ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5107/2011

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5107/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată reclamantul P.I. a

solicitat, în contradictoriu cu Secretariatul de Stat pentru Problemele

Revoluționarilor din Decembrie 1989 și cu G.P. - fostul Președinte al

Asociației Revoluționarilor Pucioasa, ca prin sentința ce se va pronunța să se

dispună obligarea acestora să-i preschimbe certificatul de Participant la

Revoluția din Decembrie 1989, în certificat de Luptător pentru Victoria

Revoluției din Decembrie 1989.

În motivarea acțiunii,

reclamantul a învederat faptul că abilitat pentru preschimbarea certificatului

său este G.P., iar colegilor cu care a participat împreună la revoluție li s-au

preschimbat certificate.

Pârâtul Secretariatul

de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989 a depus la dosar

întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii, invocând excepțiile

prematurității și inadmisibilității acțiunii.

Pe fond, pârâtul a

solicitat respingerea acțiunii reclamantului ca neîntemeiată și nelegală, arătând

că acesta nu se afla în situația prev. la art. 10 alin. (4) din Norme, lipsind

o serie de elemente și anume: la dosarul de preschimbare nu se află adeverință

prev. de art. 10 alin. (3) lit. d) din Norme și nici documentul expres prev. de

art. 10 alin. (4), din care să rezulte depunerea dosarului la Comisia pentru

cinstirea și sprijinirea eroilor Revoluției din decembrie 1989, aflându-se însă

certificatul de revoluționar, iar numele reclamantului nu se regăsește în lista

cuprinzând propunerile făcute de SSPR Administrației Președințiale pentru

eliberarea titlurilor prev. la art. 1 și 3 din legea nr. 42/1990 republicată.

Prin sentința nr. 203

din 9 noiembrie 2009 Curtea de Apel Ploiești, secția comercială și de

contencios administrativ și fiscal, a admis excepțiile prematurității și

inadmisibilității acțiunii, invocate de pârâtul Secretariatul de Stat pentru

Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989 și a respins ca inadmisibilă acțiunea

formulată de reclamantul P.I., în contradictoriu cu pârâții Secretariatul de

Stat pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989 și G.P.

Pentru a pronunța

această soluție, instanța de fond a reținut, în esență, următoarele:

Cu privire la

excepția prematurității, potrivit disp. art. 20 din Normele metodologice de

aplicare a Legii recunoștinței față de eroii - martiri și luptători care au

contribuit la Victoria Revoluției române din decembrie 1989, nr. 341/2004

aprobate prin H.G. nr. 1412/2004, s-a reținut că persoanele nemulțumite pot

face contestație în termen de 6 luni de la data publicării în M. Of. a listei

finale cuprinzând persoanele cărora li s-au eliberat noile tipuri de

certificate. Această listă finală nu a fost însă publicată până la data

pronunțării sentinței în M. Of., astfel că acțiunea reclamantului este

prematură.

Cu privire la

excepția inadmisibilității acțiunii, instanța a constatat că obiectul acțiunii

este preschimbarea certificatului de Participant la Revoluția Română din

Decembrie 1989, în Luptător la Revoluția Română din Decembrie 1989, iar cei

interesați depun la S.S.P.R. documentele necesare preschimbării solicitate,

unde se constituie o comisie ce emite decizii. După verificarea și admiterea

dosarelor se solicită avizul Comisiei Parlamentare a Revoluționarilor din

Decembrie 1989, iar lista finală cuprinzând persoanele cărora li s-au eliberat

noile tipuri de certificate se certifică prin ordin al secretariatului de stat

al SSPR și se publică în M. Of. al României, partea I.

Potrivit art. 20 din

aceleași norme, persoanele nemulțumite de nepreschimbarea certificatului

doveditor pot face contestație la Comisia Parlamentară, în termen de maximum 6

luni de la data publicării în M. Of. al României, a listei finale, iar actul

administrativ ce poate fi atacat în justiție este Ordinul Secretarului de Stat.

Așa fiind, față de

situația de fapt și de drept expusă, instanța a apreciat că acțiunea este

inadmisibilă, în cauză neefectuându-se până la data pronunțării hotărârii nici

procedura prealabilă obligatorie prevăzută la art. 7 din Legea 554/2004.

Ca atare, instanța a

admis excepțiile prematurității și inadmisibilității acțiunii, invocate de

pârâtul Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie

1989 și a respins ca inadmisibilă acțiunea formulată de reclamant.

Împotriva acestei

hotărâri a declarat recurs reclamantul P.I., criticând-o pentru nelegalitate și

netemeinicie.

În motivarea

recursului se arată că recurentul a fost implicat în Revoluția din 1989, că

dosarul de obținere a certificatului de luptător remarcat prin fapte deosebite

a fost depus în termen legal la Secretariatul de Stat pentru Problemele

Revoluționarilor, această instituție făcându-se vinovată de faptul că nu i-a

fost eliberat certificatul solicitat din motive neimputabile recurentului.

Se mai arată că

instituția reclamantă a încălcat și încalcă flagrant prevederile Legii nr. 42/1990

și al Legii nr. 341/2004, tergiversând preschimbarea certificatelor.

Recurentul critică

hotărârea instanței de fond sub aspectul modului de rezolvare a excepțiilor

prematurității și inadmisibilității acțiunii, invocate de pârât, solicitând

admiterea recursului, casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre

rejudecare în vederea suplimentării probatoriului și lărgirii cadrului

procesual, prin introducerea în cauză a Comisiei Parlamentare.

Examinând cauza și

sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu

dispozițiile legale incidente pricinii, inclusiv cele ale art. 304

1

C.

proc. civ., Înalta Curte, constată că recursul este nefondat, pentru

considerentele ce se vor arăta în continuare.

Înalta Curte,

constată că instanța de fond în mod corect a admis excepțiile prematurității și

inadmisibilității invocate de pârât și a respins acțiunea ca fiind inadmisibilă.

Astfel, din

examinarea lucrărilor dosarului rezultă faptul că reclamantul P.I. a invocat

prin cererea de chemare în judecată refuzul pârâtului Secretariatul de Stat

pentru Problemele Revoluționarilor de a-i soluționa favorabil cererea de

preschimbare a certificatului de revoluționar emis în anul 1994.

Potrivit

dispozițiilor art. 9 alin. (1) din Legea nr. 341/2004 „certificatele doveditoare

care, în perioada 1990-1997, au fost eliberate de Comisia pentru aplicarea

Legii nr. 42/1990 și de Comisia pentru cinstirea și sprijinirea eroilor

Revoluției din 1989, după verificare, potrivit art. 5 alin. (3), (4) și (5), se

vor preschimba, la cererea titularului, de către Secretariatul de Stat pentru

Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989, în termen de 6 luni de la

intrarea în vigoare a prezentei legi”.

Termenul prevăzut de art.

9 alin. (1) din Legea nr. 341/2004 a fost prorogat succesiv prin O.U.G. nr. 133/2004,

aprobată cu modificări prin Legea nr. 37/2005, prin O.U.G. nr. 182/2005,

aprobată cu modificări prin Legea nr. 148/2006, prin Legea nr. 347/2006, prin

O.U.G. nr. 132/2006, aprobată prin Legea nr. 131/2007 și prin O.G. nr. 1/2008,

aprobată cu modificări prin Legea nr. 47/2009, până la 30 iunie 2009, iar,

ulterior, prin O.U.G. nr. 84/2009, până la data de 30 aprilie 2010 inclusiv.

De asemenea, conform art.

9 alin. (5) din același act normativ, contestațiile privind preschimbarea ori

neefectuarea preschimbării certificatelor, se fac cu nominalizarea persoanelor

în cauză și se vor adresa Comisiei parlamentare a revoluționarilor din

decembrie 1989, care le soluționează potrivit normelor metodologice stabilite în

acest sens.

Conform dispozițiilor

art. 19 alin. (1) și art. 20 din Normele metodologice aprobate prin H.G. nr. 1412/2004,

avute în vedere de instanța de fond la pronunțarea sentinței recurate:

„Art.

19. -

(1) Lista finală cuprinzând persoanele cărora

li s-au eliberat noile tipuri de certificate se certifică prin ordin al

secretarului de stat al S.S.P.R. și se publică în M. Of. al României, Partea I.

Art. 20. -

(1) Persoanele

nemulțumite de nepreschimbarea certificatului doveditor sau care consideră, pe

bază de probe, că în cazul altor persoane cărora le-a fost preschimbat

certificatul doveditor nu au fost respectate prevederile Legii

nr. 341/2004 sau ale prezentelor norme

metodologice pot face contestație la Comisia Parlamentară, în termen de maximum

6 luni de la data publicării în M. Of. al României, Partea I, a listei finale

prevăzute la art. 19 alin. (1).

(2)

În cuprinsul contestației vor fi prezentate expres și lipsit de orice echivoc

datele de identificare a contestatarului, actele sau faptele contestate și,

totodată, vor fi anexate documente doveditoare în susținerea contestației.

(3)

În vederea soluționării contestațiilor, Comisia Parlamentară poate solicita instituțiilor

publice punerea la dispoziție a documentelor necesare, acestea având obligația

de a le transmite, în copie, în cel mult 10 zile lucrătoare de la data

solicitării, precum și punctul de vedere al S.S.P.R. cu privire la contestația

formulată.

(31)

Orice contestație care nu conține datele de identificare sau semnătura

contestatarului, precum și motivele contestației este nulă.

(4)

În termen de 30 de zile de la data depunerii contestației, Comisia Parlamentară

comunică contestatarului și la S.S.P.R. modul de soluționare a contestației.

(5) Pe baza propunerilor formulate de Comisia

Parlamentară S.S.P.R. reanalizează documentația pe baza căreia a fost luată

decizia ce formează obiectul contestației și, în raport de decizia adoptată,

procedează conform reglementărilor în vigoare.”

Dispozițiile citate,

avute în vedere în mod corect de instanța de fond la pronunțarea sentinței

recurate, instituie o procedură administrativă prealabilă, pe care persoana

nemulțumită de nepreschimbarea certificatului trebuie să o urmeze înainte de a

se adresa instanței de contencios administrativ, ca o cale mai rapidă de

restabilire a legalității, având ca scop atât protecția autorității publice

emitente care, prin repararea eventualelor erori săvârșite cu ocazia emiterii

actului, poate evita chemarea sa în judecată în calitate de pârât, suportarea

unor cheltuieli suplimentare ori plata unor daune mai mari și chiar lezarea

prestigiului său prin pierderea unui proces public, cât și pe cea a

particularului, care are posibilitatea de a obține anularea actului printr-o

procedură administrativă mai simplă și scutită de cheltuieli judiciare (decizia

nr. 1912 din 3 aprilie 2007, publicată în Jurisprudența Înaltei Curți de

Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, pe anul

2007, Semestrul I, p. 129-131).

Îndeplinirea acestei

proceduri administrative prealabile reprezintă, prin raportare la dispozițiile art.

7 din Legea nr. 554/2004, o condiție de admisibilitate a acțiunii în contencios

administrativ.

Abia după parcurgerea

acestei etape a procedurii prealabile speciale privind formularea contestației,

solicitanții cărora nu le-au fost preschimbate certificatele doveditoare, sunt

îndreptățiți a se adresa instanței de judecată pentru valorificarea dreptului

la preschimbare pe calea unei hotărâri judecătorești.

Înalta Curte, în

acord cu cele reținute de curtea de apel, apreciază că neparcurgând procedura

prealabilă specială și obligatorie prevăzută de dispozițiile art. 20 alin. (1)

din H.G. nr. 1412/2004, recurentul-reclamant nu se poate adresa direct

instanței de judecată pentru recunoașterea dreptului pretins și repararea

eventualului prejudiciu suferit, lipsa plângerii prealabile formulate în

condițiile enunțate constituind un fine de neprimire al acțiunii în contencios

administrativ.

În acest sens sunt și

dispozițiile art. 8 din Legea nr. 554/2004, care prevăd că legalitatea unui act

administrativ unilateral poate fi supusă controlului instanței de contencios

administrativ numai după ce persoana a respectat procedura prealabilă, în

speță, cea specială prevăzută de art. 9 alin. (5) din Legea nr. 341/2004.

Astfel fiind, Înalta

Curte, constată că susținerile și criticile recurentului sunt neîntemeiate și

nu pot fi primite, iar instanța de fond a pronunțat o hotărâre temeinică și

legală, pe care o va menține.

Față de soluția

instanței de fond, de respingere ca inadmisibilă a acțiunii reclamantului, ca

urmare a admiterii excepției lipsei procedurii prealabile, soluție supusă

controlului pe calea prezentului recurs, nu vor face obiectul analizei

susținerile recurentului-reclamant referitoare la îndeplinirea condițiilor de

fond pentru preschimbarea certificatului de revoluționar în raport cu

dispozițiile Legii nr. 341/2004 și ale Normelor metodologice, aprobate prin

H.G. nr. 1412/2004.

Pentru considerentele

expuse, Înalta Curte, constată că sentința recurată nu este afectată de

niciunul din motivele de casare sau modificare în sensul dispozițiilor art. 304

și art. 304

1

C. proc. civ., astfel încât, în temeiul art. 312 alin.

(1) teza a II-a C. proc. civ., coroborat cu art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004,

cu modificările ulterioare, Înalta Curte, va respinge, ca nefondat, recursul

formulat de reclamantul P.I.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de P.I. împotriva Sentinței nr. 203 din 9 noiembrie 2009 a Curții de Apel

Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, ca

nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 2 noiembrie 2011.