ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2216/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Reclamanta SC P. SA, sucursala P. Târgu Jiu, a chemat

în judecată M.F.P., A.N.A.F., și D.G.F.P. Gorj, solicitând instanței ca în

contradictoriu cu pârâții să dispună anularea deciziei nr. 230 din 15 decembrie

2005 emisă de Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor din cadrul

A.N.A.F., precum și anularea parțială a notei de constatare încheiată la data

de 14 noiembrie 2003, cu privire la cap. 1 pct. 6 – Impozit pe profit.

În motivarea acțiunii

reclamanta a arătat că în perioada 20 octombrie 2003 – 14 noiembrie 2003 la

Sucursala P. Târgu Jiu s-a efectuat un control de către organele din cadrul

D.G.F.P. Gorj, privind modul de determinare, evidențiere, calculare și virare

în cuantumul și la termenele legale a obligațiilor datorate bugetului statului,

bugetului asigurărilor sociale de stat și bugetului asigurărilor pentru șomaj,

ocazie cu care prin nota de constatare întocmită, s-a concluzionat greșit cu

privire la calculul impozitului pe profit.

Astfel, susține reclamanta,

organele de control au considerat greșit că documentele care au stat la baza

diminuării producției nu constituie documente justificative pentru

înregistrarea în contabilitate și că nu s-a făcut o inventariere a stocului.

Curtea de Apel Craiova, secția

contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 271 din 21 septembrie

2007 a admis acțiunea formulată de reclamanta SC P. SA, sucursala P. Târgu Jiu,

dispunând anularea deciziei nr. 230 din 15 decembrie 2005 emisă de A.N.A.F. și

anularea în parte a notei de constatare din 14 noiembrie 2003 în ceea ce

privește cap. 1 pct. 6 – Impozit pe profit.

Pentru a pronunța această

sentință, instanța a reținut că încălcarea dispozițiilor textelor art. 6 alin.

(1) și (2) din Legea nr. 82/1991 și pct. 9 și 11 din H.G. nr. 859/2002 de către

reclamantă a fost greșit reținută, atât de organele de control care au întocmit

nota de constatare din 14 noiembrie 2003, cât și de Direcția Generală de

Soluționare a Contestațiilor din cadrul A.N.A.F.

De asemenea, a reținut și

că, greșită este și interpretarea dispozițiilor art. 8 din Legea nr. 82/1991 și

pct. 1 alin. (1) și (17) din O.M.F.P. nr. 2388/1995 privind inventarierea,

întrucât situația mișcării țițeiului, procesul - verbal de control stocuri

situație centralizată, calculul stocului custodie C. SA și situația transmisă

de departamentul Producție Țiței și Gaze reflectă, pe lângă veniturile obținute

aferente producției stocate și consumurile tehnologice aferente acestei

producții.

În fine, s-a reținut și că

prin corectarea erorii conform art. 26 din Legea contabilității, s-a reflectat

adevărata situație financiară a SC P. SA, sucursala Târgu Jiu, indicându-se

baza impozabilă corectă și implicit profitul impozabil.

Împotriva acestei sentințe,

considerată nelegală și netemeinică, a declarat recurs D.G.F.P. Gorj în nume

propriu și în numele și pentru Statul Român reprezentat prin M.F.P., invocând

dispozițiile art. 3041 C. proc. civ.

Recurenta a susținut în

esență că instanța de fond nu a observat că documentele intitulate „Mișcarea

lunară cumulată a țițeiului și gazolinei” nu pot fi considerate justificative

întrucât nu poartă semnătura persoanelor care le-au întocmit, vizat și aprobat,

după cum dispune art. 6 din Legea nr. 82/1991, republicată.

Referitor la pierderile din

activitatea de curățare și tratare rezervoare, aferente anilor 1999 - 2001, se

consideră că acestea nu mai puteau fi valorificate prin stornarea producției,

atât timp cât la data înregistrării consumurilor tehnologice intimata nu a

procedat la inventarierea cu confirmare de sold a stocului C. SA În plus, mai

arată recurenta, pentru aceeași perioadă (1999 - 2003) intimata a mai fost

controlată, încheindu-se acte de control ce nu au fost contestate în termenele

legale.

Prin întâmpinarea formulată,

intimata - reclamantă SC P. SA, G.Z. Țicleni, a solicitat respingerea

recursului ca nefondat, arătând că recurenta nu a adus critici propriu-zise

soluției pronunțate de Curtea de Apel, ci doar a reluat apărările formulate în

fața acestei instanțe.

A susținut că sumele

înregistrate ca și cheltuieli reprezintă pierderi cu tratarea și curățarea

rezervoarelor, cu transportul ori consumuri tehnologice, fiind corect

înregistrate în contabilitatea societății în momentul în care au fost

identificate. Documentele care au stat la baza înregistrării sunt cele pe baza

cărora s-a înregistrat producția, respectiv „Mișcarea producției de țiței și

gazolină”, semnate de persoanele competente și întocmite conform dispozițiilor

O.M.F. nr. 425/1998.

Cât privește corectarea

erorilor, aceasta s-a realizat în baza dispozițiilor art. 26 alin. (1) din

Legea nr. 82/1991 a contabilității și art. 7 pct. 7.4 cap.II din Legea nr. 414/2002

privind impozitul pe profit, neexistând argumente pentru păstrarea vechii baze

impozabile, care nu corespundea realității.

În recurs nu s-au administrat

înscrisuri noi potrivit art. 305 C. proc. civ.

Examinând sentința prin

prisma motivelor de recurs reținute, a apărărilor cuprinse în întâmpinare,

precum și potrivit art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că este

legală și temeinică.

Problema dedusă soluționării

vizează legalitatea diminuării cheltuielilor înregistrate în contul 658 „Alte

cheltuieli de exploatare”, cu consumul tehnologic aferent anilor 1999, 2000,

2001 și 2003, precum și a măsurii diminuării stocului C. SA prin stornarea

producției înregistrată în contul 345 „Produse finite” cu suma de

59.995.159.692 lei, reprezentând consum tehnologic și curățire rezervoare

aferente anilor 1999 - 2001. Aceste măsuri au fost dispuse de către organele de

control ale D.C.F. Gorj prin nota de constatare încheiată la data de 14

noiembrie 2003 și au fost menținute prin Decizia nr. 18 din 2 februarie 2004

privind soluționarea contestației formulate de SC P. SA București, sucursala P.

Târgu Jiu.

Dezlegarea dată de instanța

de fond este corectă, fiind fundamentată atât pe dispozițiile legale

aplicabile, cât și pe concluziile rapoartelor de expertiză contabilă efectuate

în cauză în cele două cicluri procesuale.

Astfel, potrivit art. 2 din

Legea petrolului nr. 134/1995, în vigoare la data operațiunilor examinate

„producția brută de petrol reprezintă cantitățile de țiței condensat și de gaze

naturale extrase din zăcământ, după trecerea prin instalațiile de separare și

tratare”.

Or, necontestat, până în

luna august 2003 Sucursala P. Târgu Jiu, subunitate fără personalitate

juridică, care nu avea obligația declarării și virării impozitului pe profit,

înregistra și comunica SC P. SA producția totală de țiței și gaze naturale, așa

cum se extrage din sonde, fără a o diminua cu cantitatea de impurități.

Această stare de fapt a fost

descoperită în urma unei verificări comune („punctaj”) făcute cu partenerul

contractual SC C. SA Ploiești, când s-a observat că deși în documentele

denumite „Mișcarea țițeiului” se consemna atât producția totală cât și

impuritățile rezultate, totuși SC P. SA care centraliza datele cuprinse în

evidențele contabile ale subunităților și vira la bugetul de stat impozitul pe

profit, a calculat baza de impunere fără a efectua deducerea menționată.

Cu aceeași ocazie s-a mai

constatat și că s-a omis scăderea din producția rezultată a pierderilor

inerente transportului prin conducte, deși în contractul încheiat între SC C.

SA și SC P. SA sunt prevăzute limitele admise drept consumuri tehnologice

normate pentru activitatea de primire, depozitare, transport și predare a

țițeiului, gazolinei și condensatului [art. 5 alin. (1) și anexa 4 a

contractului].

Recurenta nu a susținut prin

motivele de recurs că pierderile tehnologice menționate nu ar fi fost reale.

Întreaga argumentație a

organelor fiscale s-a fundamentat pe două aspecte: 1) documentul „Mișcarea

lunară a țițeiului și gazolinei” nu are caracter de document justificativ și 2)

înregistrarea pierderilor în contabilitate s-a făcut tardiv, după încheierea

anului fiscal și chiar după efectuarea unor controale finalizate prin acte

administrativ fiscale necontestate în termen de intimată.

Curtea de Apel Craiova a

motivat convingător, cu referire la primul aspect enunțat, că documentul

„Mișcarea lunară a țițeiului” întocmit de Sucursala P. Târgu Jiu, schela Țicleni,

este prevăzut în O.M.F. nr. 425/1998 ca fiind formular tipizat fără regim

special sub denumirea „Situația privind mișcarea stocurilor”. Adaptarea acestui

formular pentru operațiunea specifică s-a realizat conform aceluiași act

normativ care, în capitolul „Introducere”, arată expres că formularele tipizate

„pot fi adaptate în funcție de specificul și de necesitatea persoanelor

juridice”. Documentul semnat de persoanele competente îndeplinește condițiile

pentru a fi considerat document primar legal pentru înregistrarea în

contabilitate, conform art. 6 din Legea nr. 82/1991, modificată și completată.

De altfel, pe baza acelorași

documente, s-a înregistrat în contabilitate și producția totală realizată,

organele fiscale neavând nicio obiecțiune referitoare la legalitatea întocmirii

lor.

Cât privește momentul la

care s-au făcut rectificările analizate, 30 septembrie 2003, Înalta Curte

apreciază că abia la această dată intimata - reclamantă a fost în posesia

tuturor elementelor pe baza cărora a fost posibilă determinarea consumurilor

tehnologice.

Art. 26 alin. (1) din Legea nr.

82/1991, în forma în vigoare la data emiterii actelor administrativ fiscale

examinate dispunea că „eventualele erori constatate în contabilitate, după

aprobarea și depunerea situaților financiare anuale, vor fi corectate în anul

în care acestea se constată potrivit reglementărilor contabile date în

aplicarea legii”. Prin regularizarea făcută și corectarea erorilor arătate, s-a

stabilit o bază impozabilă care reflectă imaginea reală a situației financiare

a societății comerciale.

Faptul că în perioada 1999 -

2003 intimata a mai fost controlată iar rezultatele concretizate în note de

constatare nu au fost contestate, nu constituie un argument în sprijinul recurentei,

întrucât pierderile tehnologice în discuție au fost identificate ulterior.

Pentru considerentele

expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) - (3) C. proc. civ., se va respinge

recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de D.G.F.P. Gorj, în nume propriu și în numele și pentru Statul Român

reprezentat de M.F.P. prin A.N.A.F. împotriva sentinței civile nr. 271 din 21

septembrie 2007 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și

fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 30 mai 2008.