ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 136/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Prahova sub nr.

2293/105/2007, reclamantul S.I. a solicitat în contradictoriu cu pârâții

Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989,

Guvernul României, Comisia Parlamentară a Revoluționarilor din Decembrie 1989

și Administrația Prezidențială, obligarea comisiei pârâte să avizeze și să

înainteze propunerea acordării titlului de „Luptător pentru Victoria Revoluției

din Decembrie 1989, remarcat pentru acte deosebite” către Președintele României

și obligarea pârâtului Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor

din Decembrie 1989 la plata daunelor morale de 1.000.000 lei pentru prejudiciul

adus reclamantului prin șicanări și neacordarea drepturilor prevăzute de Legea nr.

341/2004.

În motivarea cererii,

reclamantul a arătat că Secretariatul de Stat pentru Problemele

Revoluționarilor din Decembrie 1989 a refuzat să-i recunoască drepturile

solicitate, să-i elibereze foi de drum pentru călătorii gratuite pe C.F.R., abonament

pe mijloacele de transport în comun, adeverință medicală pentru instituțiile

medicale din cadrul Ministerului Sănătății, să-i soluționeze cererea pentru

preschimbarea certificatului.

Tribunalul Prahova prin

sentința nr. 171 din 5 iunie 2007 a admis excepția necompetenței materiale

invocată de pârâții Guvernul României și Secretariatul de Stat pentru

Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989 și a declinat competența de

soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Ploiești, secția de contencios

administrativ și fiscal, unde dosarul a fost înregistrat sub nr. 1448/42/2007.

Curtea de Apel Ploiești, secția

comercială și de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 145 din

28 septembrie 2007 a luat act de declarația reclamantului privind renunțarea la

judecată față de pârâții: Guvernul României, Camera Deputaților - Comisia

Parlamentară a Revoluționarilor din Decembrie 1989 și Administrația

Prezidențială.

A respins excepția

inadmisibilității și netimbrării capătului de cerere privind daunele morale,

precum și lipsa procedurii prealabile.

A respins ca prematur

formulată acțiunea reclamantului S.I. în contradictoriu cu pârâții

Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989,

Guvernul României, Camera Deputaților - Comisia Parlamentară a Revoluționarilor

din Decembrie 1989 și Administrația Prezidențială.

În motivarea soluției s-a

reținut că singura instituție publică care are atribuții în domeniul

preschimbării certificatelor care atestă calitatea de revoluționar este

Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989; că

acțiunea este admisibilă, în raport cu prevederile art. 1 alin. (1) din Legea nr.

554/ 2004; că a fost legal timbrată în raport de art. 3 lit. m) din Legea nr. 146/1997,

că procedura prealabilă prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004 nu este

obligatorie în cazul în care persoana care se consideră vătămată prin

nesoluționarea în termenul legal a unei cereri se adresează instanței de

contencios administrativ pentru a obliga autoritatea publică să emită un act

administrativ, să elibereze un înscris, să efectueze o anumită operațiune

administrativă.

S-a reținut de asemenea, că

reclamantul nu poate cere obligarea pârâtului Secretariatul de Stat pentru

Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989 să preschimbe certificatul său

doveditor al calității de revoluționar, înainte de termenul de 31 martie 2008,

așa cum acest termen a fost prorogat prin art. 3 din O.U.G. nr. 132/2006,

astfel că acțiunea acestuia este prematur formulată.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat recurs reclamantul S.I., invocând prevederile art. 3 C. civ., art. 304

pct. 7 și 9 coroborat cu art. 261 pct. 5, precum și art. 312, art. 316 C. proc.

civ.

În dezvoltarea motivelor de

recurs, recurentul a susținut că instanța de fond prin soluția pronunțată, în

sensul respingerii cererii sale ca prematur introdusă, a încălcat principiul

legalității.

De asemenea, au fost

încălcate dispozițiile art. 3 C. civ. prin faptul că s-a refuzat judecarea

cererii sale până la expirarea termenului prevăzut de lege pentru preschimbarea

certificatelor ce dovedesc calitatea de revoluționar deși a depus o cerere

însoțită de actele necesare la pârâtă pentru a-i fi preschimbat certificatul

încă din anul 2004, ce nu a fost soluționată nici în prezent.

În ceea ce privește motivul

de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ., se

menționează că hotărârea recurată nu cuprinde motivele pe care se sprijină,

astfel că din cuprinsul acesteia lipsesc motivele de fapt și de drept ce au

format convingerea instanței, precum și cele pentru care s-au înlăturat

cererile părților, fapt care nu este în concordanță cu prevederile art. 261 pct.

5 C. proc. civ.

În susținerea motivului de

recurs întemeiat pe art. 304 pct. 9 C. proc. civ. se arată că în mod greșit i

s-a respins acțiunea ca prematur formulată, deoarece instanța de fond trebuia

să facă aplicabilitatea în cauză a actelor normative în vigoare și să constate

că există refuzul nejustificat al pârâtei în ceea ce privește preschimbarea

certificatului solicitat întrucât dosarul său era complet iar calitatea sa de

revoluționar nu a fost contestată în nici un fel.

Conform art. 3041 C. proc.

civ., recurentul-reclamant a solicitat examinarea cauzei sub toate aspectele.

Cu privire la daunele morale

solicitate, apreciază că este îndreptățit la acordarea acestora, date fiind

traumele psihice suferite și dovedite prin înscrisurile depuse la dosarul

cauzei. Recurentul a depus acte în susținerea motivelor de recurs, note scrise

și concluzii scrise.

Examinând recursul în raport

de motivele invocate, de înscrisurile care există la dosarul cauzei, cât și de

dispozițiile legale aplicabile, Înalta Curte apreciază ca fiind fondat recursul

formulat de recurentul-reclamant pentru considerentele ce urmează a fi expuse.

Potrivit art. 3 din O.U.G.

nr. 132/2006 a fost prorogat până la 31 martie 2008, termenul pentru

preschimbarea certificatului ce atestă calitatea de revoluționar, prevăzut la art.

9 din Legea nr. 341/2004, cu modificările și completările ulterioare. Ulterior

acest termen a fost prorogat până la data de 30 iunie 2009, inclusiv, prin O.G.

nr. 1/2008.

Analizând hotărârea recurată

se constată faptul că aceasta cuprinde motivele de fapt și de drept pe care se

sprijină, fiind reținută prematuritatea acțiunii în raport de dispozițiile art.

3 din O.U.G. nr. 132/2006, menționate, astfel că nu sunt fondate motivele de

recurs întemeiate pe art. 3 C. civ. și art. 304 pct. 7 C. proc. civ.

De asemenea, în raport de

aceleași dispoziții, nu sunt incidente nici prevederile art. 304 pct. 9 C.

proc. civ., însă, față de termenul limită stabilit de legiuitor pentru

preschimbarea acestor certificate, refuzul nejustificat trebuie apreciat în

funcție de situația fiecărui solicitant, deoarece acest termen are un caracter

general și privește data la care trebuie finalizată această procedură a

preschimbării certificatelor.

Menționarea termenului

limită în art. 9 alin. (1) din Legea nr. 341/2004, nu înseamnă că anterior

acestuia, după parcurgerea procedurii instituită de legiuitor, în art. 9 alin.

(2) – (5) din aceeași lege, nu se poate preschimba certificatul ce atestă

calitatea de revoluționar.

După cum rezultă din

înscrisurile ce există la dosarul cauzei, precum și din Adresa din 22 octombrie

2008 emisă de Comisia Parlamentară a Revoluționarilor din Decembrie 1989, a

fost avizată favorabil cererea recurentului-reclamant în vederea preschimbării

certificatului doveditor a calității de revoluționar în cadrul ședinței din

data de 7 octombrie 2008, a cărei copie s-a depus la dosar și unde la poziția

277 figurează recurentul.

Prin urmare, procedura

anterioară emiterii certificatului a fost parcursă de recurentul-reclamant,

astfel că se impune ca prima instanță să facă o analiză pe fond a cererii

acestuia.

Întrucât instanța de fond a

soluționat cauza fără a intra în cercetarea fondului, în raport și de cele

reținute anterior, cât și de dispozițiile art. 312 alin. (2) coroborate cu art.

20 alin. (3) teza finală din Legea nr. 554/2004, modificată și completată prin

Legea nr. 262/2007, Înalta Curte urmează să admită recursul declarat de

recurentul-reclamant, să caseze sentința atacată și să trimită cauza spre

rejudecare pe fond, aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

S.I. împotriva sentinței nr. 145 din 8 septembrie 2007 a Curții de Apel

Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și

trimite cauza spre rejudecare, aceleiași instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 15 ianuarie 2009.