ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3091/2009

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel

București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanții

P.I., N.S.G. și C.Ș.C. au

solicitat, în contradictoriu cu pârâții M.F.P., I.N.M. (denumit în continuare

I.N.M.), C.S.M. (denumit în continuare C.S.M.), M.J.L.C., Tribunalul București

și Curtea de Apel București, obligarea acestora la plata indemnizației aferente

calității de auditor de justiție pentru perioada 1 iulie -1 septembrie 2005, în

cuantum de 2627 lei, respectiv 1 iulie – 15 august 2005 pentru reclamanta N.S.G.,

actualizată la zi, obligarea pârâților să facă mențiunile corespunzătoare în

carnetele de muncă, să calculeze și să vireze contribuțiile datorate bugetului

de stat și al asigurărilor sociale, obligarea M.F.P. să aloce fondurile necesare

plății sumelor neîncasate.

În motivarea acțiunii,

reclamanții au susținut că deși, prin lege, se prevede că durata cursurilor de

formare a auditorilor este de doi ani și C.S.M. a recunoscut calitatea de

auditor de justiție până la momentul numirii în funcția de judecător sau

procuror stagiar, totuși, nu au beneficiat de indemnizație în perioada de la

data absolvirii până la numirea în funcție.

Prin sentința civilă nr. 3541

din 16 decembrie 2008, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a

pârâților M.J. și Curtea de Apel București și a respins acțiunea împotriva

acestor pârâți. A respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată

de pârâții M.F.P. și C.S.M.

A admis acțiunea formulată

de reclamanți și a obligat pârâții C.S.M. și I.N.M. la plata indemnizației

aferente calității de auditor de justiție pentru perioada 1 iulie - 1

septembrie 2005 pentru reclamanții P.I. și C.Ș.C., respectiv 1 iulie – 15

august 2005 pentru reclamanta N.S.G. și la virarea contribuțiilor datorate

bugetului de stat și asigurărilor sociale.

A obligat Tribunalul

București la efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetele de muncă și pe

pârâtul M.F.P. să aloce fondurile necesare.

Pentru a hotărî astfel,

instanța de fond a reținut că reclamanții nu justifică pe vreun capăt de cerere

îndreptățirea pârâților M.J.L.C., respectiv Curtea de Apel București de a sta

în judecată în această calitate.

În ceea ce privește excepția

lipsei calității procesuale pasive invocată de C.S.M. și M.F.P., instanța de

fond a constatat că nu sunt întemeiate deoarece obligația M.F.P. de a aloca

fondurile necesare este grefată pe atribuțiile pe care le are acesta în

elaborarea bugetului de stat, iar C.S.M. are calitatea de ordonator principal

de credite pentru I.N.M., potrivit art. 17 alin. (3) din Legea nr. 303/2004.

Pe fondul cauzei a reținut

prima instanță că din interpretarea dispozițiilor art. 17 alin. (1) din Legea nr.

303/2004 coroborate cu Hotărârea nr. 21 din 17 ianuarie 2008 a C.S.M. rezultă că auditorii de justiție beneficiază de bursă până la momentul numirii în

funcția de judecător sau procuror stagiar.

A mai constatat prima

instanță că această interpretare a stat și la baza recunoașterii dreptului de

către I.N.M. prin adresele din februarie 2009, acesta comunicând reclamanților

faptul că cererile sunt întemeiate, urmând a se da curs acestora în momentul în

care se vor primi fonduri bugetare pentru această destinație.

A concluzionat instanța de

fond în sensul că de vreme ce calitatea de auditor nu încetează decât la

momentul numirii în funcție și în condițiile în care legiuitorul, în art. 17 alin.

(1) din Legea nr. 303/2004 nu a legat momentul încetării dreptului la bursă de

cel al absolvirii Institutului, această distincție nu poate fi realizată de cel

care interpretează și aplică legea.

Împotriva acestei sentințe

au declarat recurs pârâții C.S.M., I.N.M. și M.F.P.

I.N.M., prin motivele de

recurs, invocând dispozițiile art. 304 pct. 8 și art. 304

1

C. proc.

civ.,

aduce în esență, următoarele critici sentinței recurate:

- Nu există temei legal

pentru ca auditorii de justiție să poată beneficia de bursă în perioada

cuprinsă între data absolvirii cursurilor și data numirii în funcție, conform dispozițiilor

art. 17 alin. (2) din Legea nr. 303/2004. În acest sens în ședința din 08 mai 2008

s-a pronunțat și Plenul C.S.M.

- Susține recurentul că nu

poate fi obligat la plata acestor sume întrucât, din momentul absolvirii

cursurilor Institutului, raporturile juridice care au existat între reclamanți

și pârâtul I.N.M. încetează de drept.

M.F.P., invocând

dispozițiile art. 304 pct. 5, 7, 9 C. proc. civ., susține că:

- Prin sentința recurată

s-au încălcat formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105

alin. (2) C. proc. civ., prin faptul că nu i-a acordat posibilitatea să își

formuleze apărările în raport de modificarea cadrului procesual.

- Hotărârea recurată nu

cuprinde motivele pe care se sprijină și nici pe cele pentru care s-au

înlăturat cererile părților, nerezultând din considerentele sentinței că prima

instanță a analizat apărările formulate prin întâmpinarea depusă de Statul

Român prin M.E.F.

- Se susține că sentința

pronunțată este lipsită de temei legal fiind dată cu încălcarea și aplicarea

greșită a legii întrucât M.F.P nu poate decât să se conformeze legilor

bugetului și a finanțelor publice, precum și tuturor actelor normative

incidente. În acest context printre atribuțiile M.F.P. ce se regăsesc în

cuprinsul H.G. nr. 34/2009 nu se numără și aceea de a aloca și vira fonduri din

bugetul de stat pentru plata drepturilor solicitate, astfel că în raportul

obligațional dintre reclamanți și ceilalți pârâți, în mod greșit instanța de

fond a obligat acest pârât să aloce aceste fonduri.

Recurentul-pârât C.S.M. în

recursul formulat susține că:

- În mod greșit a fost

soluționată excepția lipsei calității sale procesuale pasive întrucât nu există

raporturi obligaționale în ceea ce îl privește privind plata drepturilor de

natură salarială ale auditorilor de justiție, reclamanți în cauza de față .

- Pe fondul cauzei susține

pe de o parte că nu există temei legal al unei solidarități pasive între

ordonatori distincți de credite, iar pe de altă parte nu există vreo convenție

a părților privind solidaritatea debitorilor pârâți. În opinia acestui

recurent, hotărârea recurată este lipsită de temei legal, avându-se în vedere

dispozițiile art. 17 alin. (2) din Legea nr. 303/2004. Se precizează că art. 20

alin. (2) din Legea nr. 303/2004 astfel cum a fost modificat prin O.U.G. nr. 195/2008

nu are aplicabilitate în cazul situațiilor juridice născute anterior intrării

în vigoare a acestor dispoziții, dat fiind principiul neretroactivității Legii

civile.

Înalta Curte, apreciază că

recursurile urmează a fi admise din perspectiva prevederilor art. 304 pct. 3 coroborate

cu art. 159 și art. 108 alin. (1) C. proc. civ., având în vedere faptul că

normele care reglementează competența „ratione materiae” au caracter absolut,

iar necompetența materială este de ordine publică și poate fi cercetată în

orice stare a pricinii.

După cum se constată,

cererea de chemare în judecată formulată de reclamanți privește plata

indemnizației aferente calității de auditor de justiție a acestora.

Potrivit art. 17 alin. (2)

din Legea nr. 303/2004, bursa auditorilor de justiție are natura și regimul

juridic al unui drept salarial .

În cauza dedusă judecății

nu se contestă vreun act administrativ, astfel că acțiunii reclamanților nu-i

sunt aplicabile dispozițiile art. 10 din Legea contenciosului administrativ nr.

554/2004 referitoare la competența instanței de contencios administrativ.

Litigiul dedus judecății

având ca obiect plata bursei auditorilor de justiție pentru perioada cuprinsă

între data absolvirii cursurilor și data numirii în funcție, care face parte

din categoria drepturilor salariale, se circumscrie, în ceea ce privește

competența materială de soluționare a cauzei, dispozițiilor art. 2 pct. 1 lit.

c) C. proc. civ. Acestea conferă competență tribunalului – respectiv secției

acestuia - conflicte de muncă și asigurări sociale.

Prin urmare, hotărârea

recurată a fost pronunțată cu încălcarea competenței altei instanțe, fapt care

atrage casarea acesteia.

În raport de cele reținute

anterior cât și de dispozițiile art. 20 din Legea nr. 554/2004 cu modificările

și completările ulterioare, art. 304

1

, 304 pct. 3, 313 C. proc. civ.,

se vor admite recursurile formulate, se va casa sentința recurată și se va

trimite cauza spre competentă soluționare Tribunalului București, secția a

VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale.

Celelalte motive de recurs

nu vor mai fi cercetate față de soluționarea recursului în acest mod, urmând a

fi avute în vedere cu ocazia soluționării cauzei de instanța competentă

material.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite

recursurile declarate de C.S.M.,

I.N.M. și M.F.P., împotriva sentinței civile nr. 3541 din 16 decembrie 2008 a Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează

sentința recurată și trimite cauza spre competentă soluționare la Tribunalul

București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 4 iunie 2009.