ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 18.02.2009

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 580/2009

HOTĂRÂRE
18.02.2009
CAMERĂ
penal
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 580/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor de la

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 98

din 21 octombrie 2008, Curtea de Apel Pitești a respins, ca nefondată,

plângerea formulată de petentul V.C. împotriva ordonanțelor nr. 460/P/2007 din

18 martie 2008 și nr. 387/II/2/2008 din 7 mai 2008 ale Parchetului de pe lângă

Curtea de Apel Pitești.

Instanța a reținut că

petiționarul V.C. a formulat plângeri la organul de urmărire penală împotriva numiților

I.C., B.I.C., N.E. și F.R. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art.

215 C. pen., art. 246 C. pen., art. 288 C. pen., art. 289 C. pen., art. 291 C.

pen. și art. 292 C. pen.

În cauză s-a reținut că, la

data de 23 iulie 2007, o persoană care s-a prezentat N.E., având asupra sa o

carte de identitate cu fotografia personală și celelalte date de stare civilă a

mers la biroul notarului public B.I.C. din municipiul Pitești și a solicitat

întocmirea unei procuri speciale în scopul înstrăinării unui teren.

Notarul public, după ce a

verificat actul de proprietate, respectiv sentința civilă nr. 6161 din 2

septembrie 1997, a redactat și autentificat procura specială nr. 1380 din 23

iulie 2007, prin care N.E. a împuternicit pe I.C. din București să-l reprezinte

la organele competente și să vândă oricui va crede de cuviință, terenul

intravilan situat în Băile Govora, punctul „D.”, în suprafață de 1012 mp.

În ziua următoare, la 24

iulie 2007, notarul public F.R. a întocmit precontractul de vânzare-cumpărare

autentificat sub nr. 3339 din 24 iulie 2007, prin care I.C. promite să vândă

lui V.C.L., terenul de 1026 mp (din act 1012 mp) suprafață măsurată, din Băile

Govora.

În act s-a făcut mențiunea

că V.C.L. cunoaște că mandatarul promitent, vânzător nu a prezentat dovada

inexistenței sarcinilor ce ar greva terenul (extras de carte funciară,

certificat de sarcini), înțelegând să scutească biroul notarial de cercetarea

sarcinilor cu privire la acest imobil și să încheie înscrisul pe riscul său.

La data de 27 iulie 2007

părțile s-au prezentat din nou la biroul notarului public F.R. din orașul

Râmnicu Vâlcea, unde s-a întocmit contractul de vânzare-cumpărare a terenului

sus-menționat, cu prețul de 18.500 euro, autentificat sub nr. 3470.

În aceeași zi, V.C. a fost

încunoștiințat de o persoană necunoscută, telefonic, că a fost înșelat întrucât

persoana care l-a împuternicit pe I.C. să vândă terenul, nu este în realitate N.E.

Petentul V.C. a luat

legătura cu adevăratul proprietar al terenului, N.E. din Târnăveni, care i-a

confirmat că nu a împuternicit pe I.C. să vândă terenul, ci numai pentru

intabularea acestuia, dar nu a fost prezent niciodată la biroul notarului

public B.I.C.

Prin ordonanța nr. 460/P/2007

din 18 martie 2008 Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești a dispus

neînceperea urmăririi penale față de notarii publici B.I.C. și F.R. sub

aspectul infracțiunilor prevăzute de art. 246 și 289 C. pen., constatând lipsa

vinovăției acestora, dispunând totodată disjungerea cauzei și declinarea

acesteia la Parchetul de pe lângă Judecătoria Râmnicu Vâlcea față de I.C. și N.E.

sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 288, 291, 292 și 215 C.

pen.

Procurorul a reținut că

notarul public B.I.C. a întocmit procura în baza unui act de identitate în

privința căruia nu avea nicio posibilitate să-și dea seama că este fals iar, la

rândul ei, notarul public F.R. a întocmit precontractul și contractul de vânzare

cumpărare în baza procurii autentificate de primul notar și a documentelor

prezentate, fără a avea reprezentarea că acestea au la bază un act de

identitate fals.

În consecință, s-a constatat

de către procuror că cei doi notari nu se fac vinovați de săvârșirea

infracțiunilor prevăzute de art. 246 și 289 C. pen., aceștia neprevăzând,

neurmărind și neacceptând rezultatul sau urmarea imediată a acestor

infracțiuni.

În privința unor erori

materiale existente în actele întocmite, ambii notari au precizat că acestea nu

sunt de natură să producă consecințe juridice.

Prin ordonanța nr. 387/II/2/2008

din 7 mai 2008 procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel

Pitești a respins plângerea petiționarului V.C. împotriva ordonanței nr. 460/P/2007

din 18 martie 2008.

Soluția de netrimitere în

judecată a fost atacată de petiționar prin plângere, în temeiul art. 278

1

a fost respinsă prin sentința penală nr. 98 din 21 octombrie 2008.

Instanța a constatat că din

actele premergătoare nu rezultă că cei doi notari au acționat cu vinovăția

cerută de lege, respectiv cu intenție, neurmărind sau acceptând rezultatul sau

urmarea imediată a faptelor ce le-au fost imputate.

Hotărârea sus-menționată a

fost atacată cu recurs de către petiționar, care a criticat-o pentru

nelegalitate și netemeinicie, constând în aceea că nu a sancționat omisiunea

procurorului de a se fi pronunțat prin soluția de neurmărire și cu privire la

infracțiunea de complicitate la înșelăciune săvârșită de cei doi notari precum

și pentru neconstatarea existenței unor diferențe între înscrisuri, care, dacă

ar fi fost observate de notarii publici, ar fi putut conduce la descoperirea

falsului și prevenirea escrocheriei.

Sunt, astfel, redate în

motivele scrise astfel de diferențe, cum sunt mențiunea din procura nr. 1380

din 23 iulie 2007, referitoare la sentința civilă nr. 6121 din 2 septembrie 1997

deși în realitate este sentința civilă nr. 6161 din 2 septembrie 1997, apoi

pretinse deosebiri între certificatul de moștenitor prezentat la notar și

originalul acestuia, după cum sunt semnalate și diferențe în copia cărții de

identitate și altele.

Verificând hotărârea atacată

pe baza actelor și lucrărilor de la dosar, sub toate aspectele, în conformitate

cu dispozițiile art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen., Curtea constată

că recursul nu este fondat.

În privința criticii privind

omisiunea procurorului de a se fi pronunțat și sub aspectul infracțiunii

prevăzută de art. 26 C. pen., raportat la art. 215 C. pen., față de notarii

publici B.I.C. și F.R., urmează a se constata că potrivit art. 222 C. proc.

pen., încadrarea juridică a faptelor nu este de esența plângerii persoanei

vătămate, acesta fiind atributul organului de urmărire penală.

În cauza de față procurorul

a avut în vedere faptele notarilor decurgând din îndatoririle profesiei de

interes public, ale căror încălcări, raportat la datele cauzei puteau realiza

conținutul infracțiunilor prevăzute de art. 246 C. pen. și, respectiv, ale art.

289 C. pen.

Pentru a putea analiza și

existența complicității la înșelăciune a notarilor, era necesar în prealabil să

se constate că aceștia au săvârșit infracțiunile sus-menționate în toate

elementele lor constitutive, inclusiv, deci, a laturii subiective.

Câtă vreme s-a constatat

lipsa vinovăției notarilor în săvârșirea faptelor examinate sub aspectul

infracțiunilor prevăzute de art. 246 C. pen. și art. 289 C. pen., respectiv a

intenției, nu se mai impunea examinarea acelorași fapte și sub aspectul eventualei

complicități la înșelăciune întrucât și aceasta indică în plan subiectiv

vinovăția sub forma intenției, care, așa cum s-a reținut, nu există.

În ce privește fondul

soluției de netrimitere în judecată a notarilor publici, Curtea constată că atât

ordonanța procurorului de neîncepere a urmăririi penale, cât și hotărârea

instanței prin care aceasta a fost menținută, sunt legale și temeinice.

Identificarea părții la

autentificarea procurorii nr. 1380 din 23 iulie 2007, de către notarul public B.I.C.

s-a făcut în conformitate cu art. 50 din Legea nr. 36/1995 a notarilor publici

și a activității notariale, respectiv pe baza cărții de identitate, care, prin

conținutul ei, nu a prezentat suspiciuni în privința realității.

Sub acest aspect, criticile

petiționarului sunt aprecieri proprii, care nu au suport în actul de

identitate, aflat în copie la dosarul notarial și preluat în dosarul de

urmărire penală.

Este, de asemenea, evidentă

eroarea materială în consemnarea, prin procura sus-menționată, a sentinței

civile nr. 6121 din 2 septembrie 1997, în loc de sentința civilă nr. 6161 din 2

septembrie 1997, hotărâre consemnată corect prin precontract și contractul de

vânzare-cumpărare.

Sentința civilă nr. 6161 din

2 septembrie 1997 a Judecătoriei Râmnicu Vâlcea, ca act justificativ al

titlului de proprietate, a fost depusă în copie la dosarul notarial, grefa

instanței atestând conformitatea acesteia cu originalul.

Este indiscutabil că în

prezenta cauză organul de urmărire penală nu a stabilit în complexitatea și

chiar modalitatea lor faptele care au condus la prejudicierea petiționarului și

persoanele care le-au săvârșit, aspect admis și de organul de urmărire, care,

prin ordonanța atacată, a dispus disjungerea și declinarea competenței pentru

continuarea cercetărilor față de I.C. și N.E. la Parchetul de pe lângă

Judecătoria Râmnicu Vâlcea.

Dispoziția de disjungere și

declinare, însă, nu este supusă controlului instanțelor în condițiile art. 278

1

În schimb, dacă în cursul

acestor cercetări vor fi descoperite fapte sau împrejurări noi în legătură cu

activitatea notarilor publici, ce nu au fost cunoscute de organul de urmărire

penală în prezenta cauză, nimic nu împiedică infirmarea dispoziției de

neîncepere a urmăririi penale față de aceștia, în conformitate cu dispozițiile art.

278

1

alin. (1

1

) C. proc. pen. și ale art. 228 alin. (7)

din același cod, cu toate consecințele prevăzute de lege.

Față de cele ce preced,

recursul petiționarului V.C.L. urmează să fie respins ca nefondat.

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de petiționarul V.C. împotriva sentinței penale nr. 98/ F din

21 octombrie 2008 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu

minori și de familie.

Obligă recurentul petiționar

la 200 lei cheltuieli judiciare către stat și la 1000 lei cheltuieli judiciare

către intimatul B.I.C., reprezentând onorariul apărătorului ales.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 18 februarie 2009.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2009-06-22
0,94
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2353/2009
Asupra recursului penal de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin plângerea adresată Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Pitești, la data de 12 mai 2008, petiționarul B.I. a solicitat efectuarea de cercetări penal
ÎCCJ 2009-11-03
0,93
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3594/2009
. Pentru considerentele anterior expuse Curtea a constatat că în mod legal și temeinic s-a apreciat de către procuror că nu există indicii privind săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 246 C. pen. și art. 289 C. pen. - de către notaru
ÎCCJ 2009-02-27
0,93
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 710/2009
ții de Apel Pitești. Prima instanță a mai reținut că, prin rezoluția nr. 481/P/2007 din 30 iunie 2008 dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești s-a dispus, în temeiul art. 249 raportat la art. 11 alin. pct. b, combinat cu art. 10
ÎCCJ 2009-11-02
0,93
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3558/2009
Asupra recursului penal de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin plângerea formulată la 5 aprilie 2007 petiționarul B.G. a solicitat tragerea la răspundere penală a notarului public S.I. și a numitului B.I. pentru s
ÎCCJ 2009-11-24
0,93
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3913/2009
A. SA a formulat, la rândul său plângere penală adresată Parchetului de pe lângă Judecătoria sector 3 împotriva făptuitorului P.G.V.M., pentru comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 288 și art. 291 C. pen., reclamând în esență aceleași
Sursă