ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 529/2009
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 529/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)
Asupra
recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată
următoarele:
Prin acțiunea
înregistrată la data de 31 iulie 2008 pe rolul Curții de Apel Oradea,
reclamantul F.A.L. a solicitat, în contradictoriu cu Institutul Național al
Magistraturii, Ministerul Justiției, Ministerul Economiei și Finanțelor și
Tribunalul Bihor, obligarea pârâților la recunoașterea calității sale de
auditor de justiție în perioada cuprinsă între 1 iulie 2005, data absolvirii
Institutului Național al Magistraturii și 15 august 2005, data numirii sale
efective în funcția de judecător stagiar la Judecătoria Oradea, obligarea la
inserarea mențiunilor corespunzătoare în carnetul de muncă în sensul înscrierii
ca vechime în funcția de judecător a perioadei omise, precum și obligarea la
plata drepturilor bănești aferente acestei perioade și a dobânzilor legale de
la data introducerii acțiunii la data executării efective a titlului
executoriu.
În motivarea
acțiunii, reclamantul a arătat că a absolvit cursurile Institutului Național al
Magistraturii promoția 2003-2005 și a fost plătit lunar de această instituție
până la data de 30 iunie 2005, dată la care s-au finalizat cursurile urmate.
Ulterior,
prin Hotărârea nr. 290/2005 a fost numit în funcția de judecător stagiar la
Judecătoria Oradea, cu începere 15 august 2005.
Deși prin
Hotărârea nr. 21 din 17 ianuarie 2008 a Consiliului Superior al Magistraturii
s-a statuat că în raport cu dispozițiile legale în vigoare auditorii de
justiție își păstrează această calitate până în momentul numirii în funcția de
judecător stagiar sau procuror, în ședința de Plen din 8 mai 2008, Consiliul
Superior al Magistraturii a apreciat că nu există temei legal pentru ca
auditorii de justiție să poată beneficia de bursa prevăzută de lege.
Așadar, a
precizat reclamantul, deși se recunoaște că între data absolvirii și data
numirii în funcția de judecător stagiar absolvenții își păstrează calitatea de
auditori de justiție, se ignoră faptul că această calitate presupune o serie de
drepturi și obligații patrimoniale și nepatrimoniale, în conformitate cu
prevederile art. 36 și art. art. 37 din Regulamentul din 1 martie 2007 privind
Institutul Național al Magistraturii și art. 3 din Contractul de instruire al
auditorilor de justiție, care se completează cu Codul Muncii.
Astfel,
auditorii de justiție au dreptul la o indemnizație corespunzătoare vechimii și
calității avute, dreptul la vacanță retribuită, dreptul la sistemul
asigurărilor de stat și asigurărilor sociale de stat, la continuitate în muncă.
A apreciat
reclamantul că în cazul în care auditorii de justiție nu ar fi retribuiți în
perioada cuprinsă între data absolvirii și data numirii, această calitate ar fi
lipsită de esență, cu consecințe negative atât în ce privește cariera, cât și
viața particulară a celor ce o îndeplinesc. Astfel, auditorii nu ar mai
beneficia de continuitate în muncă, profesie, vechime, de sistemul asigurărilor
de stat și asigurărilor sociale de stat, de indemnizația necesară întreținerii,
pregătirii profesionale, ducerii unui trai decent, fiindu-le de altfel interzis
prin acte normative și contractuale desfășurarea unor activități aducătoare de
venituri.
A mai
menționat reclamantul că este inadmisibil ca un auditor de justiție să sufere
de discontinuitate în profesie din motive neimputabile lui, tocmai datorită
faptului că bugetul Institutului Național al Magistraturii nu are alocate sume
de bani pentru perioada cuprinsă între data absolvirii cursurilor și data
numirii efective în funcția de judecător, procuror stagiar.
Prin sentința nr.
147/CA/2008 -PI din 1 septembrie 2008 a Curții de Apel Oradea, secția comercială
și de contencios administrativ și fiscal, au fost admise excepția lipsei
calității procesuale pasive invocată de pârâtul Ministerul Economiei și
Finanțelor și excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului
Institutul Național Magistraturii, fiind respinsă ca nefondată excepția lipsei
calității procesuale pasive invocată de pârâtul Ministerul Justiției. Pe fondul
cauzei, instanța a respins acțiunea formulată.
În ce privește
excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de Ministerul Economiei și
Finanțelor, prima instanță a reținut că raporturile de muncă s-au stabilit
între reclamant și Ministerul Justiției, care are atribuții în ceea ce privește
angajarea și numirea în funcție, salarizarea propriilor angajați, fără
participarea Ministerului Economiei și Finanțelor, astfel încât această din
urmă instituție nu poate fi obligată la plata unor drepturi salariale
aparținând angajaților altor instituții.
Totodată, a apreciat
prima instanță, obligația de a include în buget sumele necesare efectuării
acestor plăți revine tot Ministerului Justiției cu ocazia întocmirii, în
calitatea sa de ordonator principal de credite, a proiectului bugetului
propriu.
În ce privește
excepția lipsei calității procesuale pasive a Institutului Național al Magistraturii,
prima instanță a reținut că, potrivit Contractului de instruire încheiat între
părți, Ministerul Justiției este cel care are obligația să plătească
auditorilor, din fondul anume prevăzut în buget, o bursă lunară, stabilită
potrivit reglementărilor legale în vigoare, astfel încât și această excepție
este întemeiată.
În raport cu
obligația privind plata auditorilor s-a reținut că Ministerului Justiției are
calitate procesuală în cauza dedusă judecății.
Pe fondul cauzei,
prima instanță a apreciat că din interpretarea dispozițiilor legale nu rezultă
că persoanele care urmează cursurile Institutului Național de Magistratură au
calitatea de auditori de justiție pe perioada cuprinsă între data absolvirii și
data numirii lor efective în funcțiile de judecători sau procurori stagiari.
S-a mai reținut că
legea nu prevede acordarea bursei de auditor de justiție pentru perioada în
discuție, astfel încât pretențiile reclamantului nu au temei legal, iar cum în
momentul absolvirii cursurilor raporturile juridice dintre reclamant și INM
încetează, nu se poate reține nici afirmația reclamantului în sensul că
perioada cuprinsă între momentul absolvirii și cel al numirii constituie
vacanță.
Împotriva acestei
hotărâri a declarat recurs F.A.L., criticând soluția pronunțată prin prisma
prevederilor art. 304 pct. 1, pct. 3 și pct. 9 C. proc. civ., precum și a art.
304
1
din același act normativ.
A solicitat
recurentul admiterea recursului declarat, casarea sentinței atacate și în
principal trimiterea cauzei spre rejudecare instanței competente, respectiv
Tribunalului Bihor, iar, în subsidiar, trimiterea cauzei spre rejudecare Curții
de Apel Oradea, secția civilă mixtă, în compunerea prevăzută de lege.
Pe fondul
cauzei, recurentul a solicitat modificarea în tot a sentinței atacate în sensul
respingerii excepțiilor privind lipsa calității procesuale pasive și obligarea
pârâților:
- la
recunoașterea calității sale de auditor de auditor de justiție în perioada
cuprinsă între 1 iulie 2005, data absolvirii INM și 15 august 2005, data
numirii efective în funcția de judecător stagiar;
- la plata
drepturilor bănești aferente acestei perioade, a dobânzilor legale de la data
introducerii acțiunii până la executarea efectivă a titlului executor;
- la
recunoașterea și inserarea mențiunilor corespunzătoare în carnetul de muncă, în
sensul înscrierii perioadei omise ca vechime în funcția de judecător.
În dezvoltarea
motivului prevăzut de art. 304 pct. 3 C. proc. civ., recurentul a arătat că O.U.G.
nr. 75 din 11 iunie 2008 prevede la art.
I
alin. (1) că cererile având ca
obiect acordarea unor drepturi salariale formulate de personalul salarizat
potrivit O.U.G. nr. 27/2006 sunt soluționate, în primă instanță, de curțile de
apel.
Apreciază
recurentul că O.U.G. nr. 27/2006 nu se referă însă sub nicio formă la
salarizarea și alte drepturi ale auditorilor de justiție.
Totodată, Legea
nr. 303/2004 prevede la art. 17 alin. (1) că auditorii de justiție beneficiază
de o bursă având caracterul unei indemnizații lunare corespunzătoare funcției
de judecător stagiar și procuror stagiar, în raport cu vechimea pe care o au ca
auditori.
Alin. (2) al
aceluiași articol prevede că bursa auditorilor de justiție are natura și
regimul juridic al unui drept salarial și se stabilește pe baza indemnizației
brute prevăzute de lege pentru judecători și procurori stagiari, la care se vor
calcula reținerile pentru obținerea indemnizației nete, urmând a se vira
obligația angajatorilor și a asiguraților la asigurările sociale de stat,
precum și obligația angajatorilor și a asiguraților privind contribuția la
asigurările de sănătate.
Apreciază
recurentul că din dispozițiile actelor normative la care face referire, din
prevederile Hotărârii nr. 160 din 24 septembrie 2004 privind Regulamentul
Institutului Național al Magistraturii, precum și din cuprinsul Contractului de
instruire al auditorilor de justiție nu rezultă că litigiile privind drepturile
salariale promovate de auditorii de justiție sunt de competența unor instanțe
diferite de cele de drept comun.
În atare
condiții, a apreciat recurentul, în speță sunt incidente dispozițiile art. 2
pct. 1 lit. )c C. proc. civ., potrivit cărora litigiile, conflicte de muncă, cu
excepția celor date prin lege în competența altor instanțe de judecată, se
judecă în primă instanță de către tribunale, în speță Tribunalul Bihor.
A mai opinat
recurentul că și în situația în care prezentul litigiu s-ar califica ca un
litigiu de contencios administrativ, aplicabile ar fi prevederile art. 2 pct. 1
lit. d) C. proc. civ., prin prisma cărora competența de soluționare aparține
tribunalului.
Totodată,
obiectul acțiunii nu îl constituie desființarea sau constatarea nelegalității
unui act juridic emis de autoritățile sau instituțiile centrale, ci doar
corelarea, aplicarea dispozițiilor legale și contractuale la situația de fapt
arătată, în vederea recunoașterii și acordării drepturilor solicitate prin
acțiune.
În ce privește
motivul prevăzut de art. 304 pct. 1 C. proc. civ., recurentul apreciază că
hotărârea a fost dată cu încălcarea dispozițiilor legale privind alcătuirea
instanței întrucât aceasta a fost pronunțată de secția de contencios
administrativ, deși fiind în prezența unui litigiu de muncă trebuia pronunțată
de secția civilă.
În atare
condiții, competentă în soluționarea cauzei este secția civilă, de dreptul
muncii, în compunerea prevăzută de lege, respectiv doi judecători și doi
asistenți judiciari.
În ce privește
motivele prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și art. 304
1
din
același act normativ, recurentul arată că, în opinia sa, în mod greșit prima
instanță a admis excepțiile privind lipsa calității procesuale pasive a
Ministerului Economiei și Finanțelor și a Institutului Național al
Magistraturii.
Astfel,
calitatea procesuală pasivă a Ministerului Economiei și Finanțelor se justifică
și prin dispozițiile art. 1 din O.G. nr. 22/2002, potrivit cărora executarea
obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, în temeiul titlurilor
executorii, se realizează din sumele aprobate prin bugetele acestora cu titlu
de cheltuieli la care se încadrează obligația respectivă. Or, rolul
Ministerului Economiei și Finanțelor este de a răspunde de elaborarea
proiectului bugetului de stat, pe baza proiectelor ordonatorilor principali de
credite.
În ce privește
calitatea procesuală a Institutului Național al Magistraturii, recurentul
arată, în esență, că atât legislația actuală cât și cea existentă pentru
perioada reclamantă prevăd clar că plata indemnizației se face de către acest
institut.
Pe fondul
cauzei, recurentul a arătat, în esență, că în măsura în care textele aplicabile
s-ar interpreta în mod eronat, în sensul că între data absolvirii Institutului
Național al Magistraturii și data numirii efective în funcția de judecător
stagiar absolvenții nu mai au calitatea de auditor de justiție, s-ar ajunge la
concluzia că a fost plătit pe nedrept pentru întreaga lună iunie și că
totodată, neavând nicio calitate și niciun statut, Consiliul Superior al
Magistraturii a procedat la numirea sa în funcția de judecător stagiar.
În ceea ce
privește cariera, recurentul precizează că lipsa ca și vechime în funcția de
judecător a perioadei omise în carnetul de muncă, respectiv cea cuprinsă între
1 iulie 2005 și 15 august 2005, împiedică cumularea a 5 ani de vechime în
profesie pentru a putea participa la examenul de promovare din data de 5
octombrie 2008.
Mai apreciază
recurentul că potrivit regulii de interpretare logică sau oricăror metode de
interpretare, concluzia legală, contractuală, logică și morală este aceeași,
respectiv aceea că în perioada cuprinsă între data absolvirii Institutului
Național al Magistraturii și cea a numirii sale efective în funcția de
judecător stagiar la Judecătoria Oradea a fost salariat în calitate de auditor
de justiție, cu toate drepturile și obligațiile pe care le presupune o astfel
de calitate publică.
Această
concluzie este întărită de altfel și de împrejurarea că auditorii de justiție,
judecătorii și procurorii au un drept la continuitatea în muncă, profesie,
nefiind vorba despre o posibilitate sau vocație.
Totodată, mai
susține recurentul hotărârea atacată este criticabilă și prin prisma faptului
că prima instanță face referire în considerente doar la dispozițiile legale și
administrativ-jurisdicționale, omițând analizarea prevederilor cuprinse în
Contractul de instruire al auditorilor de justiție și a actelor juridice emise
de INM.
La data de 19
ianuarie 2009, recurentul F.A.L. a depus, prin serviciul registratură, o cerere
de completare arătând că, în susținerea fondului cauzei, înțelege să invoce și
prevederile art.
I
pct. 2 și 3 din O.U.G. nr. 195/2008 și totodată că
motivele care au dus la adoptarea acestui act normativ, motive arătate în
preambul, sunt identice cu cele invocate prin acțiunea sa principală.
Înalta Curte de
Casație si Justiție, analizând motivele invocate în raport cu sentința atacată,
materialul probator și dispozițiile legale incidente în cauză, va admite
prezentul recurs și în temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 3 C. proc. civ. și
va casa hotărârea instanței de fond pentru următoarele considerente:
Obiectul
acțiunii formulate vizează recunoașterea în favoarea reclamantului F.A.L. a
calității de auditor de justiție pentru perioada cuprinsă între 1 iulie 2005,
data absolvirii Institutului Național al Magistraturii și 15 august 2005, data
numirii sale efective în funcția de judecător stagiar la Judecătoria Oradea,
plata drepturilor bănești aferente și recunoașterea și inserarea mențiunilor
corespunzătoare în carnetul de muncă în sensul înscrierii, ca vechime în
funcția de judecător, a perioadei omise.
Din actele
dosarului se constată că reclamantul a urmat cursurile Institutului Național al
Magistraturii în perioada de învățământ 1 octombrie 2003-30 iunie 2005, având
calitatea de auditor de justiție și beneficiind, în conformitate cu prevederile
art. 78 din Legea nr. 92/1992, de bursă netă lunară, în perioada 1 octombrie 2003-30
septembrie 2004 și de indemnizație netă în perioada 1 octombrie 2004-30 iunie 2005,
potrivit art. 16 din Legea nr. 303/2004 și O.U.G. nr. 177/2002.
Art. 16 din
Legea nr. 303/2004, forma în vigoare la data absolvirii cursurilor de către
reclamant, prevedea că auditorii de justiție beneficiază de o indemnizație
lunară corespunzătoare funcției de magistrat stagiar, în raport cu vechimea pe care
o au ca auditori, la alin. (2) al acestui text de lege stipulându-se că
indemnizația în speță are natura și regimul juridic al unui drept salarial.
Susținerea
recurentului în sensul neaplicării în cauza de față a prevederilor O.U.G. nr.
75/2008 este fondată, prin perspectiva faptului că perioada reclamată de
acesta, respectiv 1 iulie 2005 - 15 august 2005, este anterioară adoptării O.U.G.
nr. 27/2006.
De altfel, prin
Decizia nr. 104 din 20 ianuarie 2009 a Curții Constituționale s-a constat că
dispozițiile art.
I
și art.
II
din O.U.G. nr. 75/2008 sunt
neconstituționale.
În speță de
față, reclamantul nu a contestat un act administrativ preexistent prin care
i-ar fi fost stabilite drepturile salariale, ci a pretins recunoașterea
calității de auditor de justiție, acordarea de către pârâți a drepturilor
bănești aferente, drepturi definite de lege ca fiind drepturi salariale și
obligarea la recunoașterea și inserarea mențiunilor corespunzătoare în carnetul
de muncă.
Totodată, prin
cererea formulată reclamantul invocă și raportul juridic rezultat ca urmare a
încheierii contractului de instruire a auditorilor de justiție, raport ce din
perspectiva drepturilor salariale este un raport de muncă atipic, reglementat
de o lege specială, care se completează cu prevederile Codului Muncii, conform
art. 1 alin. (2) C. muncii, potrivit căruia actul normativ se aplică și
raporturilor de muncă reglementate prin legi speciale, în măsura în care
acestea nu conțin dispoziții specifice derogatorii.
Dispozițiile
art. 295 alin. (2) din Legea nr. 53/2003, dispun că prevederile codului se
aplică cu titlu de drept comun și acelor raporturi juridice neîntemeiate pe un
contract individual de muncă, în măsura în care reglementările speciale nu
dispun, iar aplicarea, acestora nu este incompatibilă cu specificul
raporturilor de muncă respective.
Dispozițiile
art. 284 alin. (1) C. muncii trimit, în ceea ce privește instanța competentă în
judecarea conflictelor de muncă, la Codul de procedură civilă, aplicabile fiind
dispozițiile art. 2 pct. 1 lit. c) din acest act normativ, potrivit cărora
tribunalele judecă în primă instanță conflictele de muncă, cu excepția celor
date prin lege în competența altor instanțe.
În consecință,
pentru considerentele expuse, Înalta Curte va admite prezentul recurs, va casa
hotărârea pronunțată cu încălcarea normelor de competență materială cuprinse în
art. 2 pct. 1 lit. c) C. proc. civ. și, în baza art. 312 alin. (6) din același
act normativ, va dispune trimiterea cauzei spre competentă soluționare la
Tribunalul Bihor, secția conflicte de muncă și asigurări sociale.
PENTRU
ACESTE MOTIVE
ÎN
NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de F.A.L. împotriva sentinței
nr. 147/CA/2008 - PI din 1 septembrie 2008 a Curții de Apel Oradea, secția comercială,
de contencios administrativ și fiscal.
Casează sentința atacată și trimite cauza
spre competentă soluționare Tribunalului Bihor, secția conflicte de muncă și asigurări
sociale.
Irevocabilă
.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 3
februarie 2009.