ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5551/2010

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

a) Cererea de chemare în judecată

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de

Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta

J.E.R. a solicitat în contradictoriu cu pârâții Consiliul Superior al

Magistraturii și Institutul Național al Magistraturii obligarea la organizarea

în cel mai scurt timp posibil a unei noi sesiuni de absolvire a Institutului

Național al Magistraturii și achitarea bursei prevăzută de art. 17 din Legea

nr. 303/2004 modificată, privind statutul judecătorilor și procurorilor, pentru

perioada cuprinsă între luna iulie 2009 și până la promovarea examenelor din

următoarea sesiune de absolvire la care va participa reclamanta, la care se va

adăuga dobânda legală, precum și obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de

judecată.

În motivarea

acțiunii, reclamanta a arătat că a urmat în perioada octombrie 2007 - iulie

2009 cursurile Institutului Național al Magistraturii în calitate de auditor de

justiție, cu rezultate bune în ambii ani de studiu.

Reclamanta a apreciat

că urmare a faptului că nu a promovat sesiunea de absolvire organizată în mai

2009, în data de 1 iulie 2009 a formulat o cerere către conducerea

Institutului, prin care a solicitat stabilirea unei date urgente de susținere a

unei noi sesiuni de absolvire, însă până în prezent nu i-a fost comunicată

nicio hotărâre.

A mai arătat

reclamanta că la data de 4 august 2009 a depus personal prin Serviciul

registratură al Consiliului Superior al Magistraturii o petiție prin care

semnala că nu i-a fost comunicată nicio hotărâre, iar în plus a solicitat plata

indemnizației corespunzătoare statutului de auditor de justiție, plată care a

fost sistată începând cu luna iulie 2009.

b) Întâmpinare

formulată în cauză

Pârâtul Consiliul Superior

al Magistraturii a depus întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei

calității sale procesuale pasive.

c) Soluția primei

instanțe

Prin Sentința nr.

1882 din 23 aprilie 2010, Curtea de Apel București a admis excepția lipsei

calității procesuale pasive a pârâtului Consiliul Superior al Magistraturii pe

capătul doi de cerere privind plata bursei, a respins capătul de cerere privind

plata bursei formulat de reclamantă împotriva pârâtului Consiliul Superior al

Magistraturii pentru lipsa calității procesuale pasive, a admis în parte

cererea formulată de reclamantă, a obligat pârâtul Institutul Național al

Magistraturii să plătească reclamantei bursa pe perioada cuprinsă între iulie

2009 și data absolvirii Institutul Național al Magistraturii, precum și plata

dobânzii legale aferente bursei de la data scadenței fiecărei burse și până la

data plății efective, a respins ca neîntemeiată cererea reclamantei privind

obligarea Consiliului Superior al Magistraturii și Institutului Național al

Magistraturii la organizarea în cel mai scurt timp posibil, a unei noi sesiuni

de absolvire a Institutului Național al Magistraturii.

Cu privire la

excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliului Superior al

Magistraturii s-a reținut că din coroborarea dispozițiilor art. 59 alin. (2)

din Legea nr. 317/2004 și ale art. 103 alin. (1) din Legea nr. 304/2004 reiese

că, numai în raport de Institutul Național al Magistraturii, se stabilește

calitatea de auditor de justiție, acestuia incubându-i obligația de plată a

drepturilor salariale aferente acestei calități.

Pe fondul cauzei,

Curtea a apreciat, referitor la primul capăt de cerere, că potrivit

dispozițiilor din Regulamentul privind concursul de admitere și examenul de

absolvire al Institutul Național al Magistraturii, organizarea unei noi sesiuni

a examenului de absolvire, în cursul anului 2009, ar fi presupus elaborarea de

propuneri și aprobarea acestora de către Plenul Consiliului Superior al

Magistraturii, privind comisiile de elaborare a subiectelor, de corectare și

contestații pentru toate cele 3 discipline de examen, în total un număr de 36

membri și prezența unui număr de cel puțin 3 membri ai comisiei de organizare.

Astfel, a arătat

instanța de fond că prin organizarea în condițiile date a unei sesiuni

extraordinare de examen, nu s-ar fi putut asigura caracterul secret al

lucrărilor în faza de corectare, reclamanta urmând a fi singura participantă la

examen.

Cu privire la cel

de-al doilea capăt de cerere, s-a reținut că din interpretarea sistematică și

teleologică a dispozițiilor art. 17 alin. (2) și ale art. 20 alin. (3) din

Legea nr. 303/2004 rezultă că până la data promovării examenului de absolvire,

reclamanta are calitatea de auditor de justiție și are dreptul la luna

prevăzută de art. 17 alin. (2) din Legea nr. 303/2004, iar în perioada cuprinsă

între data promovării examenului de absolvire și data numirii în funcția de

judecător sau procuror stagiar, absolvenții Institutului Național al

Magistraturii care au promovat examenul de absolvire, primesc indemnizația

lunară corespunzătoare funcției de auditor de justiție.

A mai reținut Curtea

că această interpretare este confirmată de art. 19 alin. (3) din Legea nr.

303/2004.

Împotriva sentinței

instanței de fond a declarat recurs Institutul Național al Magistraturii.

a) Motivele de recurs

În motivele de recurs

s-a arătat că soluția primei instanțe este greșită deoarece auditorii de

justiție beneficiază de bursă în perioada în care urmează cursurile

Institutului Național al Magistraturii precum și în vacanțe, bursa având, în

baza art. 17 alin. (2) din Legea nr. 303/2004 regimul juridic al unui drept

salarial.

S-a precizat că după

susținerea examenului de absolvire nu mai subzistă nici un temei legal pentru

ca foștii auditori să beneficieze de bursă, raporturile juridice dintre

Institutul Național al Magistraturii și absolvent încetând de drept.

b) Analiza motivelor

de recurs

Înalta Curte,

examinând motivele de recurs, legislația aplicabilă și situația de fapt reține:

Reclamanta a absolvit

cursurile Institutului Național al Magistraturii în anul 2009, s-a prezentat la

examenul de absolvire în sesiunea mai 2009 și a obținut media de 6,42.

Ca urmare aceasta

fost declarată nepromovată la acest examen.

A solicitat să i se

plătească bursa de auditor de justiție și după data nepromovării examenului

până la o dată ulterioară când ar fi urmat să promoveze examenul, reținându-se

că potrivit art. 19 alin. (3) din Legea nr. 303/2004 pe perioada respectivă se

păstrează calitatea de auditor de justiție.

Înalta Curte arată că

potrivit art. 16 din Legea nr. 303/2004, cursanții Institutului Național al

Magistraturii au calitatea de auditori de justiție.

Același act normativ

reglementează în art. 17 alin. (1) dreptul auditorilor de justiție de a

beneficia de o bursă lunară, care în baza alin. (2) are caracterul unui drept

salarial. Auditorii de justiție beneficiază de indemnizație și în perioada

vacanțelor.

Așadar, auditorii de

justiție beneficiază de bursă în perioada cursurilor și a vacanțelor.

După încheierea

cursurilor în cadrul Institutul Național al Magistraturii auditorii de justiție

susțin un examen de absolvire, iar cei care promovează examenul sunt numiți

judecători sau procurori.

Potrivit art. 20

alin. (3) din Legea nr. 303/2004 absolvenții Institutului Național al

Magistraturii care au promovat examenul de absolvire primesc indemnizația

(bursa) corespunzătoare funcției de auditor, pentru perioada dintre data

promovării examenului și numirea în funcție.

Așadar, legiuitorul a

prevăzut expres că numai absolvenții care au promovat examenul de absolvire

primesc indemnizația pentru perioada de la susținerea examenului și până la

numire pe post.

În perioada

anterioară susținerii examenului auditorii primesc bursa pentru că ei au

calitatea de auditori până la data încheierii cursurilor, ce se finalizează

printr-un examen de absolvire.

La edictarea normei

prevăzute în art. 20 alin. (3) din Legea nr. 303/2004, s-a avut în vedere că în

perioada cât o persoană are calitatea de auditor de justiție inclusiv în

vacanță, aceasta încasează o bursă, având caracterul unei indemnizații lunare

corespunzătoare funcției de judecător sau procuror stagiar, că după încheierea

cursurilor se susține un examen de absolvire.

Indemnizația lunară

corespunzătoare funcției de auditor de justiție se acordă și de la data

promovării examenului și până la data numirii în funcție, pentru că auditorii

de justiție care au promovat examenul de absolvire beneficiază de vechime în

funcția de judecător și procuror, dacă au promovat examenul de absolvire (art.

17 alin. (5) din Legea nr. 303/2004).

După epuizarea

perioadelor reglementate în art. 16 și următoarele din Legea nr. 303/2004,

legiuitorul nu a mai prevăzut acordarea vreunei indemnizații (burse), foștilor

auditori de justiție.

Acordarea

indemnizației ulterior nepromovării primului examen de absolvire excede

prevederilor legii, reprezintă crearea pe cale jurisprudențială a unei noi

ipoteze și nicidecum interpretarea legii.

Teza reglementată în

art. 19 alin. (3) din Legea nr. 303/2004 nu are legătură cu acordarea

indemnizației, ci prevede numai dreptul auditorului de a se prezenta să susțină

încă o dată examenul de absolvire în următoarea sesiune organizată de

Institutul Național al Magistraturii.

Sancțiunea pentru

nepromovarea sau neprezentarea la examen este aceea că auditorul nu poate fi

primit ca judecător sau procuror și este obligat să restituie bursa și

cheltuielile de școlarizare.

Trebuie precizat că

bursa are caracterul unei indemnizații lunare corespunzătoare funcției de

judecător sau procuror stagiar, având regimul juridic al unui drept salarial și

nu al unei prestații sociale.

Dacă s-ar admite

ipoteza că și în situația în care auditorul nu a absolvit examenul totuși i se

datorează bursa (indemnizația) ar însemna ca acest drept să fie metamorfozat

dintr-un drept salarial într-o prestație socială, pentru că după susținerea

examenului de absolvire, auditorul nu mai participă la cursuri și nu mai

efectuează stagiul de practică.

c) Soluția instanței

de recurs

În consecință, având

în vedere considerentele acestei decizii, se constată că motivele de recurs

formulate de recurentul-pârât Institutul Național al Magistraturii sunt

fondate, astfel că în baza art. 312 C. proc. civ., recursul se va admite, se va

modifica sentința primei instanțe și se va respinge acțiunea reclamantei

J.E.R., ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de Institutul Național al Magistraturii împotriva Sentinței nr. 1882

din 23 aprilie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal.

Modifică sentința

atacată, în sensul că respinge acțiunea reclamantei J.E.R., ca neîntemeiată.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 10 decembrie 2010.