ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 13.05.2008

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1615/2008

HOTĂRÂRE
13.05.2008
CAMERĂ
civil_2
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1615/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința nr. 1158 din

20 septembrie 2007, Tribunalul Dâmbovița, secția comercială și de contencios

administrativ, a respins ca rămasă fără obiect cererea formulată de reclamanta

SC G.A. SRL în contradictor cu pârâții Consiliul de Administrație al SC M. SA

și directorul acesteia, I.M.

Instanța de fond a reținut

că prin cererea formulată reclamanta a solicitat ca prin hotărârea ce se va

pronunța să se dispună convocarea A.G.A. și aprobarea ordinii de zi și cum

pârâții au depus la dosar dovada convocării A.G.A. în data de 22 octombrie 2007

cu ordinea de zi, cererea a rămas fără obiect.

Curtea de Apel Ploiești, secția

comercială, prin decizia nr. 245 din 7 decembrie 2007, a admis apelul declarat

de pârâții Consiliul de Administrație al SC M. SA împotriva sentinței pe care a

schimbat-o în parte în sensul că a redus cuantumul cheltuielilor de judecată la

2.000 lei.

Instanța de apel a reținut

că dispozițiile art. 129 alin. (6) C. proc. civ., nu au fost încălcate întrucât

cheltuielile de judecată pot fi solicitate până la închiderea dezbaterilor pe

fondul cauzei și că nu se poate reține că apelanta pârâtă a fost de acord cu

acțiunea la prima zi de înfățișare întrucât aceasta, la acel termen, a invocat

excepția prematurității acțiunii.

S-a apreciat întemeiat

apelul sub aspectul cuantumului cheltuielilor de judecată constând în onorariul

de avocat în raport de complexitatea cauzei, activitatea avocațială desfășurată

și modalitatea de soluționare a cauzei și, în consecință, în aplicarea art. 274

alin. (3) C. proc. civ., s-a dispus reducerea acesteia.

În contra deciziei

menționate a declarat recurs reclamanta pentru motivul prevăzut de art. 304 pct.

9 C. proc. civ., arătând că:

- instanța de apel a

încălcat dispozițiile art. 132 și art. 133 alin. (1) din Statutul profesiei de

avocat care dezvoltă prevederile art. 30 din Legea nr. 51/1995 și conform

cărora nici o autoritate a statutului nu poate stânjeni sau controla contractul

dintre un avocat și clientul său;

- în mod greșit instanța de

apel a făcut aplicarea dispozițiilor art. 274 alin. (3) C. proc. civ.,

apreciind că se impune reducerea cuantumului cheltuielilor de judecată.

Opinia intimatei

exprimată prin întâmpinarea

depusă la dosar este în sensul respingerii recursului întrucât instanța de apel

a aplicat corect art. 274 alin. (3) C. proc. civ., în dreptul avocatului la

onorariu nu a fost stânjenit sau controlat.

Opinia Înaltei Curți

Critica recurentei cu

privire la încălcarea prevederilor legale și statutare care reglementează

contractul dintre avocat și client, prin decizia recurată, nu este întemeiată.

Contractul pe care avocatul

îl încheie cu clientul său în temeiul Legii nr. 51/1995 privind organizarea și

exercitarea profesiei de avocat și a Statutului profesiei de avocat, ca orice

contract, are forță obligatorie și își produce efectele între părțile care l-au

încheiat și succesorii lor, conform art. 969 C. civ.

Față de acest contract,

instanța de judecată este terț, iar dovada mandatului pe care partea l-a dat

avocatului să o reprezinte sau să o asiste în proces se face în fața acesteia

cu împuternicirea avocațială iar nu cu contractul de prestări servicii

avocațiale.

În atare situație, instanța

de apel a făcut o corectă aplicare a prevederilor art. 274 alin. (3) C. proc.

civ., în a aprecia asupra proporționalității dintre munca prestată și cuantumul

onorariului avocatului, așa încât, nici cea de a doua critică nu poate fi

primită.

Așa fiind, în raport de

prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul

declarat ca nefondat, menținând ca legală decizia atacată.

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de reclamanta SC G.A. SRL Târgoviște împotriva deciziei nr. 245

din 7 decembrie 2007 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială și de

contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 13 mai 2008.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2009-10-28
0,94
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2620/2009
Asupra recursului de față, Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la Tribunalul Dâmbovița sub nr. 4550/120/2008, reclamantul I.C. a chemat în judecată pârâta SC M.T. SA reprezentată prin Consili
ÎCCJ 2008-05-22
0,94
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1766/2008
ță corespunzător valorii pricinii și muncii îndeplinite de avocat. Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, prin decizia comercială nr. 529 din 6 noiembrie 2007, a respins apelul formulat de pârâta SC S.T. SRL împotriva sentinței
ÎCCJ 2008-02-14
0,94
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 540/2008
o cerere în completarea deciziei recurate pentru acordarea cheltuielilor de judecată din apel. Prin decizia nr. 162 din 3 septembrie 2007 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ, a fost admisă cererea și
ÎCCJ 2008-10-21
0,94
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2997/2008
Deliberând asupra recursului de față, din actele și lucrările dosarului, constată următoarele: Prin cererea înregistrată sub nr. 5378/42/2006 la Curtea de Apel Ploiești intimata - reclamantă Ș.I.L. a solicitat îndreptarea erorii materiale s
ÎCCJ 2008-02-07
0,94
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 414/2008
făceau numai în baza comenzilor emise de cumpărător, astfel încât nu poate fi pusă în discuție echivocitatea clauzelor contractuale. Referitor la critica formulată împotriva încheierii din 18 aprilie 2007, Înalta Curte constată că este nefo
Sursă