ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2216/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamanta SC P. SA, sucursala P. Târgu Jiu, a chemat în judecată M.F.P., A.N.A.F., și D.G.F.P. Gorj, solicitând instanței ca în contradictoriu cu pârâții să dispună anularea deciziei nr. 230 din 15 decembrie 2005 emisă de Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor din cadrul A.N.A.F., precum și anularea parțială a notei de constatare încheiată la data de 14 noiembrie 2003, cu privire la cap. 1 pct. 6 – Impozit pe profit. În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că în perioada 20 octombrie 2003 – 14 noiembrie 2003 la Sucursala P. Târgu Jiu s-a efectuat un control de către organele din cadrul D.G.F.P.

Gorj, privind modul de determinare, evidențiere, calculare și virare în cuantumul și la termenele legale a obligațiilor datorate bugetului statului, bugetului asigurărilor sociale de stat și bugetului asigurărilor pentru șomaj, ocazie cu care prin nota de constatare întocmită, s-a concluzionat greșit cu privire la calculul impozitului pe profit. Astfel, susține reclamanta, organele de control au considerat greșit că documentele care au stat la baza diminuării producției nu constituie documente justificative pentru înregistrarea în contabilitate și că nu s-a făcut o inventariere a stocului. Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 271 din 21 septembrie 2007 a admis acțiunea formulată de reclamanta SC P. SA, sucursala P. Târgu Jiu, dispunând anularea deciziei nr. 230 din 15 decembrie 2005 emisă de A.N.A.F.

și anularea în parte a notei de constatare din 14 noiembrie 2003 în ceea ce privește cap. 1 pct. 6 – Impozit pe profit. Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut că încălcarea dispozițiilor textelor art. 6 alin. (1) și (2) din Legea nr. 82/1991 și pct. 9 și 11 din H.G. nr. 859/2002 de către reclamantă a fost greșit reținută, atât de organele de control care au întocmit nota de constatare din 14 noiembrie 2003, cât și de Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor din cadrul A.N.A.F. De asemenea, a reținut și că, greșită este și interpretarea dispozițiilor art. 8 din Legea nr. 82/1991 și pct. 1 alin. (1) și (17) din O.M.F.P.

nr. 2388/1995 privind inventarierea, întrucât situația mișcării țițeiului, procesul - verbal de control stocuri situație centralizată, calculul stocului custodie C. SA și situația transmisă de departamentul Producție Țiței și Gaze reflectă, pe lângă veniturile obținute aferente producției stocate și consumurile tehnologice aferente acestei producții. În fine, s-a reținut și că prin corectarea erorii conform art. 26 din Legea contabilității, s-a reflectat adevărata situație financiară a SC P. SA, sucursala Târgu Jiu, indicându-se baza impozabilă corectă și implicit profitul impozabil. Împotriva acestei sentințe, considerată nelegală și netemeinică, a declarat recurs D.G.F.P. Gorj în nume propriu și în numele și pentru Statul Român reprezentat prin M.F.P., invocând dispozițiile art. 3041 C. proc.

civ. Recurenta a susținut în esență că instanța de fond nu a observat că documentele intitulate „Mișcarea lunară cumulată a țițeiului și gazolinei” nu pot fi considerate justificative întrucât nu poartă semnătura persoanelor care le-au întocmit, vizat și aprobat, după cum dispune art. 6 din Legea nr. 82/1991, republicată. Referitor la pierderile din activitatea de curățare și tratare rezervoare, aferente anilor 1999 - 2001, se consideră că acestea nu mai puteau fi valorificate prin stornarea producției, atât timp cât la data înregistrării consumurilor tehnologice intimata nu a procedat la inventarierea cu confirmare de sold a stocului C. SA În plus, mai arată recurenta, pentru aceeași perioadă (1999 - 2003) intimata a mai fost controlată, încheindu-se acte de control ce nu au fost contestate în termenele legale.

Prin întâmpinarea formulată, intimata - reclamantă SC P. SA, G.Z. Țicleni, a solicitat respingerea recursului ca nefondat, arătând că recurenta nu a adus critici propriu-zise soluției pronunțate de Curtea de Apel, ci doar a reluat apărările formulate în fața acestei instanțe. A susținut că sumele înregistrate ca și cheltuieli reprezintă pierderi cu tratarea și curățarea rezervoarelor, cu transportul ori consumuri tehnologice, fiind corect înregistrate în contabilitatea societății în momentul în care au fost identificate. Documentele care au stat la baza înregistrării sunt cele pe baza cărora s-a înregistrat producția, respectiv „Mișcarea producției de țiței și gazolină”, semnate de persoanele competente și întocmite conform dispozițiilor O.M.F.

nr. 425/1998. Cât privește corectarea erorilor, aceasta s-a realizat în baza dispozițiilor art. 26 alin. (1) din Legea nr. 82/1991 a contabilității și art. 7 pct. 7.4 cap.II din Legea nr. 414/2002 privind impozitul pe profit, neexistând argumente pentru păstrarea vechii baze impozabile, care nu corespundea realității. În recurs nu s-au administrat înscrisuri noi potrivit art. 305 C. proc. civ. Examinând sentința prin prisma motivelor de recurs reținute, a apărărilor cuprinse în întâmpinare, precum și potrivit art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că este legală și temeinică.

Problema dedusă soluționării vizează legalitatea diminuării cheltuielilor înregistrate în contul 658 „Alte cheltuieli de exploatare”, cu consumul tehnologic aferent anilor 1999, 2000, 2001 și 2003, precum și a măsurii diminuării stocului C. SA prin stornarea producției înregistrată în contul 345 „Produse finite” cu suma de 59.995.159.692 lei, reprezentând consum tehnologic și curățire rezervoare aferente anilor 1999 - 2001. Aceste măsuri au fost dispuse de către organele de control ale D.C.F. Gorj prin nota de constatare încheiată la data de 14 noiembrie 2003 și au fost menținute prin Decizia nr. 18 din 2 februarie 2004 privind soluționarea contestației formulate de SC P. SA București, sucursala P. Târgu Jiu.

Dezlegarea dată de instanța de fond este corectă, fiind fundamentată atât pe dispozițiile legale aplicabile, cât și pe concluziile rapoartelor de expertiză contabilă efectuate în cauză în cele două cicluri procesuale. Astfel, potrivit art. 2 din Legea petrolului nr. 134/1995, în vigoare la data operațiunilor examinate „producția brută de petrol reprezintă cantitățile de țiței condensat și de gaze naturale extrase din zăcământ, după trecerea prin instalațiile de separare și tratare”. Or, necontestat, până în luna august 2003 Sucursala P. Târgu Jiu, subunitate fără personalitate juridică, care nu avea obligația declarării și virării impozitului pe profit, înregistra și comunica SC P. SA producția totală de țiței și gaze naturale, așa cum se extrage din sonde, fără a o diminua cu cantitatea de impurități.

Această stare de fapt a fost descoperită în urma unei verificări comune („punctaj”) făcute cu partenerul contractual SC C. SA Ploiești, când s-a observat că deși în documentele denumite „Mișcarea țițeiului” se consemna atât producția totală cât și impuritățile rezultate, totuși SC P. SA care centraliza datele cuprinse în evidențele contabile ale subunităților și vira la bugetul de stat impozitul pe profit, a calculat baza de impunere fără a efectua deducerea menționată. Cu aceeași ocazie s-a mai constatat și că s-a omis scăderea din producția rezultată a pierderilor inerente transportului prin conducte, deși în contractul încheiat între SC C. SA și SC P. SA sunt prevăzute limitele admise drept consumuri tehnologice normate pentru activitatea de primire, depozitare, transport și predare a țițeiului, gazolinei și condensatului [art. 5 alin. (1) și anexa 4 a contractului].

Recurenta nu a susținut prin motivele de recurs că pierderile tehnologice menționate nu ar fi fost reale. Întreaga argumentație a organelor fiscale s-a fundamentat pe două aspecte: 1) documentul „Mișcarea lunară a țițeiului și gazolinei” nu are caracter de document justificativ și 2) înregistrarea pierderilor în contabilitate s-a făcut tardiv, după încheierea anului fiscal și chiar după efectuarea unor controale finalizate prin acte administrativ fiscale necontestate în termen de intimată. Curtea de Apel Craiova a motivat convingător, cu referire la primul aspect enunțat, că documentul „Mișcarea lunară a țițeiului” întocmit de Sucursala P. Târgu Jiu, schela Țicleni, este prevăzut în O.M.F. nr. 425/1998 ca fiind formular tipizat fără regim special sub denumirea „Situația privind mișcarea stocurilor”.

Adaptarea acestui formular pentru operațiunea specifică s-a realizat conform aceluiași act normativ care, în capitolul „Introducere”, arată expres că formularele tipizate „pot fi adaptate în funcție de specificul și de necesitatea persoanelor juridice”. Documentul semnat de persoanele competente îndeplinește condițiile pentru a fi considerat document primar legal pentru înregistrarea în contabilitate, conform art. 6 din Legea nr. 82/1991, modificată și completată. De altfel, pe baza acelorași documente, s-a înregistrat în contabilitate și producția totală realizată, organele fiscale neavând nicio obiecțiune referitoare la legalitatea întocmirii lor. Cât privește momentul la care s-au făcut rectificările analizate, 30 septembrie 2003, Înalta Curte apreciază că abia la această dată intimata - reclamantă a fost în posesia tuturor elementelor pe baza cărora a fost posibilă determinarea consumurilor tehnologice.

Art. 26 alin. (1) din Legea nr. 82/1991, în forma în vigoare la data emiterii actelor administrativ fiscale examinate dispunea că „eventualele erori constatate în contabilitate, după aprobarea și depunerea situaților financiare anuale, vor fi corectate în anul în care acestea se constată potrivit reglementărilor contabile date în aplicarea legii”. Prin regularizarea făcută și corectarea erorilor arătate, s-a stabilit o bază impozabilă care reflectă imaginea reală a situației financiare a societății comerciale. Faptul că în perioada 1999 - 2003 intimata a mai fost controlată iar rezultatele concretizate în note de constatare nu au fost contestate, nu constituie un argument în sprijinul recurentei, întrucât pierderile tehnologice în discuție au fost identificate ulterior.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) - (3) C. proc. civ., se va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de D.G.F.P. Gorj, în nume propriu și în numele și pentru Statul Român reprezentat de M.F.P. prin A.N.A.F. împotriva sentinței civile nr. 271 din 21 septembrie 2007 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 mai 2008.