ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3558/2009

Asupra recursului penal de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin plângerea formulată la 5 aprilie 2007 petiționarul B.G.

a solicitat tragerea la răspundere penală a notarului public S.I. și a

numitului B.I. pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 288, 289, 291

și 293 C. pen.

În motivarea plângerii petiționarul

a susținut că a acceptat să îl primească în imobilul său din Timișoara, str.

J.M., pe nepotul său B.I., întrucât acesta nu avea unde să locuiască și că

ulterior, când a vrut să doneze imobilul fiicei sale B.A. a constatat că în

cartea funciară era înscrisă o promisiune de vânzare a acelui imobil în

favoarea nepotului, autentificată de notarul public S.I.

A mai susținut petiționarul că el nu

a încheiat niciodată un astfel de act, că nu a avut intenția să înstrăineze

imobilul, că semnătura de pe act nu îi aparține și că la data autentificării

acelui act el era în Franța.

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel

Timișoara prin Rezoluția nr. 531/P/2007 din 18 noiembrie 2008 a dispus, în baza

art. 228 alin. (6) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen. neînceperea

urmăririi penale față de notarul public S.I. și față de B.I. pentru

infracțiunile prevăzute de art. 288, 289, 291 și 293 C. pen., cu motivarea că

faptele reclamate nu există, și că potrivit raportului de expertiză

criminalistică efectuate în cauză semnăturile de pe înscrisul intitulat

„Promisiune de vânzare-cumpărare”, autentificat din 22 septembrie 1997 și de pe

cererea de autentificare a acestui înscris aparțin petiționarului B.G.

Împotriva acestei soluții a formulat

plângere petiționarul, care a fost respinsă prin Rezoluția nr. 99/II/2/2009 din

3 februarie 2009 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de

Apel Timișoara, reținându-se că faptele reclamate nu există și că rezoluția

atacată este corectă.

În contra soluției de neîncepere a

urmăririi penale a formulat plângere, în baza art. 278

1

alin. (1) C.

proc. pen., petiționarul B.G., care a susținut că nu a semnat actele

autentificate de notar și că la data respectivă se afla în Franța.

Curtea de Apel Timișoara, secția penală, prin

Decizia penală nr. 118/PI din 16 aprilie 2009 a respins plângerea

petiționarului B.G., apreciind că soluția procurorului de neîncepere a

urmăririi penale pentru inexistența faptelor reclamate este legală și temeinică

și că actul intitulat „promisiune de vânzare”, autentificat de notarul public

ca și cererea de autentificare au fost semnate de petiționar, așa cum s-a

stabilit prin expertizele criminalistice din dosar.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs petiționarul B.G. care a susținut că nu a semnat actele

reclamate, că acestea au fost nelegal autentificate, că la data întocmirii lor

de către notarul public se afla internat la un spital din Franța.

S-a solicitat casarea hotărârii

atacate, desființarea rezoluției și trimiterea cauzei la procuror în vederea

începerii urmăririi penale împotriva intimaților.

Recursul declarat nu este întemeiat.

Din examinarea actelor premergătoare

efectuate se constată că faptele reclamate de petiționar nu există și că

soluția de neîncepere a urmării penale este corectă.

Astfel, potrivit rapoartelor de

expertiză criminalistică grafologică din 3 aprilie 2008 întocmit de Laboratorul

Extern Timișoara din cadrul Institutului Național de Expertize Criminalistice

și din 27 octombrie 2008 întocmit de Laboratorul Central București al aceluiași

institut, semnăturile de pe actul intitulat „Promisiune de vânzare-cumpărare”

autentificat din 22 septembrie 1997 de notarul public S.I. și de pe cererea de

autentificare a aceluiași act aparțin petiționarului B.G.

Susținerea recurentului în sensul că

la data autentificării s-ar fi aflat în Franța internat în spital nu a fost

dovedită cu acte originale emanând de la un așezământ medical din acea țară.

În consecință, faptele reclamate

neexistând în materialitatea lor, soluția procurorului de neîncepere a

urmăririi penale a fost corect menținută de prima instanță ca legală și

temeinică.

Față de considerentele ce preced,

Curtea, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) și a art. 192 alin. (2) C.

proc. pen. urmează a respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul

B.G. cu obligarea acestuia la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de

petiționarul B.G. împotriva Sentinței penale nr. 118/PI din 16 aprilie 2009

pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția penală.

Obligă recurentul petiționar la

plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi 2

noiembrie 2009.