ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2607/2009

Asupra recursului de față; Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele: Prin încheierea din 16 iunie 2009, pronunțată de Curtea de Apel Iași, în dosarul nr. 6790/99/2007, în baza art. l60 b alin. (3) C. proc. pen., s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului S.I . În motivarea hotărârii s-a reținut că în urma evaluării întregului material probator de la dosar, sunt indicii ce justifică bănuiala că inculpații au comisa fapta prevăzută de legea penală, ceea ce face să fie îndeplinită condiția prevăzută de art. 143 C. proc. pen. De asemenea, văzând limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunile pentru care inculpații au fost trimiși în judecată, ținând seama și de importanța relațiilor sociale pretins lezate de gravitatea faptelor comise s-a apreciat că lăsarea în libertate a inculpaților prezintă pericol pentru ordinea publică, fiind îndeplinită condiția prevăzută de art. 148 lit. f) C. proc.

pen. Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul S.I., solicitând revocarea măsurii arestării preventive întrucât nu este vinovat și are o situație grea în familie, mama sa fiind bolnavă și fără venituri. Recursul inculpatului este nefondat. Inculpatul S.I. a fost trimis în judecată și condamnat prin sentința penală nr. 105 din 5 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Iași, la pedeapsa rezultantă de 11 ani și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de minori și asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni, prevăzută de art. 13 alin. (2) din Legea nr. 678/2001, cu aplicabilă art. 13 C. pen., art. 41 alin. (2) C. pen., art. 37 și art. 75 lit. c) C. pen. și respectiv art. 323 alin. (l) C. pen., cu aplicarea, art. 37 lit. a) și art. 75 lit. c) C. pen.

S-a reținut în sarcina inculpatului că, în perioada ianuarie - mai 2003, împreună cu inculpata minoră C.I.I. a racolat mai multe minore pe care le-a transportat la domiciliul inculpatului G.G. și al numitei C.C. în vederea practicării prostituției în folosul acestora din urmă, folosul său fiind reprezentat de suma pe care ar fi obținut-o din vânzarea acestor victime. Temeiul arestării preventive a inculpatului a fost cel prevăzut de art. 148 lit. f), C. proc. pen., reținându-se că a comis infracțiuni pentru care legea prevede pedepse mai mari de 4 ani și există probe din care rezultă că lăsarea în libertate a acestuia prezintă pericol concret pentru ordinea publică. Potrivit art. 148 lit. f) C. proc.

pen., arestarea inculpatului se poate dispune atunci când „inculpatul a săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa detențiunii pe viață sau pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică”. În cauza de față, inculpatul a fost trimis în judecată și condamnat printr-o hotărâre chiar nedefinitivă, pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de minori și asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni, fapte cu un grad de pericol social deosebit, iar față de modalitatea de săvârșire a acestora, împreună cu un minor, și persoana inculpatului, care nu este la primul contact cu legea penală, fiind recidivist, reiese pericolul concret pentru ordinea publică.

Apreciind că temeiurile care au dus la luarea măsurii arestării preventive a inculpatului nu s-au schimbat și impun în continuare menținerea acesteia măsuri, instanța de apel a pronunțat o hotărâre legală și temeinică și cu respectarea dispozițiilor Convenției europene a drepturilor omului și ale Constituției României referitoare la libertatea individuală, care prevăd că măsura lipsirii de libertate a unei persoane se poate dispune atunci când există motive temeinice că s-a săvârșit o infracțiune, din necesitatea de a împiedica să se săvârșească o nouă infracțiune, fiind necesară astfel, apărarea ordinii publice, a drepturilor și libertăților cetățenilor, desfășurarea în bune condiții a procesului penal.

Față de aceste considerente, recursul inculpatului este nefondat, iar în temeiul art. 385 15 pct. l lit. b) C. proc. pen., urmează a fi respins. În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va fi obligat recurentul la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul S.I. împotriva încheierii din 16 iunie 2009 a Curții de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. 6790./99/2007. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești. Definitivă. Pronunțată în ședință publică azi 8 iulie 2009.