pentru a se dispune suspendarea

executării întrucât, în principiu, prejudiciul trebuie să fie nesusceptibil de

a fi reparat printr-o indemnizație ulterioară, de la caz la caz.

Deci, în cauză, nu au fost îndeplinite condițiile

cumulative impuse în mod imperativ de legiuitor, prin art. 14 alin. (1) din

Legea nr. 554/2004 pentru a se putea dispune suspendarea actului

administrativ contestat în cazul prevăzut de art.

15 din aceeași lege.

În mod corect instanța de fond a respins excepția

inadmisibilității cererii invocată în raport de art. 581 C. proc. civ.,

deoarece se constată din examinarea acțiunii formulate de reclamant că aceasta

se întemeiază pe art. 15 din Legea nr. 554/ 2004, astfel că această critică

adusă sentinței recurate este nefondată.

În ceea ce privește efectele actului supus analizei,

acestea nu au fost epuizate ca urmare a faptului că a intervenit incapacitatea

de muncă temporară a intimatului-reclamant.

Având în vedere considerentele reținute anterior,

prin care s-au apreciat ca fiind fondate celelalte motive de recurs invocate de

recurenții-pârâți, Înalta Curte, în conformitate cu art. 312, art. 316 C. proc.

civ. coroborate cu art. 14, art. 15 și art. 20 din Legea nr. 554/2004, urmează

să admită recursurile, să caseze sentința recurată și, pe fond, să respingă

cererea de suspendare formulată de reclamant ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de pârâții Guvernul

României și Ministerul Internelor și Reformei Administrative împotriva

sentinței nr. 1136 din 9 aprilie 2008 a Curții de Apel București, s

ecția a VIII-a contencios administrativ și

fiscal.

Casează sentința recurată și, pe fond, respinge

cererea de suspendare formulată de reclamantul M.S., ca neîntemeiată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 decembrie

2008.