ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 136/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Prahova sub nr. 2293/105/2007, reclamantul S.I. a solicitat în contradictoriu cu pârâții Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989, Guvernul României, Comisia Parlamentară a Revoluționarilor din Decembrie 1989 și Administrația Prezidențială, obligarea comisiei pârâte să avizeze și să înainteze propunerea acordării titlului de „Luptător pentru Victoria Revoluției din Decembrie 1989, remarcat pentru acte deosebite” către Președintele României și obligarea pârâtului Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989 la plata daunelor morale de 1.000.000 lei pentru prejudiciul adus reclamantului prin șicanări și neacordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 341/2004.

În motivarea cererii, reclamantul a arătat că Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989 a refuzat să-i recunoască drepturile solicitate, să-i elibereze foi de drum pentru călătorii gratuite pe C.F.R., abonament pe mijloacele de transport în comun, adeverință medicală pentru instituțiile medicale din cadrul Ministerului Sănătății, să-i soluționeze cererea pentru preschimbarea certificatului. Tribunalul Prahova prin sentința nr. 171 din 5 iunie 2007 a admis excepția necompetenței materiale invocată de pârâții Guvernul României și Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989 și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal, unde dosarul a fost înregistrat sub nr. 1448/42/2007.

Curtea de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 145 din 28 septembrie 2007 a luat act de declarația reclamantului privind renunțarea la judecată față de pârâții: Guvernul României, Camera Deputaților - Comisia Parlamentară a Revoluționarilor din Decembrie 1989 și Administrația Prezidențială. A respins excepția inadmisibilității și netimbrării capătului de cerere privind daunele morale, precum și lipsa procedurii prealabile. A respins ca prematur formulată acțiunea reclamantului S.I. în contradictoriu cu pârâții Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989, Guvernul României, Camera Deputaților - Comisia Parlamentară a Revoluționarilor din Decembrie 1989 și Administrația Prezidențială.

În motivarea soluției s-a reținut că singura instituție publică care are atribuții în domeniul preschimbării certificatelor care atestă calitatea de revoluționar este Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989; că acțiunea este admisibilă, în raport cu prevederile art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/ 2004; că a fost legal timbrată în raport de art. 3 lit. m) din Legea nr. 146/1997, că procedura prealabilă prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004 nu este obligatorie în cazul în care persoana care se consideră vătămată prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri se adresează instanței de contencios administrativ pentru a obliga autoritatea publică să emită un act administrativ, să elibereze un înscris, să efectueze o anumită operațiune administrativă.

S-a reținut de asemenea, că reclamantul nu poate cere obligarea pârâtului Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989 să preschimbe certificatul său doveditor al calității de revoluționar, înainte de termenul de 31 martie 2008, așa cum acest termen a fost prorogat prin art. 3 din O.U.G. nr. 132/2006, astfel că acțiunea acestuia este prematur formulată. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul S.I., invocând prevederile art. 3 C. civ., art. 304 pct. 7 și 9 coroborat cu art. 261 pct. 5, precum și art. 312, art. 316 C. proc. civ. În dezvoltarea motivelor de recurs, recurentul a susținut că instanța de fond prin soluția pronunțată, în sensul respingerii cererii sale ca prematur introdusă, a încălcat principiul legalității.

De asemenea, au fost încălcate dispozițiile art. 3 C. civ. prin faptul că s-a refuzat judecarea cererii sale până la expirarea termenului prevăzut de lege pentru preschimbarea certificatelor ce dovedesc calitatea de revoluționar deși a depus o cerere însoțită de actele necesare la pârâtă pentru a-i fi preschimbat certificatul încă din anul 2004, ce nu a fost soluționată nici în prezent. În ceea ce privește motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ., se menționează că hotărârea recurată nu cuprinde motivele pe care se sprijină, astfel că din cuprinsul acesteia lipsesc motivele de fapt și de drept ce au format convingerea instanței, precum și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților, fapt care nu este în concordanță cu prevederile art. 261 pct. 5 C. proc.

civ. În susținerea motivului de recurs întemeiat pe art. 304 pct. 9 C. proc. civ. se arată că în mod greșit i s-a respins acțiunea ca prematur formulată, deoarece instanța de fond trebuia să facă aplicabilitatea în cauză a actelor normative în vigoare și să constate că există refuzul nejustificat al pârâtei în ceea ce privește preschimbarea certificatului solicitat întrucât dosarul său era complet iar calitatea sa de revoluționar nu a fost contestată în nici un fel. Conform art. 3041 C. proc. civ., recurentul-reclamant a solicitat examinarea cauzei sub toate aspectele. Cu privire la daunele morale solicitate, apreciază că este îndreptățit la acordarea acestora, date fiind traumele psihice suferite și dovedite prin înscrisurile depuse la dosarul cauzei.

Recurentul a depus acte în susținerea motivelor de recurs, note scrise și concluzii scrise. Examinând recursul în raport de motivele invocate, de înscrisurile care există la dosarul cauzei, cât și de dispozițiile legale aplicabile, Înalta Curte apreciază ca fiind fondat recursul formulat de recurentul-reclamant pentru considerentele ce urmează a fi expuse. Potrivit art. 3 din O.U.G. nr. 132/2006 a fost prorogat până la 31 martie 2008, termenul pentru preschimbarea certificatului ce atestă calitatea de revoluționar, prevăzut la art. 9 din Legea nr. 341/2004, cu modificările și completările ulterioare. Ulterior acest termen a fost prorogat până la data de 30 iunie 2009, inclusiv, prin O.G. nr. 1/2008.

Analizând hotărârea recurată se constată faptul că aceasta cuprinde motivele de fapt și de drept pe care se sprijină, fiind reținută prematuritatea acțiunii în raport de dispozițiile art. 3 din O.U.G. nr. 132/2006, menționate, astfel că nu sunt fondate motivele de recurs întemeiate pe art. 3 C. civ. și art. 304 pct. 7 C. proc. civ. De asemenea, în raport de aceleași dispoziții, nu sunt incidente nici prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., însă, față de termenul limită stabilit de legiuitor pentru preschimbarea acestor certificate, refuzul nejustificat trebuie apreciat în funcție de situația fiecărui solicitant, deoarece acest termen are un caracter general și privește data la care trebuie finalizată această procedură a preschimbării certificatelor.

Menționarea termenului limită în art. 9 alin. (1) din Legea nr. 341/2004, nu înseamnă că anterior acestuia, după parcurgerea procedurii instituită de legiuitor, în art. 9 alin. (2) – (5) din aceeași lege, nu se poate preschimba certificatul ce atestă calitatea de revoluționar. După cum rezultă din înscrisurile ce există la dosarul cauzei, precum și din Adresa din 22 octombrie 2008 emisă de Comisia Parlamentară a Revoluționarilor din Decembrie 1989, a fost avizată favorabil cererea recurentului-reclamant în vederea preschimbării certificatului doveditor a calității de revoluționar în cadrul ședinței din data de 7 octombrie 2008, a cărei copie s-a depus la dosar și unde la poziția 277 figurează recurentul.

Prin urmare, procedura anterioară emiterii certificatului a fost parcursă de recurentul-reclamant, astfel că se impune ca prima instanță să facă o analiză pe fond a cererii acestuia. Întrucât instanța de fond a soluționat cauza fără a intra în cercetarea fondului, în raport și de cele reținute anterior, cât și de dispozițiile art. 312 alin. (2) coroborate cu art. 20 alin. (3) teza finală din Legea nr. 554/2004, modificată și completată prin Legea nr. 262/2007, Înalta Curte urmează să admită recursul declarat de recurentul-reclamant, să caseze sentința atacată și să trimită cauza spre rejudecare pe fond, aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de S.I. împotriva sentinței nr. 145 din 8 septembrie 2007 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal. Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare, aceleiași instanțe. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 15 ianuarie 2009.