ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1779/2009

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a IX-a, contencios administrativ și fiscal, la 21 martie 2008, reclamanții P.C., P.V. și D.A. au solicitat, în contradictoriu cu pârâta A.N.R.P., obligarea acesteia de a răspunde cererii înregistrate la data de 15 octombrie 2007, cu cheltuieli de judecată. În susținerea cererii, reclamanții au arătat că s-au adresat instituției pârâte cu o cerere de opțiune, iar autoritatea pârâtă nu a răspuns acestei cereri. Pârâta a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția necompetenței materiale a Tribunalului București, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată.

Prin sentința civilă nr. 1361 din 25 aprilie 2008, Tribunalul București a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, în raport de dispozițiile art. 2 alin. (2) și art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004. Prin concluziile scrise formulate în fața instanței competente, pârâta a reiterat excepția lipsei de obiect a cererii și a depus la dosarul cauzei răspunsul comunicat reclamanților. Prin sentința nr. 2742 din 21 octombrie 2008, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins excepția lipsei de obiect și a admis acțiunea reclamanților, obligând pârâta să soluționeze cererea formulată de aceștia la data de 15 octombrie 2006, în sensul de a acorda cererii de opțiune un număr de ordine de priorități, pentru dosarul nr. 18849/C.C.

Pentru a pronunța această sentință, Curtea de Apel București a reținut următoarele: Reclamanții s-au adresat la data de 15 octombrie 2007 pârâtei A.N.R.P., solicitând să acorde cererii pe care au formulat-o, având ca obiect acordarea despăgubirilor cuvenite în temeiul Legii 10/2001, un număr de înregistrare care să exprime ordinea de prioritate la momentul depunerii dosarului, după emiterea deciziei. În motivarea cererii, reclamanții au arătat că decizia ce reprezintă titlu de despăgubire, nu a fost nici până la această dată comunicată, privându-i de posibilitatea de a opta pentru despăgubiri în numerar până la concurența sumei de 500.000 lei, din totalul care li se cuvine și care urmează a fi stabilit prin decizie.

Prin răspunsul din data de 5 martie 2008 înregistrat sub nr. 722459, în privința căruia nu s-a făcut însă dovada comunicării pentru reclamanți, pârâta susține că a comunicat acestora faptul că demararea procedurii administrative de soluționare a dosarului este condiționată de selecționarea acestuia în condițiile pct. 17.1 din Normele metodologice de aplicare a Titlului VII din Legea 247/2005, iar dosarul având ca obiect cererea reclamanților nu a fost selectat până la data redactării acestei adrese. În considerarea conținutului cererii reclamanților și a răspunsului pârâtei, instanța de fond a respins excepția lipsei de obiect a acțiunii, constatând că petenților li s-au descris, în cuprinsul adresei nr. 722459 din 5 martie 2008, procedurile reglementate de dispozițiile Normelor metodologice de aplicare a Titlului VII din Legea nr. 247/2005.

Având în vedere aceleași considerente și ținând cont de petitul cererii adresate pârâtei, instanța de fond a apreciat că, în cauză, reclamanții nu au primit răspuns la cererea pe care au formulat-o în temeiul dispozițiilor legale anterior individualizate. În plus, prima instanță a arătat faptul că invocarea unor proceduri administrative de urmat, în condițiile în care de la data formulării solicitării a trecut un interval de timp apreciabil, nu poate fi considerată răspuns la cerere, în sensul dispozițiilor Legii nr. 554/2004. De asemenea, curtea de apel a precizat faptul că, în condițiile în care reclamanții au solicitat pârâtei în mod clar acordarea unui număr de înregistrare care să exprime ordinea de prioritate la momentul depunerii dosarului, ce are ca obiect acordarea despăgubirilor cuvenite potrivit Legii nr. 10/2001, autoritatea publică avea obligația fie de a atribui acest număr, fie de a respinge cererea reclamanților.

Împotriva acestei sentințe, considerând-o netemeinică și nelegală, a declarat recurs pârâta care a solicitat modificarea acesteia, în sensul respingerii acțiunii reclamanților ca inadmisibilă. În dezvoltarea căii de atac, încadrată în drept pe dispozițiile art. 304 1 C. proc. civ., recurenta arată că intimații s-au adresat acestei instituții cu un memoriu pentru a afla mai multe informații cu privire la soluționarea dosarului aferent dispoziției nr. 1291/2005 emisă de Primăria Municipiului Urziceni, înregistrat la Secretariatul Comisiei Centrale sub nr. 18849/CC; în memoriul depus, intimații și-au exprimat și opțiunea de a primi despăgubiri în numerar pentru imobilele notificate, în temeiul Legii nr. 10/2001.

Recurenta arată că a comunicat intimaților stadiul soluționării dosarului anterior individualizat și etapele procedurii administrative ce trebuie parcurse în vederea soluționării acestuia. În concepția recurentei, petiția intimaților nu poate fi considerată ca fiind o cerere de soluționare cu prioritate a dosarului nr. 18849/CC, întrucât în cadrul acesteia intimații și-au exprimat opțiunea în legătură cu valorificarea titlului de despăgubire, ca și când aceștia ar fi titularii unui asemenea titlu. De asemenea, în opinia recurentei, petiția în discuție nu poate fi apreciată nici ca o cerere de opțiune, întrucât nu a fost însoțită de actele corespunzătoare. Intimații au formulat întâmpinare în care au solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Analizând sentința atacată, în raport de criticile formulate, cât și din oficiu, în baza art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte reține că recursul este fondat pentru considerentele care vor fi expuse în continuare. Într-adevăr, prin cererea de chemare în judecată, intimații-reclamanți au solicitat obligarea recurentei-pârâte să le răspundă la cererea înregistrată la sediul său la data de 15 octombrie 2007 și să le plătească cheltuieli de judecată. Însă, la termenul de judecată din data de 14 octombrie 2008, intimații-reclamanți au depus la dosar o cerere modificatoare a acțiunii introductive de instanță prin care au solicitat obligarea recurentei-pârâte să trimită dosarul nr. 18849/CC unui evaluator autorizat.

La pronunțarea soluției, instanța de fond a ignorat obiectul cererii precizatoare, fiind astfel incident motivul de casare prevăzut de art. 312 alin. (5) C. proc. civ. Procedând în această modalitate, prima instanță a încălcat prevederile art. 129 alin. ultim C. proc. civ., care precizează faptul că, în toate cazurile, judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului pricinii. În consecință, Înalta Curte va admite recursul, va casa sentința atacată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe pentru a se pronunța asupra fondului acțiunii astfel cum a fost modificată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de pârâta A.N.R.P. împotriva sentinței nr. 2742 din 21 octombrie 2008 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Casează sentința atacată și trimite cauza, spre rejudecare, la aceeași instanță. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 martie 2009.