ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2607/2009

Asupra recursului de față;

Examinând actele și lucrările dosarului,

constată următoarele:

Prin încheierea din 16 iunie 2009, pronunțată de Curtea de Apel Iași,

în dosarul nr. 6790/99/2007, în baza art. l60

b

alin. (3) C. proc. pen.,

s-a menținut

măsura arestării preventive a

inculpatului S.I

.

În motivarea hotărârii s-a reținut că în

urma evaluării întregului material

probator de la dosar, sunt indicii ce justifică bănuiala că inculpații

au comisa fapta prevăzută de legea penală, ceea ce face să fie îndeplinită

condiția prevăzută de art. 143

C. proc. pen.

De asemenea, văzând limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru

infracțiunile pentru care inculpații au fost

trimiși în judecată, ținând seama și de

importanța relațiilor sociale pretins lezate de gravitatea faptelor

comise s-a apreciat

că lăsarea în

libertate a inculpaților prezintă pericol pentru ordinea publică, fiind

îndeplinită

condiția prevăzută de art. 148 lit. f) C. proc. pen.

Împotriva acestei încheieri a declarat

recurs inculpatul S.I.,

solicitând

revocarea măsurii arestării preventive întrucât nu este vinovat și are o

situație grea în familie, mama sa fiind

bolnavă și fără venituri.

Recursul inculpatului este nefondat.

Inculpatul S.I. a fost trimis în judecată

și condamnat prin sentința

penală nr. 105 din 5 februarie

2009, pronunțată de Tribunalul Iași, la pedeapsa

rezultantă de 11 ani și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea

infracțiunilor de trafic de

minori

și asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni, prevăzută de art. 13 alin. (2)

din Legea nr. 678/2001, cu aplicabilă art. 13 C. pen., art. 41 alin. (2) C.

pen., art. 37 și art. 75 lit. c) C. pen. și respectiv art. 323 alin. (l) C.

pen., cu aplicarea, art. 37 lit. a) și

art. 75 lit. c) C. pen.

S-a reținut în sarcina inculpatului că, în perioada ianuarie - mai

2003,

împreună cu inculpata minoră C.I.I. a

racolat mai multe minore pe

care

le-a transportat la domiciliul inculpatului G.G. și al numitei

C.C. în vederea practicării prostituției în

folosul acestora din urmă,

folosul

său fiind reprezentat de suma pe care ar fi obținut-o din vânzarea acestor

victime.

Temeiul arestării preventive a inculpatului a fost cel prevăzut de art.

148

lit. f), C. proc. pen., reținându-se că

a comis infracțiuni pentru care legea prevede pedepse mai mari de 4 ani și

există probe din care rezultă că lăsarea în

libertate a acestuia prezintă pericol concret pentru ordinea publică.

Potrivit art. 148 lit. f) C. proc. pen.,

arestarea inculpatului se poate

dispune atunci când „inculpatul a săvârșit o infracțiune pentru care

legea prevede

pedeapsa detențiunii

pe viață sau pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există

probe că lăsarea sa în libertate prezintă

un pericol concret pentru ordinea publică”.

În cauza de față, inculpatul a fost trimis

în judecată și condamnat printr-o hotărâre chiar nedefinitivă, pentru

săvârșirea infracțiunilor de trafic de minori și

asociere

în vederea săvârșirii de infracțiuni, fapte cu un grad de pericol social

deosebit, iar față de modalitatea de săvârșire a

acestora, împreună cu un minor, și

persoana inculpatului, care nu este

la primul contact cu legea penală, fiind recidivist, reiese pericolul concret

pentru ordinea publică.

Apreciind că temeiurile care au dus la

luarea măsurii arestării preventive a

inculpatului nu s-au schimbat și impun în continuare menținerea acesteia

măsuri,

instanța de apel a pronunțat o hotărâre legală și

temeinică și cu respectarea

dispozițiilor

Convenției europene a drepturilor omului și ale Constituției României

referitoare

la libertatea individuală, care prevăd că măsura lipsirii de libertate a

unei persoane se poate dispune atunci când există

motive temeinice că s-a săvârșit

o

infracțiune, din necesitatea de a împiedica să se săvârșească o nouă

infracțiune,

fiind necesară astfel, apărarea ordinii publice, a

drepturilor și libertăților cetățenilor, desfășurarea în bune condiții a

procesului penal.

Față de aceste considerente, recursul inculpatului este nefondat, iar

în

temeiul art. 385

15

pct. l lit.

b) C. proc. pen., urmează a fi respins.

În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., va fi obligat recurentul la

plata cheltuielilor

judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul S.I. împotriva

încheierii din 16 iunie 2009 a Curții de Apel Iași, secția penală și pentru

cauze cu minori, în dosarul nr. 6790./99/2007.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei

de 200 lei cu titlu de cheltuieli

judiciare către stat, din care suma de 100 lei reprezentând onorariul

apărătorului desemnat din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiției

și Libertăților

Cetățenești.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi 8 iulie

2009.