ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4020/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin cererea înregistrată la Înalta Curte

de Casație și Justiție sub nr. 16108/1/2006 recurentul D.M., a formulat recurs împotriva

sentinței nr. 191 din 28 septembrie 2006 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești,

secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, considerând hotărârea

atacată ca nelegală și netemeinică.

În motivarea recursului petentul a

invocat mai multe considerente de natură politică, respectiv politică internă

și internațională, considerente privind noțiunea de pace și război, privind fosta

securitate ce a existat în România până la revoluția din 1989.

Întrucât aceste considerente, nu pot fi

circumscrise motivele de recurs prevăzute în art. 304 C. proc. civ., avându-se în

vedere dispozițiile art. 304

1

C. proc. civ. (recursul declarat împotriva

unei hotărâri care, potrivit legii nu poate fi atacată cu apel, nu este limitat

la motivele de casare prevăzute în art. 304 C. proc. civ., instanța putând să

examineze cauza sub toate aspectele) revăzându-se cauza sub toate aspectele Înalta

Curte de Casație și Justiție constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 191 din 28

septembrie 2006, Curtea de Apel Ploiești, secția comercială de contencios

administrativ și fiscal, a respins ca nefondată cererea de revizuire formulată de

reclamantul D.M. împotriva sentinței nr. 81 din 30 martie 2001 pronunțată de

Curtea de Apel Ploiești, în contradictoriu cu Ministerul Economiei și

Finanțelor București, Ministerul Justiției, Parchetul de pe lângă Înalta Curte

de Casație și Justiție, Ministerul Muncii și Solidarității Sociale și Comisia

pentru Constatarea Calității de Luptător în Rezistența Anticomunistă cu sediul

în cadrul Ministerului Justiției.

Instanța de fond a reținut că prin

acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Ploiești sub nr. 2105/2001, reclamantul

D.M. a solicitat în contradictoriu cu Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice,

Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Ministerul Muncii și

Solidarității Sociale să se dispună în temeiul Legii nr. 29/1990, în vigoare la

acea dată, anularea deciziei nr. 510 din 31 ianuarie 2001 emisă de Ministerul

Justiției, prin care i s-a respins cererea de constatare a calității de

luptător în rezistența anticomunistă, formulată în temeiul O.U.G. nr. 214/1989.

Curtea de Apel Ploiești prin sentința

civilă nr. 81 din 30 martie 2001 a anulat ca netimbrată acțiunea formulată de reclamant

reținând că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 20 din Legea nr. 146/1997,

în sensul că la depunerea cererii, reclamantul nu a achitat taxa judiciară de

timbru și nici ulterior, deși a fost citat cu această mențiune.

Împotriva sentinței pronunțată de Curtea de

Apel Ploiești, reclamantul a formulat cerere de revizuire, invocând incidența

dispozițiilor art. 322 pct. 5 C. proc. civ. Această cerere a fost respinsă de

Curtea de Apel Ploiești, întrucât nu au fost îndeplinite prevederile art. 322

pct. 5 C. proc. civ. (dacă, după darea hotărârii), s-au descoperit înscrisuri

doveditoare, reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o

împrejurare mai presus de voința părților, ori dacă s-a desființat sau s-a

modificat hotărârea unei instanțe pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei

revizuire se cere.

În interpretarea acestor dispoziții

legale, instanța de fond a concluzionat că „sunt supuse revizuirii, numai

hotărârile prin care s-a rezolvat fondul pricinii ce a fost dedus judecății”.

Ori în speță, a subliniat instanța de fond,

atâta timp cât prin hotărârea nr. 81 din 30 martie 2001, nu s-a soluționat

fondul cauzei supus judecății, acțiunea fiind anulată ca netimbrată, cererea de

revizuire nu îndeplinește condițiile impuse de art. 322 C. proc. civ., astfel

încât s-a respins cererea formulată.

Examinându-se pricina în recursul

declarat se costată că hotărârea atacată este legală și temeinică astfel încât

recursul declarat va fi respins ca neîntemeiat conform art. 312 C. proc. civ.

În mod corect instanța de fond, având de

soluționat cererea de revizuire împotriva sentinței civile nr. 81 din 30 martie

2001 a Curții de Apel Ploiești, întemeiată de petent pe dispozițiile art. 322

pct. 5 C. proc. civ., a constatat că nu putea soluționa calea extraordinară de

atac potrivit art. 322 pct. (5) C. proc. civ., care presupunea intrarea în

judecata fondului și aprecierea actelor invocate ca circumscriindu-se în alin.

(5) al art. 322 C. proc. civ.

Deci cum nu s-a soluționat fondul cauzei

supus judecății, din culpa petentului care nu și-a îndeplinit obligațiile prevăzute

de art. 20 din Legea nr. 146/1997, anulându-se cererea sa ca netimbrată, în mod

corect instanța de fond a constatat că cererea de revizuire este neîntemeiată

și a respins-o.

Recursul împotriva acestei hotărâri fiind

neîntemeiat, va fi respins conform art. 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de D.M.

împotriva sentinței civile nr. 191 din 28 septembrie 2006 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 12

noiembrie 2008.