ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 580/2009
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 580/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)
Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor de la
dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 98
din 21 octombrie 2008, Curtea de Apel Pitești a respins, ca nefondată,
plângerea formulată de petentul V.C. împotriva ordonanțelor nr. 460/P/2007 din
18 martie 2008 și nr. 387/II/2/2008 din 7 mai 2008 ale Parchetului de pe lângă
Curtea de Apel Pitești.
Instanța a reținut că
petiționarul V.C. a formulat plângeri la organul de urmărire penală împotriva numiților
I.C., B.I.C., N.E. și F.R. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art.
215 C. pen., art. 246 C. pen., art. 288 C. pen., art. 289 C. pen., art. 291 C.
pen. și art. 292 C. pen.
În cauză s-a reținut că, la
data de 23 iulie 2007, o persoană care s-a prezentat N.E., având asupra sa o
carte de identitate cu fotografia personală și celelalte date de stare civilă a
mers la biroul notarului public B.I.C. din municipiul Pitești și a solicitat
întocmirea unei procuri speciale în scopul înstrăinării unui teren.
Notarul public, după ce a
verificat actul de proprietate, respectiv sentința civilă nr. 6161 din 2
septembrie 1997, a redactat și autentificat procura specială nr. 1380 din 23
iulie 2007, prin care N.E. a împuternicit pe I.C. din București să-l reprezinte
la organele competente și să vândă oricui va crede de cuviință, terenul
intravilan situat în Băile Govora, punctul „D.”, în suprafață de 1012 mp.
În ziua următoare, la 24
iulie 2007, notarul public F.R. a întocmit precontractul de vânzare-cumpărare
autentificat sub nr. 3339 din 24 iulie 2007, prin care I.C. promite să vândă
lui V.C.L., terenul de 1026 mp (din act 1012 mp) suprafață măsurată, din Băile
Govora.
În act s-a făcut mențiunea
că V.C.L. cunoaște că mandatarul promitent, vânzător nu a prezentat dovada
inexistenței sarcinilor ce ar greva terenul (extras de carte funciară,
certificat de sarcini), înțelegând să scutească biroul notarial de cercetarea
sarcinilor cu privire la acest imobil și să încheie înscrisul pe riscul său.
La data de 27 iulie 2007
părțile s-au prezentat din nou la biroul notarului public F.R. din orașul
Râmnicu Vâlcea, unde s-a întocmit contractul de vânzare-cumpărare a terenului
sus-menționat, cu prețul de 18.500 euro, autentificat sub nr. 3470.
În aceeași zi, V.C. a fost
încunoștiințat de o persoană necunoscută, telefonic, că a fost înșelat întrucât
persoana care l-a împuternicit pe I.C. să vândă terenul, nu este în realitate N.E.
Petentul V.C. a luat
legătura cu adevăratul proprietar al terenului, N.E. din Târnăveni, care i-a
confirmat că nu a împuternicit pe I.C. să vândă terenul, ci numai pentru
intabularea acestuia, dar nu a fost prezent niciodată la biroul notarului
public B.I.C.
Prin ordonanța nr. 460/P/2007
din 18 martie 2008 Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești a dispus
neînceperea urmăririi penale față de notarii publici B.I.C. și F.R. sub
aspectul infracțiunilor prevăzute de art. 246 și 289 C. pen., constatând lipsa
vinovăției acestora, dispunând totodată disjungerea cauzei și declinarea
acesteia la Parchetul de pe lângă Judecătoria Râmnicu Vâlcea față de I.C. și N.E.
sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 288, 291, 292 și 215 C.
pen.
Procurorul a reținut că
notarul public B.I.C. a întocmit procura în baza unui act de identitate în
privința căruia nu avea nicio posibilitate să-și dea seama că este fals iar, la
rândul ei, notarul public F.R. a întocmit precontractul și contractul de vânzare
cumpărare în baza procurii autentificate de primul notar și a documentelor
prezentate, fără a avea reprezentarea că acestea au la bază un act de
identitate fals.
În consecință, s-a constatat
de către procuror că cei doi notari nu se fac vinovați de săvârșirea
infracțiunilor prevăzute de art. 246 și 289 C. pen., aceștia neprevăzând,
neurmărind și neacceptând rezultatul sau urmarea imediată a acestor
infracțiuni.
În privința unor erori
materiale existente în actele întocmite, ambii notari au precizat că acestea nu
sunt de natură să producă consecințe juridice.
Prin ordonanța nr. 387/II/2/2008
din 7 mai 2008 procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel
Pitești a respins plângerea petiționarului V.C. împotriva ordonanței nr. 460/P/2007
din 18 martie 2008.
Soluția de netrimitere în
judecată a fost atacată de petiționar prin plângere, în temeiul art. 278
1
C. proc. pen., la judecătorul Curții de Apel Pitești care, așa cum s-a arătat,
a fost respinsă prin sentința penală nr. 98 din 21 octombrie 2008.
Instanța a constatat că din
actele premergătoare nu rezultă că cei doi notari au acționat cu vinovăția
cerută de lege, respectiv cu intenție, neurmărind sau acceptând rezultatul sau
urmarea imediată a faptelor ce le-au fost imputate.
Hotărârea sus-menționată a
fost atacată cu recurs de către petiționar, care a criticat-o pentru
nelegalitate și netemeinicie, constând în aceea că nu a sancționat omisiunea
procurorului de a se fi pronunțat prin soluția de neurmărire și cu privire la
infracțiunea de complicitate la înșelăciune săvârșită de cei doi notari precum
și pentru neconstatarea existenței unor diferențe între înscrisuri, care, dacă
ar fi fost observate de notarii publici, ar fi putut conduce la descoperirea
falsului și prevenirea escrocheriei.
Sunt, astfel, redate în
motivele scrise astfel de diferențe, cum sunt mențiunea din procura nr. 1380
din 23 iulie 2007, referitoare la sentința civilă nr. 6121 din 2 septembrie 1997
deși în realitate este sentința civilă nr. 6161 din 2 septembrie 1997, apoi
pretinse deosebiri între certificatul de moștenitor prezentat la notar și
originalul acestuia, după cum sunt semnalate și diferențe în copia cărții de
identitate și altele.
Verificând hotărârea atacată
pe baza actelor și lucrărilor de la dosar, sub toate aspectele, în conformitate
cu dispozițiile art. 385
6
alin. (3) C. proc. pen., Curtea constată
că recursul nu este fondat.
În privința criticii privind
omisiunea procurorului de a se fi pronunțat și sub aspectul infracțiunii
prevăzută de art. 26 C. pen., raportat la art. 215 C. pen., față de notarii
publici B.I.C. și F.R., urmează a se constata că potrivit art. 222 C. proc.
pen., încadrarea juridică a faptelor nu este de esența plângerii persoanei
vătămate, acesta fiind atributul organului de urmărire penală.
În cauza de față procurorul
a avut în vedere faptele notarilor decurgând din îndatoririle profesiei de
interes public, ale căror încălcări, raportat la datele cauzei puteau realiza
conținutul infracțiunilor prevăzute de art. 246 C. pen. și, respectiv, ale art.
289 C. pen.
Pentru a putea analiza și
existența complicității la înșelăciune a notarilor, era necesar în prealabil să
se constate că aceștia au săvârșit infracțiunile sus-menționate în toate
elementele lor constitutive, inclusiv, deci, a laturii subiective.
Câtă vreme s-a constatat
lipsa vinovăției notarilor în săvârșirea faptelor examinate sub aspectul
infracțiunilor prevăzute de art. 246 C. pen. și art. 289 C. pen., respectiv a
intenției, nu se mai impunea examinarea acelorași fapte și sub aspectul eventualei
complicități la înșelăciune întrucât și aceasta indică în plan subiectiv
vinovăția sub forma intenției, care, așa cum s-a reținut, nu există.
În ce privește fondul
soluției de netrimitere în judecată a notarilor publici, Curtea constată că atât
ordonanța procurorului de neîncepere a urmăririi penale, cât și hotărârea
instanței prin care aceasta a fost menținută, sunt legale și temeinice.
Identificarea părții la
autentificarea procurorii nr. 1380 din 23 iulie 2007, de către notarul public B.I.C.
s-a făcut în conformitate cu art. 50 din Legea nr. 36/1995 a notarilor publici
și a activității notariale, respectiv pe baza cărții de identitate, care, prin
conținutul ei, nu a prezentat suspiciuni în privința realității.
Sub acest aspect, criticile
petiționarului sunt aprecieri proprii, care nu au suport în actul de
identitate, aflat în copie la dosarul notarial și preluat în dosarul de
urmărire penală.
Este, de asemenea, evidentă
eroarea materială în consemnarea, prin procura sus-menționată, a sentinței
civile nr. 6121 din 2 septembrie 1997, în loc de sentința civilă nr. 6161 din 2
septembrie 1997, hotărâre consemnată corect prin precontract și contractul de
vânzare-cumpărare.
Sentința civilă nr. 6161 din
2 septembrie 1997 a Judecătoriei Râmnicu Vâlcea, ca act justificativ al
titlului de proprietate, a fost depusă în copie la dosarul notarial, grefa
instanței atestând conformitatea acesteia cu originalul.
Este indiscutabil că în
prezenta cauză organul de urmărire penală nu a stabilit în complexitatea și
chiar modalitatea lor faptele care au condus la prejudicierea petiționarului și
persoanele care le-au săvârșit, aspect admis și de organul de urmărire, care,
prin ordonanța atacată, a dispus disjungerea și declinarea competenței pentru
continuarea cercetărilor față de I.C. și N.E. la Parchetul de pe lângă
Judecătoria Râmnicu Vâlcea.
Dispoziția de disjungere și
declinare, însă, nu este supusă controlului instanțelor în condițiile art. 278
1
C. proc. pen.
În schimb, dacă în cursul
acestor cercetări vor fi descoperite fapte sau împrejurări noi în legătură cu
activitatea notarilor publici, ce nu au fost cunoscute de organul de urmărire
penală în prezenta cauză, nimic nu împiedică infirmarea dispoziției de
neîncepere a urmăririi penale față de aceștia, în conformitate cu dispozițiile art.
278
1
alin. (1
1
) C. proc. pen. și ale art. 228 alin. (7)
din același cod, cu toate consecințele prevăzute de lege.
Față de cele ce preced,
recursul petiționarului V.C.L. urmează să fie respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat,
recursul declarat de petiționarul V.C. împotriva sentinței penale nr. 98/ F din
21 octombrie 2008 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu
minori și de familie.
Obligă recurentul petiționar
la 200 lei cheltuieli judiciare către stat și la 1000 lei cheltuieli judiciare
către intimatul B.I.C., reprezentând onorariul apărătorului ales.
Definitivă.
Pronunțată în ședință
publică, azi 18 februarie 2009.