ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4996/2009

Asupra

recursului de față, constată:

Prin

cererea înregistrată la data de 23 septembrie 2005, reclamantul T.Ș.

a chemat în judecată pe pârâta Direcția Sanitar Veterinară Constanța

solicitând să fie obligată să soluționeze notificarea pe care a formulat-o la

data de 3 octombrie 2003 prin Biroul Executorului Judecătoresc M.A.

În motivarea cererii

reclamantul a susținut că pârâta refuză în mod nejustificat să îi soluționeze

notificarea, obligație ce îi incumbă potrivit dispozițiilor art. 23 din Legea

nr. 10/2001.

Prin sentința civilă

nr. 795 din 13 aprilie 2007, Tribunalul Constanța

a respins cererea.

În motivarea

sentinței instanța a reținut că pârâta a soluționat notificarea formulată de

reclamant prin decizia nr. 7428 din 15 octombrie 2003 (în sensul respingerii ca

fiind tardiv formulată), caz în care, cererea dedusă judecății se dovedește a

fi nefondată.

Prin decizia civilă

nr. 326/C din 22 octombrie 2007, Curtea de Apel Constanța

a respins apelul declarat de reclamant ca nefondat,

pentru aceleași considerente reținute și de prima instanță.

Împotriva acestei

decizii a declarat recurs reclamantul, fără a indica motivele de nelegalitate

pe care își întemeiază cererea.

În motivarea

recursului reclamantul susține că pârâta ar fi indus în eroare instanțele de

fond prin modul de soluționare a notificării, pe care a formulat-o în termenul

legal, motiv pentru care solicită repunerea sa în drepturi și retrocedarea

imobilului pe care pârâta îi deține fraudulos.

Analizând

recursul, Înalta Curte constată că nu poate fi primit pentru următoarele

considerente:

În drept, recursul

este o cale extraordinară de atac care trebuie să se grefeze pe conținutul

hotărârii atacate și nu pe chestiuni de fapt care nu au făcut obiectul analizei

instanțelor de fond.

Obligația părții de a

arăta, în termenul prescris prin dispozițiile art. 303 alin. (1) C. proc. civ.,

pe care din motivele de nelegalitate prevăzute de dispozițiile art. 304 pct.

1-9 C. proc. civ. își întemeiază recursul, precum și dezvoltarea acestor

motive, este instituită sub sancțiunea nulității prin dispozițiile art. 302^1

alin. (l) lit. c) C. proc. civ.

În consecință, în

măsura în care recursul nu este motivat ori atunci când aspectele învederate

prin cererea de recurs nu pot fi încadrate în vreunul din motivele de recurs

prevăzute de lege, potrivit art. 306 alin. (1) C. proc. civ., calea de atac este

lovită de nulitate.

În speța supusă

analizei, instanțele de fond au fost învestite și s-au pronunțat cu privire la

cererea de obligare a pârâtei să soluționeze notificarea formulată de

reclamant, întemeiată pe dispozițiile art. 23 (devenite 25 după republicare) și

nu privire la o contestație împotriva deciziei nr. 7428 din 15 octombrie 2003,

prin care pârâta a soluționat notificarea.

Ca atare, aspectele

de fapt invocate de reclamant prin recurs, privind greșita respingere ca

tardivă a notificării de către pârâtă prin dispoziția menționată, se dovedesc a

fi străine de obiectul pricinii judecată în fond și, ca atare, ele nu îmbracă

caracterul unor critici de nelegalitate la adresa hotărârilor judecătorești

pronunțate în cauză.

Așa fiind, pentru

considerentele de drept arătate, constatând și că în speță nu sunt date motive

de ordine publică, Înalta Curte urmează a constata, în conformitate cu art. 306

alin. (1) C. proc. civ., că recursul dedus judecății este lovit de nulitate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Constată nul

recursul declarat de reclamanta M.M. împotriva deciziei nr. 326/C din 22

octombrie 2007 a Curții de Apel Constanța, secția civilă, minori și familie,

litigii de muncă și asigurări sociale.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 aprilie

2009.