ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1469/2009

Asupra recursului de față, În baza actelor și lucrărilor dosarului se rețin următoarele: Prin sentința penală nr. 1 din 5 ianuarie 2009, Curtea de Apel Cluj, rejudecând cauza (după casarea sentinței penale nr. 75 din 30 iunie 2008 a Curții de Apel Cluj prin decizia penală nr. 3554 din 4 noiembrie 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție), a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petentul C.M., împotriva ordonanței din 29 iunie 2007 a procurorului de la D.N.A. – Serviciul Teritorial Cluj pe care o menține alături de rezoluția din 31 ianuarie 2008 a procurorului general de la D.N.A. – Serviciul Teritorial Cluj. În motivarea acestei sentințe se reține că, prin ordonanța din 29 iunie 2007 a procurorului D.N.A.

și la plângerea petentului s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de: H.T., C.I., D.M., B.L., M.G., judecători la Judecătoria Vișeu de Sus județul Maramureș sub aspectul comiterii infracțiunilor de abuz în serviciu și luare de mită prevăzute de art. 248 C. pen. și art. 254 C. pen., S.M., judecător la Judecătoria Vișeu de Sus, cu privire la infracțiunea de trafic de influență prevăzută de art. 257 C. pen. și abuz în serviciu prevăzută de art. 248 1 C. pen. și favorizarea infractorului prevăzută de art. 264 C. pen., P.V. procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Vișeu de Sus, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute și pedepsite de art. 257, 248 1 și 264 C. pen., a prim-procurorului P.V.

de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Vișeu de Sus, deoarece în calitate de procuror de ședință, a pus concluzii în contradicție cu probele aflate în dosarele civile în care petentul C.M. și-a reclamat proprietatea asupra unui teren. A mai susținut petentul că, părțile adverse lui în dosarele civile, pe nume B.G., A.I., I.A. și S., A.V. și A.V. ca și Ș.V. și M.V., au falsificat actele pe baza cărora s-au pronunțat hotărârile civile ce îl nemulțumesc și au și promis judecătorului H.T. și celorlalți magistrați că vor vinde terenurile câștigate și vor împărți banii cu ei. Pentru aceste fapte, cei pe care i-a chemat în judecată trebuie să răspundă penal, deoarece prin modul în care și-au îndeplinit sarcinile de serviciu, au creat condiții de înstrăinare ilegală a unor suprafețe de pădure din proprietatea composesoratului.

După cercetările parchetului și actele premergătoare întocmite, procurorul a dispus neînceperea urmăririi penale, constatând că faptele sesizate de petent, nu se confirmă. Apoi, faptul că petentul este nemulțumit de soluțiile civile pronunțate, nu este de natură să creeze suspiciuni cu privire la îndeplinirea necorespunzătoare a atribuțiilor de serviciu de către magistrații intimați sau la comiterea faptelor penale reclamate. În aceste condiții atât actele procurorilor precum și sentința penală, au reținut în final că, acuzațiile aduse magistraților, nu se dovedesc, ca de altfel nici infracțiunile de corupție. Se mai constată de către instanța de fond, că prin memoriul de la fila X, chiar petentul recunoaște că, în momentul când au fost soluționate dosarele civile, actele sale „au fost furate” și așa s-au întocmit „acte false”, dar nu indică niciun indiciu doveditor asupra acestei acuzații.

În consecință, petentul recurge la plângerea de față, ce are ca temei de drept prevederile art. 278 1 C. proc. pen., urmărind indirect, a reforma sentințe civile definitive și irevocabile, ceea ce textul de lege menționat, nu prevede. Cu această motivare, plângerea petentului, a fost respinsă, ca nefondată prin sentința penală de mai sus. Petentul nemulțumit, în termenul legal, formulează prezentul recurs, solicitând reaprecierea probelor, admiterea recursului său și casarea sentinței date cu nr. 1 din 5 ianuarie 2009 a Curții de Apel Cluj și rejudecându-se plângerea sa, pe baza actelor ce le posedă din 1948, să i se redea proprietatea asupra terenului în litigiu. Recursul este nefondat. Curtea, reexaminând sentința atacată, ordonanța și rezoluția parchetului pe baza actelor premergătoare întocmite în baza art. 275 – art. 278 1 C. proc.

pen., reține că probele au fost corect evaluate. Cum, legiuitorul nu a adoptat prin art. 278 1 C. proc. pen., o cale de atac sau reexaminare a hotărârilor civile definitive și irevocabile și intrate în puterea lucrului judecat, criticile și obiecțiile petentului recurent, nu au temei de fapt și nici de drept. Se mai constată că, nu există nicio probă, împotriva magistraților judecători și procurori ce să releve că și-au încălcat atribuțiile de serviciu sau le-au îndeplinit defectuos și ca urmare s-a săvârșit infracțiunile reclamate și prevăzute de art. 254 și 257 C. pen. Apoi, soluțiile pe care le dau judecătorii precum și concluziile ce le pun procurorii de ședință, au la bază actele dosarului și pregătirea lor profesională.

Împrejurarea, că soluția finală în orice cauză, ajunge să nemulțumească pe una dintre părți sau mai multe, nu înseamnă că această împrejurare este o dovadă a săvârșirii vreunei fapte penale, de cei care au pronunțat-o, numai pe baza unei afirmații sau susțineri, după cum procedează recurentul petent în cauza de față. În consecință, sentința atacată urmează a fi menținută, ca de altfel și actele procurorului și respins recursul petentului, ca nefondat, potrivit art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. Se vor aplica și dispozițiile art. 192 C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul C.M. împotriva sentinței penale nr. 1 din 5 ianuarie 2009 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori. Obligă recurentul petiționar să plătească statului suma de 50 lei cheltuieli judiciare. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 21 aprilie 2009.