ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1028/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Pin sentința civilă nr. 1451/2008, pronunțată la data

de 8 mai 2008, Curtea de Apel București, secția a VIII - a contencios

administrativ și fiscal, a respins ca neîntemeiată cererea formulată de

reclamanta A.M.S.A. București în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României,

cerere având ca obiect suspendarea executării H.G. nr. 395 din 9 aprilie 2008

privind reorganizarea C.D.T.D. până la pronunțarea instanței de fond.

Prin aceeași sentință s-au

admis și cererile de intervenție accesorie formulate în interesul pârâtului de

către M.S.P. și petentele L.C.R. și C.M.

Pentru a pronunța această

sentință, instanța de fond a reținut că nu sunt îndeplinite condițiile

cumulative prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, referitoare la cazul

bine justificat și paguba iminentă, deoarece în cauză nu există indicii

temeinice care să infirme legalitatea aparentă a H.G. nr. 395/2007, iar

reorganizarea C.D.T.D. nu afectează de plano drepturile medicilor și

pacienților.

Împotriva acestei sentințe,

a declarat recurs în termenul prevăzut de lege, 5 zile de la comunicare,

reclamanta A.M.S.A., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând

în esență prin motivele de recurs formulate, următoarele:

- în aprecierea cazului bine

justificat, instanța de fond trebuia să aibă în vedere dispozițiile art. 2 alin.

(1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, conform cărora sunt cazuri bine justificate

împrejurările legate de starea de fapt și de drept care sunt de natură să

creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ,

precum și Recomandarea nr. R(89) 8 adoptată de Comitetul de Miniștri din cadrul

C.E. la 13 septembrie 1989, referitoare la protecția jurisdicțională provizorie

în materie administrativă.

Din probele administrate,

susține recurenta, rezultă că există indicii temeinice cu privire la

nelegalitatea actului administrativ în discuție, dat fiind faptul că regimul

juridic al terenului pe care se află edificate construcțiile în care își

desfășoară activitatea Centrul este unul incert, iar M.J. care a avizat

proiectul de hotărâre, a formulat observații, precizând că este necesară

consultarea structurilor sindicale ale personalului mediu sanitar și ale

personalului administrativ auxiliar, precum și avizul M.M.F.E.Ș., observații ce

nu au fost respectate, după cum nu au fost respectate nici cele făcute de

Consiliul Legislativ cu privire la denumirea entității medicale supuse

reorganizării.

- la pronunțarea soluției,

instanța de fond nu a avut în vedere Hotărârea C.L. – sector 1 București nr.

366 din 27 octombrie 2005 împreună cu anexa nr. 1, adresa din 7 noiembrie 2005

emisă de Primăria Sector 1 București și expertiza tehnică nr. 24310, realizată

de SC P.B. SA, privind stabilitatea și rezistența imobilului, în cauză, în

care-și desfășoară activitatea Centrul, acestea fiind încadrate în categoria clădirilor

cu grad seismic ridicat și care trebuie să fie consolidate.

- instanța fondului, la

momentul pronunțării soluției nu a avut în vedere faptul că prin actul

administrativ atacat – H.G. nr. 395/2008, se încalcă grav „Dreptul la ocrotirea

sănătății” al celor peste 200.000 pacienți/ an, prevăzut de art. 34 din

Constituția României, „Dreptul la muncă” al medicilor specialiști ce-și

desfășoară activitatea ca salariați ai Centrului, drept prevăzut de dispozițiile

art. 41 din Constituția României, și ale art. 3 C. muncii, aprobat prin Legea nr.

53 din 24 ianuarie 2003, precum și prevederile Legii nr. 95/2006 privind

reforma în domeniul sănătății, ale O.G. nr. 124/1998 privind organizarea și

funcționarea cabinetelor medicale, precum și drepturile majorității medicilor

din ambulatoriu, membri ai A.M.S.A. și mai ales drepturile și interesele celor

peste 200.000 pacienți.

Se solicită admiterea

recursului, modificarea sentinței și admiterea cererii formulate în sensul

suspendării executării actului administrativ – H.G. nr. 395 din 9 aprilie 2008

privind reorganizarea C.D.T.D., constatând că sunt întrunite cerințele textului

de lege – cazul bine justificat și iminența producerii unei pagube.

Intervenientul M.S.P. a

depus întâmpinare, susținând că recursul este lipsit de obiect, dat fiind că

între timp instanța de fond învestită cu soluționarea anulării actului

administrativ, s-a pronunțat deja prin sentința civilă nr. 2444 din 29

septembrie 2008, în Dosarul nr. 2690/2/2008 al Curții de Apel București, secția

a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin care a respins ca

neîntemeiată acțiunea.

Intimații – intervenienți L.C.R.

și C.M. au invocat excepția inadmisibilității recursului, dat fiind că potrivit

legii se poate declara recurs numai împotriva hotărârii prin care se admite

cererea de suspendare a actului administrativ, nu și atunci când această cerere

se respinge.

Cât privește fondul cauzei,

intervenienții susțin că instanța de fond a pronunțat o soluție legală și

temeinică, în speță nefiind întrunite cerințele textului de lege – cazul bine

justificat și paguba iminentă – care ar fi justificat suspendarea executării

actului administrativ atacat.

Recursul este nefondat și

urmează a fi respins, potrivit considerentelor ce se vor arăta în continuare.

Potrivit art. 14

1

alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 „În cazuri bine

justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în

condițiile art. 7 a autorității publice care a emis actul sau a autorității

ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să

dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la

pronunțarea instanței de fond. În cazul în care persoana vătămată nu introduce

acțiunea în anularea actului în termen de 60 de zile, suspendarea încetează de

drept și fără nici o formalitate”.

Potrivit art. 2 alin. (1) lit.

t) din Legea contenciosului administrativ, cazul bine justificat este definit

ca fiind împrejurările legate de starea de fapt și de drept, care sunt de

natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului

administrativ”, iar paguba iminentă, astfel cum este definită de art. 2 alin. (1)

lit. ș) din aceeași lege, presupune existența în cuprinsul actului vizat a unor

dispoziții, care prin aducerea la îndeplinire, i-ar produce reclamantului un

prejudiciu greu sau imposibil de înlăturat în ipoteza anulării actului.

Contrar celor susținute de

recurenta – reclamantă, cele două condiții nu sunt îndeplinite în speța de

față, așa cum corect a concluzionat și instanța de fond, care interpretând în

mod corect dispozițiile legale incidente a pronunțat o soluție legală și

temeinică.

În dovedirea cazului

justificat, recurenta – reclamantă face referire la situația juridică a

terenului, la faptul că imobilele construcții în care își desfășoară activitatea

Centrul sunt încadrate în categoria clădirilor cu grad seismic ridicat,

trebuind a fi consolidate, ridică probleme cu privire la schimbarea denumirii

unității sanitare precum și cu privire la faptul că actele normative

referitoare la ocrotirea sănătății ar fi încălcate și de asemeni și drepturile medicilor,

fiind încălcat dreptul la muncă al acestora și libertatea muncii.

Toate aceste aspecte nu au

relevanță în cauză, actul normativ vizând reorganizarea, care nu afectează

nicidecum drepturile medicilor sau pacienților, prin această măsură

desființându-se unitatea sanitară cu personalitate juridică și înființându-se

cabinete medicale individuale, cabinete care vor avea posibilitatea să încheie

contracte cu asigurările sociale. Cât privește lipsa avizelor sau neluarea în

seamă a unor observații din cuprinsul altora, invocată ca motiv de nelegalitate

a actului administrativ atacat, este o problemă de fond supusă analizei în

cazul acțiunii de anulare a Hotărârii de Guvern.

Nu se încalcă nici

dispozițiile O.G. nr. 124/1998 privind organizarea  și funcționarea cabinetelor

medicale, așa cum susține recurenta – reclamantă, pentru că potrivit acestei

Ordonanțe, cabinetul medical este unitatea cu sau fără personalitate juridică,

furnizoare de servicii publice, de stat sau private, de asistență medicală

umană preventivă, curativă, de recuperare și de urgență, serviciile de sănătate

ale cabinetelor medicale realizându-se de medici de medicină generală – medici

de familie, medici stomatologi, medici specialiști și alte categorii de

personal medical autorizat. Așa cum corect a reținut și instanța de fond nu

este îndeplinită nici condiția existenței unei pagube iminente, reorganizarea

Centrului neafectând de plano drepturile medicilor și pacienților.

Trebuie însă observat, că

toate aceste aspecte de „vădită nelegalitate” a actului administrativ atacat,

au fost susținute de recurenta – reclamantă, în motivarea acțiunii de fond vizând

anularea H.G. nr. 395 din 9 aprilie 2008, acțiune ce a fost respinsă ca

neîntemeiată prin sentința civilă nr. 2444/2008 a Curții de Apel București, secția

a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Soluționând cauza pe fond,

instanța de control judiciar a considerat neîntemeiată excepția

inadmisibilității recursului invocată de intimații – intervenienți, dat fiind

ca din interpretarea textului de lege, art. 14 din Legea contenciosului

administrativ rezultă că este supusă recursului hotărârea dată în cererea de

suspendare, indiferent dacă a fost admisă sau respinsă.

Excepția lipsei de obiect a

recursului invocată de intimatul – intervenient M.S.P., în raport de

pronunțarea pe fond a instanței în cauză având ca obiect anularea actului

administrativ unilateral atacat (H.G. nr. 395 din 9 aprilie 2008), de asemeni nu

a fost primită de instanța de recurs, după cum s-a observat din cele relatate,

cauza fiind soluționată pe fondul ei și constatându-se că soluția de respingere

a cererii de suspendare a executării actului administrativ, până la pronunțarea

instanței de fond, este una legală și temeinică, motivele de casare sau de

modificare prevăzute de art. 304

1

C. proc. civ., nefiind dovedite.

În consecință, având în

vedere și dispozițiile art. 312 C. proc. civ., recursul formulat de reclamantă

se privește ca nefondat și urmează a fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția

inadmisibilității recursului.

Respinge recursul declarat

de reclamanta A.M.S.A. împotriva sentinței civile nr. 1451 din 8 mai 2008 a

Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal,

ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 25 februarie 2009.