ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 580/2009

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 98 din 21 octombrie 2008, Curtea de Apel Pitești a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petentul V.C. împotriva ordonanțelor nr. 460/P/2007 din 18 martie 2008 și nr. 387/II/2/2008 din 7 mai 2008 ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Pitești. Instanța a reținut că petiționarul V.C. a formulat plângeri la organul de urmărire penală împotriva numiților I.C., B.I.C., N.E. și F.R. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 215 C. pen., art. 246 C. pen., art. 288 C. pen., art. 289 C. pen., art. 291 C. pen. și art. 292 C. pen. În cauză s-a reținut că, la data de 23 iulie 2007, o persoană care s-a prezentat N.E., având asupra sa o carte de identitate cu fotografia personală și celelalte date de stare civilă a mers la biroul notarului public B.I.C.

din municipiul Pitești și a solicitat întocmirea unei procuri speciale în scopul înstrăinării unui teren. Notarul public, după ce a verificat actul de proprietate, respectiv sentința civilă nr. 6161 din 2 septembrie 1997, a redactat și autentificat procura specială nr. 1380 din 23 iulie 2007, prin care N.E. a împuternicit pe I.C. din București să-l reprezinte la organele competente și să vândă oricui va crede de cuviință, terenul intravilan situat în Băile Govora, punctul „D.”, în suprafață de 1012 mp. În ziua următoare, la 24 iulie 2007, notarul public F.R. a întocmit precontractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3339 din 24 iulie 2007, prin care I.C. promite să vândă lui V.C.L., terenul de 1026 mp (din act 1012 mp) suprafață măsurată, din Băile Govora.

În act s-a făcut mențiunea că V.C.L. cunoaște că mandatarul promitent, vânzător nu a prezentat dovada inexistenței sarcinilor ce ar greva terenul (extras de carte funciară, certificat de sarcini), înțelegând să scutească biroul notarial de cercetarea sarcinilor cu privire la acest imobil și să încheie înscrisul pe riscul său. La data de 27 iulie 2007 părțile s-au prezentat din nou la biroul notarului public F.R. din orașul Râmnicu Vâlcea, unde s-a întocmit contractul de vânzare-cumpărare a terenului sus-menționat, cu prețul de 18.500 euro, autentificat sub nr. 3470. În aceeași zi, V.C. a fost încunoștiințat de o persoană necunoscută, telefonic, că a fost înșelat întrucât persoana care l-a împuternicit pe I.C.

să vândă terenul, nu este în realitate N.E. Petentul V.C. a luat legătura cu adevăratul proprietar al terenului, N.E. din Târnăveni, care i-a confirmat că nu a împuternicit pe I.C. să vândă terenul, ci numai pentru intabularea acestuia, dar nu a fost prezent niciodată la biroul notarului public B.I.C. Prin ordonanța nr. 460/P/2007 din 18 martie 2008 Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești a dispus neînceperea urmăririi penale față de notarii publici B.I.C. și F.R. sub aspectul infracțiunilor prevăzute de art. 246 și 289 C. pen., constatând lipsa vinovăției acestora, dispunând totodată disjungerea cauzei și declinarea acesteia la Parchetul de pe lângă Judecătoria Râmnicu Vâlcea față de I.C.

și N.E. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 288, 291, 292 și 215 C. pen. Procurorul a reținut că notarul public B.I.C. a întocmit procura în baza unui act de identitate în privința căruia nu avea nicio posibilitate să-și dea seama că este fals iar, la rândul ei, notarul public F.R. a întocmit precontractul și contractul de vânzare cumpărare în baza procurii autentificate de primul notar și a documentelor prezentate, fără a avea reprezentarea că acestea au la bază un act de identitate fals. În consecință, s-a constatat de către procuror că cei doi notari nu se fac vinovați de săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 246 și 289 C. pen., aceștia neprevăzând, neurmărind și neacceptând rezultatul sau urmarea imediată a acestor infracțiuni.

În privința unor erori materiale existente în actele întocmite, ambii notari au precizat că acestea nu sunt de natură să producă consecințe juridice. Prin ordonanța nr. 387/II/2/2008 din 7 mai 2008 procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Pitești a respins plângerea petiționarului V.C. împotriva ordonanței nr. 460/P/2007 din 18 martie 2008. Soluția de netrimitere în judecată a fost atacată de petiționar prin plângere, în temeiul art. 278 1 C. proc. pen., la judecătorul Curții de Apel Pitești care, așa cum s-a arătat, a fost respinsă prin sentința penală nr. 98 din 21 octombrie 2008. Instanța a constatat că din actele premergătoare nu rezultă că cei doi notari au acționat cu vinovăția cerută de lege, respectiv cu intenție, neurmărind sau acceptând rezultatul sau urmarea imediată a faptelor ce le-au fost imputate.

Hotărârea sus-menționată a fost atacată cu recurs de către petiționar, care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie, constând în aceea că nu a sancționat omisiunea procurorului de a se fi pronunțat prin soluția de neurmărire și cu privire la infracțiunea de complicitate la înșelăciune săvârșită de cei doi notari precum și pentru neconstatarea existenței unor diferențe între înscrisuri, care, dacă ar fi fost observate de notarii publici, ar fi putut conduce la descoperirea falsului și prevenirea escrocheriei. Sunt, astfel, redate în motivele scrise astfel de diferențe, cum sunt mențiunea din procura nr. 1380 din 23 iulie 2007, referitoare la sentința civilă nr. 6121 din 2 septembrie 1997 deși în realitate este sentința civilă nr. 6161 din 2 septembrie 1997, apoi pretinse deosebiri între certificatul de moștenitor prezentat la notar și originalul acestuia, după cum sunt semnalate și diferențe în copia cărții de identitate și altele.

Verificând hotărârea atacată pe baza actelor și lucrărilor de la dosar, sub toate aspectele, în conformitate cu dispozițiile art. 385 6 alin. (3) C. proc. pen., Curtea constată că recursul nu este fondat. În privința criticii privind omisiunea procurorului de a se fi pronunțat și sub aspectul infracțiunii prevăzută de art. 26 C. pen., raportat la art. 215 C. pen., față de notarii publici B.I.C. și F.R., urmează a se constata că potrivit art. 222 C. proc. pen., încadrarea juridică a faptelor nu este de esența plângerii persoanei vătămate, acesta fiind atributul organului de urmărire penală. În cauza de față procurorul a avut în vedere faptele notarilor decurgând din îndatoririle profesiei de interes public, ale căror încălcări, raportat la datele cauzei puteau realiza conținutul infracțiunilor prevăzute de art. 246 C. pen.

și, respectiv, ale art. 289 C. pen. Pentru a putea analiza și existența complicității la înșelăciune a notarilor, era necesar în prealabil să se constate că aceștia au săvârșit infracțiunile sus-menționate în toate elementele lor constitutive, inclusiv, deci, a laturii subiective. Câtă vreme s-a constatat lipsa vinovăției notarilor în săvârșirea faptelor examinate sub aspectul infracțiunilor prevăzute de art. 246 C. pen. și art. 289 C. pen., respectiv a intenției, nu se mai impunea examinarea acelorași fapte și sub aspectul eventualei complicități la înșelăciune întrucât și aceasta indică în plan subiectiv vinovăția sub forma intenției, care, așa cum s-a reținut, nu există. În ce privește fondul soluției de netrimitere în judecată a notarilor publici, Curtea constată că atât ordonanța procurorului de neîncepere a urmăririi penale, cât și hotărârea instanței prin care aceasta a fost menținută, sunt legale și temeinice.

Identificarea părții la autentificarea procurorii nr. 1380 din 23 iulie 2007, de către notarul public B.I.C. s-a făcut în conformitate cu art. 50 din Legea nr. 36/1995 a notarilor publici și a activității notariale, respectiv pe baza cărții de identitate, care, prin conținutul ei, nu a prezentat suspiciuni în privința realității. Sub acest aspect, criticile petiționarului sunt aprecieri proprii, care nu au suport în actul de identitate, aflat în copie la dosarul notarial și preluat în dosarul de urmărire penală. Este, de asemenea, evidentă eroarea materială în consemnarea, prin procura sus-menționată, a sentinței civile nr. 6121 din 2 septembrie 1997, în loc de sentința civilă nr. 6161 din 2 septembrie 1997, hotărâre consemnată corect prin precontract și contractul de vânzare-cumpărare.

Sentința civilă nr. 6161 din 2 septembrie 1997 a Judecătoriei Râmnicu Vâlcea, ca act justificativ al titlului de proprietate, a fost depusă în copie la dosarul notarial, grefa instanței atestând conformitatea acesteia cu originalul. Este indiscutabil că în prezenta cauză organul de urmărire penală nu a stabilit în complexitatea și chiar modalitatea lor faptele care au condus la prejudicierea petiționarului și persoanele care le-au săvârșit, aspect admis și de organul de urmărire, care, prin ordonanța atacată, a dispus disjungerea și declinarea competenței pentru continuarea cercetărilor față de I.C. și N.E. la Parchetul de pe lângă Judecătoria Râmnicu Vâlcea. Dispoziția de disjungere și declinare, însă, nu este supusă controlului instanțelor în condițiile art. 278 1 C. proc.

pen. În schimb, dacă în cursul acestor cercetări vor fi descoperite fapte sau împrejurări noi în legătură cu activitatea notarilor publici, ce nu au fost cunoscute de organul de urmărire penală în prezenta cauză, nimic nu împiedică infirmarea dispoziției de neîncepere a urmăririi penale față de aceștia, în conformitate cu dispozițiile art. 278 1 alin. (1 1 ) C. proc. pen. și ale art. 228 alin. (7) din același cod, cu toate consecințele prevăzute de lege. Față de cele ce preced, recursul petiționarului V.C.L. urmează să fie respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul V.C. împotriva sentinței penale nr. 98/ F din 21 octombrie 2008 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie. Obligă recurentul petiționar la 200 lei cheltuieli judiciare către stat și la 1000 lei cheltuieli judiciare către intimatul B.I.C., reprezentând onorariul apărătorului ales. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 18 februarie 2009.