ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1873/2009

Asupra recursului

de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin acțiunea

înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara reclamanta de SC M.D.B.T.P. SRL Timișoara

a solicitat în contradictoriu cu pârâții Ministerul Finanțelor Publice, D.G.F.P.

Timiș și Garda Financiară Timișoara anularea procesului verbal nr. 1312 din 27

februarie 2002 emis de Garda Financiară Timișoara și a deciziei nr. 254 din 11

aprilie 2002 emisă de M.F.P.

În motivarea acțiunii

reclamanta a arătat că prin procesul verbal contestat pârâta Garda Financiară

Timișoara a obligat-o la plata unui debit fiscal de 5.003.983.231 lei, prin

aplicarea nelegală a mai multor acte normative și anume dispozițiile art. 25

din O.G. nr. 3/1992 și O.U.G. 17/2000 cu modificările și completările

ulterioare și art. 4 alin. (6) lit. m) din O.U.G. nr. 217/1999 cu modificările

și completările ulterioare, Legea 82/1991, Legea nr. 831/1997, O.M.F. nr. 425/1998,

H.G. nr. 704/1993, Legea nr. 87/1994, Legea nr. 118/1996, O.G. 26/2001 și O.M.F.

nr. 2/2001.

La termenul de

judecată din data de 16 octombrie 2008, Curtea de Apel Timișoara a invocat

excepția prematurității acțiunii în raport de dispozițiile O.U.G. nr. 13/2001

privind soluționarea contestațiilor împotriva măsurilor dispuse prin actele de

control sau de impunere întocmite de organele Ministerului Finanțelor Publice.

Prin sentința civilă

nr. 205 din 16 septembrie 2008 Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ

și fiscal, a respins ca prematură acțiunea formulată de reclamanta SC

M.D.B.T.P. SRL Timișoara.

Pentru a pronunța

această soluție instanța de fond a reținut următoarele.

Prin acțiunea

introductivă de instanță, reclamanta nu a atacat decizia emisă de pârâtul

Ministerul Finanțelor Publice prin care s-a dispus suspendarea soluționării

contestației formulată de aceasta, ci procesul verbal de impunere fiscală.

Prin urmare în lipsa

unei astfel de decizii în procedura prealabilă prevăzută de O.U.G 13 /2001,

prezenta acțiune este prematură.

Împotriva sentinței

civile nr. 205 din 16 septembrie 2008 a Curții de Apel Timișoara, secția contencios

administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamanta SC M.D.B.T.P. SRL Timișoara,

criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Conform dispozițiilor

art. 302

1

lit. d) C. proc. civ. „cererea de recurs trebuie să

cuprindă, sub sancțiunea nulității, semnătura recurenților sau a

mandatarului".

Or, în cazul de fată

cererea de recurs nu este semnată nici de reprezentantul legal al societății și

nici de avocatul redactor, acesta din urmă aplicând doar ștampila societății de

avocatură al cărei titular este.

Mai mult decât atât

prin încheierea de ședință din data de 4 februarie 2009, Înalta Curte de

Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, a dispus

citarea recurentei cu mențiunea semnării cererii de recurs sub sancțiunea

constatării nulității acesteia.

Prin urmare, rolul

activ al instanței nu se poate îndepărta de cel reglementat în alin. (2) al

art. 133 C. proc. civ., aceasta îndeplinindu-și obligația legală de acordare a

unui termen, cu citarea expresă a recurentei pentru a se prezenta și semna

cererea de recurs.

Astfel, Înalta Curte

apreciază că în cauză sunt incidente prevederile art. 133 C. proc. civ, lipsind

semnătura reclamantei-recurente, care nu a complinit această lipsă nici după

citarea sa cu această mențiune.

De asemenea, Înalta

Curte de Casație și Justiție, Secțiile Unite, admițând recursul în interesul

legii a stabilit că dispozițiile art. 302

1

alin. (1) lit. d) C.

proc. civ. raportat la art. 316 din același cod se interpretează în sensul că: "cererea

de recurs trebuie să cuprindă semnătura părții".

Nerespectarea acestei

cerințe poate fi împlinită în condițiile art. 133 alin. (2) C. proc. civ.

Pentru considerentele

arătate, recursul va fi anulat.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează

recursul declarat de SC M.D.B.T.P. SRL Timișoara împotriva sentinței civile nr.

205 din 16 septembrie 2008 a Curții de Apel Timișoara, contencios administrativ

și fiscal

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 1 aprilie 2009.

5